Cuplul Ceaușescu prefera să fie însoțit peste hotare de tipi fără mustață

Citate. Din publicistul Arghezi:

„O parte din personalitatea desinatorului Petrescu stă în chiar ușurința lui de a-i sări țandăra, în indignarea lui permanentă acasă, la masă, la spectacol, pretutindeni. Ai impresia că atunci cînd nu-i iese un desen, Petrescu trebuie să sară la model, să-l apostrofeze cu degetul nervos ridicat subt nas și cel puțin să-l arunce pe fereastră.” (Tudor Arghezi, Desinatorul N.S. Petrescu, în Seara, 23 aprilie 1913)

„Ei da, domnul Virgil Arion, el e bărbatul care dă de gîndit cancelariilor străine. Știe să umble printre evenimente și printre oameni discret și lin ca un șoarec și ca un chelner cu pantofii de pîslă. Știe să se strecoare în umbra unei trăsuri ce se oprește, a unei perdele, a unei scări, știe să circule seara pe galerii și pe coridoare, știe să se refugieze în strîmtoarea unui closet luxos, știe să puie cu artă urechea unde trebuie și să asculte, știe să-și potrivească ochiul la gaura broaștei, să vadă, să afle, să prindă…” (Tudor Arghezi, Virgil Arion, în Seara, 30 aprilie 1913)

„Arhiereii noștri au, față de hîrtie și cărți, repulsia cîinilor pentru cîntec.” (Tudor Arghezi, Episcopatul nostru, în Seara, 1 mai 1913)

*

Amănunte. Teodor Brateș dă în Stenograma audierii la Comisia senatorială din 22 februarie 1994, amănunte pitorești despre obiceiurile cuplului Ceaușescu:

„Deci au venit aici directorul general cu Ilie Ciurăscu, care era agreat de cuplu, nu era rudă cu ei. Nu vreau să mă refer la biografiile altora, dar el a fost o victimă. Era un băiat frumos, cu o voce plăcută și Elena Ceaușescu se simțea bine cînd era însoțită de băieți frumoși, politicoși. Se mai întîmpla ca în străinătate cuplul să fie însoțit numai de oameni frumoși reprezentativi, nu gheboși, urîți, cu chelie, trebuia să îndeplinească anumiți parametri, fără mustață, desigur. Așa a fost el agreat de «tanti», cum îi spuneam noi.”

Că trebuiau să fie frumoși și politicoși, am înțeles. Nu era vorba de vreo afacere sexuală, ci de nevoia omenească pur și simplu de a vedea doar oameni frumoși.
Nu pricep neam însă de ce fără mustață.

*

Înfrîngere. Am primit prin poștă cartea despre Bătălia din pădurea Teutoburg, din 8-9 septembrie, anul 9, în care romanii au fost masacrați de triburile germanice. Mi-a stîrnit interesul de lectură vizionarea pe Netflix a serialului Barbariens. Am zis undeva pe acest blog că am comandat-o pe Amazon, dacă nu mă înșel fiind singura în franceză despre Bătălie. Cartea poartă titlul La „bataille” du Teutoburg, 9 apr. J.-C. (Illustoria) (French) Paperback – 6 Jun. 2013 și e semnată de Yann Le Bohec, un istoric francez specializat în armata romană. E o a doua ediție, revăzută și adăugită, după cea din 2010. Pînă cînd mă voi apuca de lectura ei, rețin de pe coperta a patra prezentarea colecției Illustoria, a editurii Lemme, în care apare cartea:

„Colecția Illustoria vă propune să descoperiți contribuția unui istoric doritor de a pune la dispoziția unui număr mare de oameni punctul său precis de vedere de specialist. Pentru a permite necultivaților în materie de Istorie, fie ei studenți sau simpli pasionați, de-a-și satisface curiozitatea într-o manieră concisă, sprijinită de documente iconografice.”

Un motto perfect pentru orice revistă de popularizare a istoriei.