Cupidon lovește greșit!

Februarie, luna iubirii absolute sau cum pendulăm între 14 și 24 ale acestei luni. Nu suntem hotărâți dacă ne americanizăm sau dacă ne ținem, neaoș românește, tradiția.
Cupidon este mesagerul și întemeietorul celor mai frumoase povești de iubire din toate timpurile, este personajul principal în mitologia iubirii.
Acest copil năzdrăvan, irezistibil, mereu în căutare de inimi pline de pasiune și emoție, a reușit să pătrundă în cotloanele sufletelor și să nască povești de dragoste nemuritoare.

Săgețile lui sunt simbolul dorințelor și iubirii. De fiecare dată când Cupidon trimite săgeata lui minunată către inima unui pământean, o poveste de dragoste ia naștere și împreună cu ea toate lucrurile minunate ce apar odată cu înfiriparea acestui nobil sentiment –Iubirea, însoțită de splendoarea declarațiilor de dragoste.

Însă, și acest Cupidon a suferit permanente transformări, adaptându-se timpurilor pe care le trăim. Romantismul lui contagios, transpus în versuri minunate, în lumini difuze de lumânări și sunete firave de viori sau flaute, e astăzi un simplu like la story, un comment banal sau plin de semne stilizate, o cutie de bomboane luată în grabă, un messenger plin de declarații, însă nimic profund, nimic empatic și pasional, nimic durabil, nimic care să arate seriozitatea și temeinicia sentimentelor noastre.

Dar, oare Cupidon nu îi poate lovi și pe politicienii noștri? Mă gândeam că această lună a iubirii îi va face să se aplece și spre popor, îi va face să găsească soluții pentru ca, măcar de Ziua Femeii, să avem și noi un buget serios și responsabil, îi va determina să lase mascarada ieftină și prefăcută că se obstrucționează sau că se contrează pe teme sănătoase, că circul ieftin oferit de putere și opoziție va fi lovit de săgețile pline de iubire ale lui Cupidon și se va transforma într-o relație de dragoste atât de necesară nouă, cetățenilor.

Se pare că nimic din toate acestea nu par realizabile. De fapt, avem ceea ce merităm, iar bietul Cupidon a obosit și el să împrăștie iubire în locuri atât de pline de ură, făcându-ne să credem că universul e nedrept, că există o conspirație cosmică asupra românilor, că cineva ne discriminează, că nimeni nu ne iubește, când, de fapt, noi suntem cei mai frumoși, deștepți și atipic de cuminți dintre pământeni.

Mai visam și că luna asta, plină de iubire, ne va găsi soluții, nouă, micilor întreprinzători, că România educată va beneficia de un buget real, că și sănătatea noastră va fi pusă la loc de cinste. Ei bravează cu un buget imens de la fonduri europene. Foarte frumos! Dar câți pot fi fericiții care accesează aceste fonduri. Câte firme mai fac investiții într-un spațiu fără coerență și viziune, câte din cele peste 200 000 de firme aflate la pragul colapsului din cele aproximativ 600 000, viabile fiscal, vor reuși sa plătească dările bugetare, câte firme mai au îndrăzneala de a se angrena în accesarea de fonduri europene, având în vedere performanța negativă a României în atragerea acestora?

Deci, dragă Cupidon, ai eșuat și de data asta, aici, la noi. Săgețile tale amețitoare, îmbibate în iubire, se irosesc în neant, se pierd în necunoscutul unei Românii anormale, se rătăcesc fără rost în inimi reci, pietrificate și acoperite de ură.
Ai greșit și anul acesta destinația!