Custodia copilului România după divorțul SUA – Europa

Discursul ținut de domnul Trump la Davos mi s-a părut a fi discursul unui învins, al unuia care încearcă să acopere un nou eșec al politicii sale externe de tip mână forte. A fost declarația de divorț a unui soț frustrat de faptul că soția nu face precum el îi dictează. A naibii soție, cu cei 2000 de ani de ,,antrenament politic” la activ, a știut să se țină demnă pe poziție de așa natură încât să nu poți să o mai lovești ,,nici cu o floare”. Metoda Europei de a spune ,,NU” în cel mai rafinat și eficient stil diplomatic l-a dezarmat pe domnul Trump căruia i-ar fi venit mai bine la mână o reacție isterică, dătătoare de motive de escaladare în chestiunea Groenlanda.

Îmbătat de aburii succesului fulminant al operațiunii ,,Răpirea lui Maduro”, Trump a plusat și a făcut un all-in ca la poker pe Groenlanda. Trump a omis însă două lucruri: 1) Europa nu este Venezuela și 2) succesul în cazul Maduro nu i s-a datorat lui ci armatei SUA. Aici nu a mai putut folosi armata și asta s-a văzut imediat.

Mai mult, după ce că nu s-a putut folosi de armată, întreg conglomeratul politic și economic al SUA a dat un vot de blam domnului Trump pe subiectul Groenlanda și Europa. Congresul nu este de acord cu planul de anexare al Groenlandei și nici cu antagonizarea Europei prin tarife sau acțiuni militare. Nici măcar republicanii nu-l susțin pe Trump în aceste demersuri riscante. Bursa, compasul moral suprem al mercantilului domn Trump și al americii, a reacționat negativ la planurile sale, sesizând că tarifele impuse Europei și anexarea Groenlandei nu sunt bune pentru afaceri.

Ca să salveze aparențele, domnul Trump a trebuit să ne livreze un discurs de două ore în care a amenințat Europa din postura unui câine fără dinți, căci, chiar și Mr. President nu se poate opune dolarului, bursei, miliardarilor din spatele domniei sale, Armatei SUA și complexului militar-industrial american care face și desface tot. Fără acestea, domnul Trump este doar un miliardar de 79 de ani și ambasadorul doctrinei MAGA. Europenii știau asta, Trump a aflat și el zilele acestea. ,,Bursa, militarul și dolarul”, singurele constante ale civilizației politice americane, au vorbit și l-au contrazis ferm pe Trump. Și uite așa, ce paradox, Europa a fost salvată de Wall-Street.

Trump a dat înapoi și asta devine deja un obicei și erodează mitul invincibilității sale. A dat înapoi cu tarifele pentru China, a dat înapoi cu Putin, a dat înapoi cu tarifele pentru UE, a renunțat la ocuparea Groenlandei. Cam multe concesii pentru un ,,dur” ca Trump și MAGA.

Nu știu dacă Europa ar fi mers până la capăt cu ,,bazooka” economică sau dacă are puterea militară să reziste unui conflict deschis cu SUA dar cert este că are încă suficientă putere de descurajare diplomatică, economică și militară încât să sperie bursa de la New York și politicienii americani. Pe moment, este suficient pentru a-l ține la respect pe Trump dar povestea nu se termină aici.

Este evident că Europa a scăpat doar pe moment, orgoliul lui Trump reclamând să-i fie ,,reperată onoarea” într-o formă sau alta. Cred că trebuie să înțelegem că Trump, fiind Trump, s-a repliat, își va linge rănile și va reveni în stilul său de om care nu renunță niciodată. La fel de evident este că Mr. Trump are dreptate într-o serie de aspecte reproșate Europei. Nu sunt de acord cu cei care neagă la pachet toată critica lui Trump fiind evident că americanii au câteva motive reale de nemulțumire în relația cu UE.

La fel de clar este că SUA nu mai este prietenul Europei ci, în cel mai bun caz, un inamic comercial sau, mai degrabă, un aliat îndoielnic și asta trebuie să ne trezească din somn.

Post Davos, în mod oficial, Europa este prinsă între două state agresive sau neprietenoase, la est Rusia și la vest SUA. În plus, UE este asaltată economic de economiile americană și chineză și energetic de cei care dețin controlul resurselor energetice vitale pentru Europa, precum Rusia, Iran, țările din CSI și țările arabe, etc.

