Kremlin: „Toată lumea vrea să evite o ciocnire directă între Rusia și NATO. Rusia va fi pregătită să dea cel mai decisiv răspuns țărilor care se vor implica în războiul din Ucraina”

Cum stau eu la poarta nouă

Nătăfleţul mai mult decît exigent

Pe aeroportul Heathrow din Londra, nimeresc peste o coadă mai ceva ca-n vremurile bune dinainte de căderea lui Ceauşescu. O coadă care e alimentată întruna de noi şi noi avioane, şi la care stau răbdător, găsindu-mi o preocupare în studierea bagajelor de mînă ale celorlalţi. S-ar putea scrie un întreg volum despre diversitatea bagajelor de mînă pe un aeroport precum cel londonez. Cu chiu, cu vai, viaţa mă repartizează unui ghişeu prezidat de un tînăr cu aspect de englez, din schiţele umoristice, scrise de englezi despre ei înşişi:
Ochelarist, spălăcit, cu obrajii trandafirii.

Categoric, nătăfleţ. Capul cozii se opreşte în dreptul unei linii roşii. De acolo, staţionarii sunt chemaţi la ghişee, pe măsură ce acestea se eliberează. La toate celelalte paralelipipede, călătorii sunt opriţi (prin sondaj) şi verificaţi, dacă nu cumva au de gînd să rămînă în Anglia şi să le ia lor, funcţionarilor de la ghişeele de frontieră, pîinea şi dreptul inalienabil de a sta pe iarbă. Pe lîngă tînărul spălăcit, se trece fără nici o problemă. N-are curaj să-i oprească pe cei care par a fi invitaţi personali ai Reginei.

De cum i-am întîlnit privirile, am simţit c-a pus gheara pe mine. În sfîrşit, a găsit pe unul mai prost decît el, pe care să se răzbune. Pentru ce-am venit în Anglia? Cît stau? Unde stau? Îi răspund cu smerenia-mi tipică faţă de controlorii de pe toate aeroporturile şi din toate gheretele. Asta-i întăreşte bănuiala că vreau să rămîn în Anglia.

Fără să mă fi întrebat, îi spun c-am venit cu soţia. – Unde e? devine el brusc interesat şi inteligent. – La ghişeul 15. Tipul se apleacă peste mine, ca şi cum ar vrea să verifice. Evident că n-o vede. Soţia, a cărei înfăţişare nu aminteşte deloc de o emigrantă, a trecut demult şi se întreabă, neliniştită, dacă nu cumva am devenit între timp terorist.

Tipul se schimbă brusc la faţă.
– Puteţi să-mi arătaţi biletul de întoarcere?

Uşor de cerut!
Greu de satisfăcut.

Ca prin minune, nu-mi mai amintesc unde l-am pus. Roşu de încordare, scotocesc prin servietă, scot afară, ca pe nişte maţe, hîrtii, cărţi, pixuri. Nici urmă de bilet. Tocmai cînd mă pregăteam să mă predau, îmi amintesc unde e. L-am pus în buzunarul interior de la vestă, chiar din avion, ştiind sigur c-o să mi-l ceară la Paşapoarte.

Spălăcitul îl ia, îl răsfoieşte, îl pipăie, ca şi cum ar vrea să vadă dacă nu-i fals. Dacă ar putea nu mi l-ar mai da înapoi atît de repede. L-ar ţine pînă la Sfîntul Aşteaptă, să se convingă că nu sunt un candidat la şedere ilegală în Anglia.

N-are încotro.
Trebuie să-i ia la rînd şi pe alţii. Mi-l înapoiază şi-mi pune ştampila pe paşaport cu vădite mari îndoieli.

Mai departe convins poate c-a dat drumul unui candidat la emigrare.
Şi seara, cînd trece pe Actualităţi, aşteaptă să mă vadă arestat pentru furt din supermarket.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

3 comentarii pentru articolul „Cum stau eu la poarta nouă”

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog