Casa în care locuieşte academicianul Dan Berindei se găseşte undeva în zona Gării de Nord, pe o străduţă ce se desprinde în unghi drept de Calea Griviţei, pentru a fi sigură că depărtarea de zarva aglomeraţiei urbane devine rapid o realitate. O casă mare la curte mică. Dacă ai veni încoace neavertizat, te-ai crede într-o instituţie, cu siguranţă bibliotecă publică. Miile de volume ocupă de jos şi până sus pereţii rezervaţi doar lor. Nu ştiu câte asemenea colecţii există în ţară. Înţeleg că o depăşeşte doar cea deţinută cândva de Nicolae Iorga. Sunt surprins cât de uşor te poţi orienta în căutarea unei cărţi. Rafturile sunt organizate tematic ori, cazul lui Nicolae Iorga, pe autori. Aşadar: Revoluţia de la 1821; Revoluţia de la 1848 şi aşa mai departe.
Este seducător arborele genealogic al familiei. Rădăcinile caută departe în urmă ajungând până la Constantin Brâncoveanu. Istoricul face parte din a 11-a generaţie. Sunt fascinat de fantezia cu care sunt populate etajerele, policioarele, măsuţele, rafturile neasaltate de cărţi. Îşi îndeplinesc rolul decorativ şi de martori la evenimente încrestate prin cronicile familiei. Ştiam câte ceva despre predecesorii profesorului. Aşa mă văd în situaţia de a lua cunoştinţă de traseele biografice din secolul 19 încoace.
Doi din străbunicii Berindei şi-au făcut studiile în Franţa, Anton a urmat şcoala de geniu la Metz. Va ajunge general şi ministru de război. Va lupta la Plevna. A asistat la ceremonia în cursul căreia Osman Paşa îşi preda spada în dar învingătorului. Dimitrie devine arhitect. A fost, la un moment dat, ministrul Lucrărilor Publice într-unul din guvernele conduse de Ion Ghica. Un străbunic dinspre mamă, Emil Costinescu, este caracterizat drept „un fel de forţă a naturii”. Tatăl acestuia, Alexandru Costinescu, ajunsese şi el bursier, trimis de Mihai Sturdza, la Viena, unde se face arhitect. O întâmplare neverosimilă îi fracturează cariera. O Mama Omida a zilei îi prezice că va deveni caimacam. Drept care se lasă de toate şi aşteaptă ca prognoza să se producă. Ceea ce, bineînţeles, n-a avut de gând. Emil Costinescu, venit la Bucureşti, se apropie de cercul lui C.A. Rosetti. A dovedit pricepere deosebită în antrepriza industrială. Înfiinţează, la Sinaia, o fabrică de produse metalice, care constituie nucleul viitoarei Uzine de pompe de injecţie. Va fi ministru de Finanţe în diferite guverne. Dimitrie Berindei şi Emil Costinescu, deputaţi în Parlament, votează Independenţa României. Tatăl lui Dan Berindei era student la Paris când am intrat în război, la 1916. Din proprie iniţiativă ajunge în ţară pentru a se înrola pe front, după ce străbătuse un traseu ocolitor: Anglia – Suedia – Finlanda – Rusia.
După ultimul război, familia Berindei traversează ani devastatori. Tatăl, înregimentat într-un grup de rezistenţă, este arestat şi trimis la canal. Dan Berindei se căsătoreşte cu o studentă, colegă la Istorie -Ioana Hudiţă. Fiica binecunoscutului militant ţărănist, colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu, Ioan Hudiţă, şi el arestat, în 1950, pentru mulţi ani. Cei doi soţi aveau un prim copil. La nunta lor fuseseră prezenţi Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Petre Constantinescu – Iaşi. I-a cununat profesorul lor de la Istorie, Gheorghe Brătianu. Ioana Hudiţă-Berindei este arestată pentru acuza de a fi asigurat mijlocirea unui mesaj încredinţat de un condamnat politic trimis mamei. Al doilea copil al lor se va naşte în închisoarea Văcăreşti şi îşi trăieşte primele luni de viaţă în celula mamei.
Discuţia noastră atinge şi anii de învăţătură a istoriei românilor. Câinele mare şi negru se mişcă nestingherit în întinderea salonului, mai iese prin curte, revine. Este de faţă când îi adresez istoricului această ultimă întrebare. Subit începe să latre. Întrebarea: – Cine era, de fapt, acest Mihai Roller? şi răspunsul: – Un tupeist! Dominator. Incultură perfectă. E clar, întrebarea nu i-a plăcut patrupedului, de vreme ce s-a pornit pe lătrat. Faptul că a tăcut după aceea: un semn că răspunsul, dimpotrivă.
Lasă un răspuns