Etiopia a proiectat puterea în Cornul Africii timp de secole, rămânând, cu ferocitate independentă în timp ce restul regiunii a căzut sub dominație colonială și luptând cu vecinii pentru a-și apăra vastul regat. Diplomația poate fi complicată în acest colț turbulent al Africii, unde prietenii devin dușmani, iar concurența alimentează conflictele. Iată câteva dintre relațiile cheie ale Etiopiei.
Făcând parte din Etiopia până la desprinderea acesteia în 1993, în urma unui război de independență care a durat zeci de ani, Eritreea are o istorie chinuită și sângeroasă cu vecinul său mult mai mare de la sud. Aceștia au purtat un alt război în 1998, soldat cu 80.000 de morți, înainte de a ajunge la un compromis. Timp de aproape 20 de ani, au rămas dușmani înverșunați, separați de forțele de menținere a păcii ale ONU. În 2018, premierul etiopian Abiy Ahmed a făcut pace cu omologul său eritrean, Isaias Afwerki. Această ramură de măslin neașteptată i-a adus noului prim-ministru etiopian un Premiul Nobel pentru Pace. Dar apropierea nu a însemnat pace în Cornul Africii. La sfârșitul anului 2020, după ce Abiy a trimis trupe în Tigray pentru a înlătura partidul aflat la putere în regiunea de nord, forțele Eritreei au trecut granița pentru a sprijini Etiopia. Șapte luni mai târziu, acestea nu au plecat. Prezența lor continuă și implicarea în atrocități a atras cenzura globală. Analiștii spun că nu este clar dacă eritreenii ar putea fi obligați să plece, chiar dacă Etiopia ar dori acest lucru. „Care este jocul final al Eritreei în Etiopia? Aceasta este o întrebare la care mă îndoiesc că până și Abiy poate răspunde cu sinceritate”, a declarat Namhla Matshanda, lector la Universitatea Western Cape, specializat în Cornul Africii.
Conflictul din Tigray a antrenat și Sudanul într-un moment de mare tensiune între două dintre puterile rivale din Cornul Africii. Zeci de mii de refugiați din Tigray s-au îndreptat spre vest, în Sudan. O ofertă timpurie a prim-ministrului sudanez Abdalla Hamdok, președintele organismului regional IGAD, de a media o încetare a focului în Tigray a fost respinsă categoric de Abiy, ceea ce a afectat încrederea dintre cei doi lideri. Această situație are loc în timp ce forțele sudaneze și etiopiene remilitarizează o fâșie de teren agricol disputat la granița lor, alimentând temerile privind un conflict mai amplu, iar Egiptul apropie Sudanul în opoziția sa militantă față de Marele baraj renascentist etiopian (GERD). Abiy afirmă că țara sa nu are nevoie de un război cu Sudanul, o perspectivă care nu este exclusă de observatori.
Fără îndoială, cel mai important focar în regiunea Cornului de Nord este GERD, și nimeni nu se opune mai vehement decât Egiptul barajului colosal al Etiopiei pe un afluent al Nilului. Etiopia susține că mega-proiectul său hidroenergetic este un drept suveran și va alimenta milioane de locuințe. Dar Cairo susține că devierea apei pentru a umple barajul va bloca propria aprovizionare în aval, reprezentând o amenințare la adresa supraviețuirii Egiptului. Această dispută a stârnit fervoarea naționalistă în tot Cornul Africii, iar tensiunile au escaladat în deceniul care a trecut, de când Etiopia a început să construiască proiectul. Ani de negocieri susținute de străini între Etiopia, Egipt și Sudan nu au adus rezultate pozitive. Cairo a încercat să atragă vecinii Etiopiei ca aliați în această cauză, semnând pacte de apărare cu Kenya și Uganda și efectuând vizite la nivel înalt în Djibouti. Luna trecută, Egiptul și Sudanul au organizat exerciții militare comune cu numele de cod „Gardienii Nilului”.
Războaiele teritoriale dintre Etiopia și Somalia datează de mai bine de jumătate de secol. Ele s-au războit de două ori pentru Ogaden, o regiune vastă și aridă, cu o populație nativă vorbitoare de limba somaleză, localizată în estul îndepărtat al Etiopiei, Somalia invadând-o, în anii 1970, în încercarea de a o „elibera” (cuceri cu forța). Mai recent, crizele interne ale Somaliei, de la războiul civil și prăbușirea statului în anii 1990, foametea, insurgența armată a militanților Al-Shabaab și tulburările politice ciclice au făcut ca Somalia să rămână concentrată în interior. Etiopia a trimis trupe în Somalia, în 2011, pentru a se confrunta cu Al-Shabaab, temându-se că haosul s-ar putea extinde. În 2018, Abiy a semnat un pact tripartit cu liderii Eritreei și Somaliei pentru o mai bună coordonare în ceea ce privește securitatea regională. Dar conflictul din Tigray a făcut ca Etiopia să retragă unele unități din Somalia pentru a lupta acasă, ceea ce riscă să sporească și mai mult insecuritatea în cel mai fragil stat din Cornul Africii, spun analiștii.
Refuzul lui Abiy de a negocia o încetare a focului într-un război brutal, caracterizat de o posibilă epurare etnică și de o foamete iminentă, a afectat reputația globală a laureatului Premiului Nobel, considerat drept un pacificator. Statele Unite au pedepsit Etiopia cu restricții de viză și reduceri de ajutoare, o cădere în dizgrație pentru o țară care a fost recent sărbătorită de liderii mondiali pentru reformele sale democratice. „Cu siguranță, au primit o lovitură foarte mare pe scena internațională”, a declarat William Davison, analist senior la International Crisis Group.
Sancțiunile și condamnarea globală nu au făcut decât să înăsprească hotărârea în Addis Abeba, unde guvernul a organizat mitinguri publice uriașe pentru a protesta împotriva interferențelor străine în afacerile sale.
Cred ca nu va reveni la debitul initial, pentru ca suprafata mare a lacului de acumulare va avea ca efect evaporarea unei cantitati sporite de apa. Probabil ca apa captata va fi utilizata si la irigatii.