Contestația lui Călin Georgescu împotriva anulării alegerilor prezidențiale a fost respinsă. Decizia instanței nu e definitivă
Cutia matrapazlâcurilor
Etern fascinanta conducere a țării a rezolvat în stil neaoș criza democrației virusate printr-o măsură fără precedent, deschizând un viitor luminos de șmecherii politice și giumbușlucuri juridice. Justificată sau nu, decizia de a anula un rând de alegeri nu curăță scena politică, așa cum speră unii, ci o minează cu o suită de surprize pentru tratarea cărora o să fie nevoie de alte măsuri aberante. S-ar părea că lucrul ăsta nu deranjează pe nimeni. Surprinzător, marile figuri și figurine ale nației răsuflă ușurate, cu pieptarul plin de probitate de circumstanță. Dar să revenim la fapte. Un candidat a încălcat regula jocului. În mod normal, despre orice joc ar fi vorba, urmează penalizarea, care poate merge până la eliminare. În cazul de față însă au fost eliminați toți jucătorii. S-a șters meciul cu buretele. Să fie bine? Oare cât o să ne coste urmările, direct și indirect? Hai să ne uităm doar la două efecte produse de originala manevră a arbitrilor. Un președinte aflat la final de mandat capătă un supliment nesperat, lucru care s-a întâmplat de obicei în istorie doar în caz de război. Să fie corect? Oare asta n-o să ne coste? Dacă oamenii cu buretele hotărăsc să-l folosească și data viitoare, ce facem? Rămânem cu cine-a rămas acolo? Al doilea efect: alegerile prezidențiale o să să se mai suprapună cu parlamentarele abia în 2040. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns manevra stupidă de a pune o săptămână între primul tur al prezidențialelor și parlamentare, cele două scrutine o să se suprapună după 36 de ani, dacă se aliniază planetele. Și aici ar trebui să apară adevăratele îngrijorări. Oare așa o să fie? Dacă în viitor interesele nației, de care toată lumea e îngrijorată la răstimpuri, dar numai pe termen foarte scurt, o să ceară reunirea prezidențialelor cu parlamentarele? Ce ne facem? Pe care le mutăm? Cu ce instrumente? Nu cumva o să ne întoarcem la salvatoarea noastră cea de toate zilele, cutia cu matrapazlâcuri? Din nefericire, nația a devenit prea educată ca să observe că între negație și matrapazlâc e o mare diferență: doar prima devine afirmație prin dublare (negarea negației). În cazul matrapazlâcului repetarea nu aduce nicio luminiță. Dimpotrivă, stinge și ce mai licărea pe ici, pe colo.
Comentarii
8 comentarii pentru articolul „Cutia matrapazlâcurilor”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
S-a gandit cineva ca tot ce se intampla azi in Romania poate fi un experiment de inginerie sociala? Recte fructul oprit e intotdeauna dorit. Si ca toate asa-zisele sicane si oprelisti sunt puse tocmai pentru conditionarea guvizilor de a vota exact si conform cu cine trebuie? As putea pune pariu ca CG e omul sistemului si e musai sa ajunga unde trebuie dar e neaparat necesar mai intai sa i se fabrice aura de suveranist si luptator neabatut contra „globalismului” cel rau. Ca sa rimeze cu gogoasa de la Merica. (vezi „atentatul” si poza „Iwo Jima” gen a lu’ Trump cel suveranist). Prea a aparut baiatu din spuma marii. Ori, pana si Grivei stie ca nu ajungi in oferta daca nu te vrea sistemul. Recunosc cu mana pe drapel ca si eu mi-am furat-o cu baiatu, da’ prea se aliniara toate astrele si prea cazura toate „institutiili”, asa fix si deodata, ca la comanda. Pute si pute rau. Mai sa-ti mute nasu’!
Prin sistem nu ma refer neaparat la cel intern. Mai mult ca sigur ca ai nostri au fost depasiti si lucrarea e venita din „stratosfera”. Ai nostri au dat OK si habar n-aveau ce si-au bagat in casa. Vin vremuri interesante!
Afirmatia că repetarea matrapazlacului „nu aduce nicio luminiță” ignoră faptul că repetarea poate avea, paradoxal, efecte de clarificare. În contextul unor situații repetitive, oamenii pot deveni mai constienți de natura problematica a faptei, dezvoltând astfel capacitatea de a o recunoaste. De exemplu, identificarea modelelor repetate de coruptie sau manipulare poate încuraja reforme sociale și politice, transformând experienta negativa într-una pozitiva.
Disclaimer: Nu este un indemn la facut matrapazlicuri, nici macar in forma atenuata sau jucausa. :))))
Educatia nu uniformizeaza gandirea, ci diversifica mai degraba. Inclusiv perspectivele. Dacă o parte a populației nu face distinctia despre care vorbiti, nu inseamna ca natiunea intreaga e afectata de aceasta incapacitate. (Sau doar eu, daca nu am inteles bine ce ati vrut sa spuneti.)
(Fara „sau”)
Dar de ce ati amestecat planurile, o operatiune logica (negatia) cu o practica, nu stiu, sociala si/sau imorala, sa zicem, (matrapazlacul)? Prima e o idee abstracta, cealalta o fapta concreta. Ce relevanta are comparatia intr-o analiza (logica)?
Cutia pandorei a fost deschisa demult. A se vedea anul de gratie 2012 (stiu, stiu…in termeni de memorie colectiva, cand faci referire la un eveniment ce avut loc cu mai mult de 10 ani in urma e ca si cum ai spune „mileniul trecut”). Pentru cei mai tineri, in 2012 a avut loc un referendum de demitere a presedintelui de atunci, pre numele sau Basescu. A fost un vot masiv intru demiterea acestuia. In fapt, a fost cel mai mare numar de voturi dat in Romania pentru (sau contra a) ceva… +7 milioane de voturi pentru demitere si alte aproape 2 milioane pentru mentinerea in functie a lui Basescu. Toate bune si frumoase, doar ca intr-o zi de joi pe dreapta, in frumoasa noastra patrie a descalecat secretarul secretarei (pun intended), si ca sa vezi minune, peste noapte (literally!) la CCR a aparut o erata si 9 milioane de voturi s-au dus unde anume?…exact acolo unde credeti ca s-au dus.
La nivel personal, anul 2012 a fost anul in care am inteles cum functioneaza lumea in care traim. Recunosc ca momentul meu de epifanie a venit insotit la pachet cu un moment de depresie, dar mi-a trecut repede.
Ca atare, daca acum 12 ani Basescu a putut ramane ilegitim (am spus ilegitim si nu ilegal) in functie inca 6 luni ca urmare a unei decizii a CCR impuse extern, sper sa nu se supere Dl. Zaicu ca mie unuia nu-mi mai creste pulsul pe motiv ca actualul presedinte va mai ramane in functie inca 6(?) luni peste termenul de expirare, tot in urma unei decizii a CCR. Culmea e ca de data aceasta decizia CCR nici macar nu-l vizeaza direct pe Iohannis si faptul ca acesta ramane in functie e doar un efect al modului in care functioneaza Constitutia Romaniei.
In actualul context al intregului stabiliment occidental, din care cu iubire facem parte, orice incercare de gandire si actiune logica este eminamente inadecvata.