Pe zi ce trece, încet dar sigur, începem să ne convingem că una dintre realele șanse pe care le avem în lupta cu acest nenorocit Covid-19, ca și cu paranoicele scenarii catastrofice vehiculate în spațiul public, este aceea ca, fiecare dintre noi, să facă tot ce ține de el pentru a preveni și limita efectele acestei duble pandemii. Și când scriu „noi” am în vedre fiecare comunitate locală, fiecare instituție cu atribuții și competențe în acest sens și,deloc în ultimul rând, pe fiecare dintre noi. Mai precis, dacă fiecare și-a face datoria…
Recunosc, cele scrise mai înainte pot să apară ca lucruri bine știute și necontestate, dar cred că a le repeta și întări cu atât ai mult cu cât, din păcate, la nivelul decidenților de rang național, vedem că aceștia sunt preocupați mai mult de bătălia pe ciolan decât de binele public. Motiv pentru care, atunci când jos, la talpa țării, întâlnim situații în care oameni ce lucrează în autorități publice intervin, în mod operativ și eficient, ei trebuie să primească, din partea noastră, un mesaj de apreciere și de încurajare.
De acest adevăr m-am convins, în modesta mea calitate de locatar într-un bloc din sectorul 1 al Capitalei. Bloc în care, de ceva vreme, trăiam cu teama că amenințarea Covid-19 ar putea să fie dublată de comportamentul unei persoane care și-a transformat apartamentul în adăpost pentru patrupede, câini și pisici, pe care le adună din diverse locuri care, din motive bine știute, au devenit surse de infectare. Patrupedelor, probabil ca să nu se plictisească în apartament, colocatarul nostru s-a gândit să le ofere compania unor oameni ai străzii culeși și ei de unde nu ne-ar duce gândul. De prisos, poate, să vă mai povestesc ce duhori și ce zgomote veneau din apartamentul cu pricina, așa că îngrijorarea și chiar revolta unor vecini erau de înțeles. Numai că, ori de câte ori i se atrăgea atenția, acest colocatar fie nega categoric faptul că ar face așa ceva, fie făcea din asta motiv de ceartă în toată regula.
Sătui până peste cap, să mai stea multă vreme sub amenințare acestei săbii a lui Damocles, oamenii s-au adresat autorităților legal abilitate ale sectorului 1 solicitând cercetarea situației și sprijin pentru soluționarea sa. Sincer să fiu, date fiind lamentabilele efecte ale modului în care edilul șef al sectorului, doamna primar Clotilde Armand înțelege să își exercite mandatul, am avut serioase motive de îndoială că mesajele Comitetului Asociației de Proprietari a blocului nostru vor avea și consecințe. Dar, spre plăcuta mea surprindere, ieri dimineață, la fața locului a venit un echipaj al Poliției locale a sectorului 1 care a ridicat mini-menajeria, urmând ca animalele să fie încredințate celor de la protecția animalelor.
În plus, pe un ton civilizat dar ferm, cei doi polițiști, Florentina Melinte și Damian Bănică, i-au atras atenția colocatarului nostru asupra consecințelor deosebit de grave pe care le-ar avea, pentru fiecare dintre noi, cei ce locuim în acest bloc, inclusiv pentru el, în situația în care ar persevera în aceeași manieră lipsită de responsabilitate și bună cuviință. Este, așadar, de la sine înțeles că promptitudinea și profesionismul cu care cei doi lucrători ai Poliției locale a sectorului 1 au răspuns sesizării noastre-plus faptul că au fost singurii receptivi la aceste sesizări- au primit, din partea noastră, pe deplin meritate mulțumiri
Desigur, dacă ne gândim la haosul în care a fost aruncată țara de către o guWERNare total incompetentă și veleitară, precum și la aroganța cu care atât de mulți mai mari ale zilei tratează nevoie și așteptările noastre, ale capetelor de locuitori, această întâmplare nu depășește condiția unui fapt divers. Fie, însă, și așa, dar cu amendamentul că din acest fapt divers au atât de multe de învățat anumite persoane și instituții. Adică lecția lui „dacă fiecare și-ar face datoria”.
Lasă un răspuns