Este clar că Europa trebuie să dea drumul mașinii de reconfigurat alianțe și interese, trebuie să devină urgent mult mai puternică pentru a rămâne relevantă, aici Trump având perfectă dreptate. Ne place sau nu, vremea alianței confortabile și ieftine cu SUA a apus definitiv, fiind evident că de aici încolo politica SUA va fi una cel mult indiferentă dacă nu chiar ostilă Europei.

Desigur, unii vor zice că SUA va reveni la sentimente mai bune după ce Trump își va fi terminat mandatul. Total eronat sau, ca să fim prudenți, total optimist. Chiar dacă Trump pleacă de la putere, ceea ce nu este garantat că se va întâmpla, îi va supraviețui complexul de circumstanțe care l-au adus la putere, Trump neieșind din nimic și nefiind rodul unui accident socio-politic. MAGA este un fenomen profund și extrem de înrădăcinat în societatea americană și nu va dispărea după era Trump. Conglomeratul de interese economice și cercul de miliardari care l-au susținut și impus pe Trump ca președinte nu vor dispărea odată cu el. Media MAGA va șlefui imaginea noului lider de serviciu. Conglomeratul militar-industrial al SUA va merge tot pe un președinte MAGA de vreme ce echipa Trump (și nu democrații) a mărit simțitor cheltuielile de înarmare. Mai mult, democrații par loviți în cap și nu sunt capabili să se conecteze la așteptările electoratului. Din aceste motive cred că în cazul succesorului domnului Trump vom fi în celebra zicală românească: ,,am scăpat de dracu și am dat de tată-su’’. Deci, să ne pregătim pentru ce e mai rău.

Cert este că la Davos s-a certificat oficial divorțul SUA – Europa din motive de ,,irreconcilable differences”. Nu va fi un divorț simplu, urmând parte urâtă a ,,partajului”, etapă în care vom experimenta nefastele consecițe economice, militare, politice, strategice dar și culturale ale acestuia, aspecte pe care încă nu le înțelegem pe deplin.

Va veni și problema custodiei ,,copiilor”, printre ei fiind și România, ,,copil” care, în egală măsură, ar vrea și la mama Europa dar și la tata SUA. Cum o custodie comună asupra minorei România pare că iese din discuție (mai ales la ce politicieni avem noi), istoria ne va întreba iar ,,cu cine vrem să stăm”. În cel mai pur stil neocolonial și imperialist, alegerea aceasta va determina istoria României pe următorii 100 de ani, fiind de importanța și greutatea deciziilor luate de noi în debutul Primului Război Mondial.

După Davos, noi românii, ne-am trezit din nou că trebuie să pariem la ruleta istoriei pe o tabără sau alta. Ca est-european, deprins cu pactele ascunse și împărțelile secrete ale imperiilor, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva ținta SUA a fost de fapt în tot acest timp Europa și nu Rusia sau China. Nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva am fost deja împărțiți, dați de suflet sau cedați cine știe cărui imperiu sau cărei sfere de influență.

Ca est-european, cu Rusia în coaste, nu poți să nu-ți imaginezi satisfacția lui Putin și chiar a lui Xi privind la strategia SUA de a lăsa Europa singură, apărată de un NATO despre care nu știe nimeni dacă mai funcționează. Ca om care a trăit primii 10 ani din viață în spatele Cortinei de fier și, până în 1996, în sfera de influență a URSS/Rusiei, mă sperie teribil vorbele lui Trump, după care liderii Putin și Xi sunt niște lideri cu influență și de nădejde, oameni cu care poți face ,,afaceri” și ,,înțelegeri”. Grele vorbe când realizezi că, realist vorbind, acești lideri pot face ,,afaceri” și ,,înțelegeri” fix cu țări precum România iar UE este posibil să nu mai poată să ne apere sau … (nici nu vreau să duc până la capăt acest gând).

Dincolo de miza măruntă numită România, țară care, în logica post Davos poate cădea oricând de partea greșită a lumii și istoriei, începi să te întrebi dacă nu cumva, în mintea lui Trump, Putin și Xi, chiar întreaga Europă a devenit atât de slabă încât să poată fi împărțită între SUA și China, cu Rusia pe post de agent de vulnerabilizare și ,,enforcer”.

În acest context, absența Președintelui Dan de la Davos poate fi echivalată cu cerința condamnatului la moarte de a i se lega la ochi eșarfa neagră pentru a nu vedea glontele care, mai devreme sau mai târziu, inevitabil îl va lovi. Poate avem noroc, aceasta pare a fi strategia noastră în acest război al lumilor ce a început la Davos. Mai mioritic de atât nu se poate.