Raport ONU: Foametea la nivel mondial s-a accentuat din nou anul trecut, iar amploarea acesteia ar putea fi fără precedent în 2022 (news.ro)

Datorită lui Zaharia Stancu, și eu am călătorit prin U.R.S.S.

Ieri am citit paginile unei cărți extrem de interesante. Autorul ei este Zaharia Stancu, autorul meu român favorit. În carte, noi putem să observăm multe lucruri referitoare la partidul comunist (bolșevic), fraze pentru care Zaharia Stancu, proaspăt revenit în țară, avea să-și strice relația complicată cu Ceaușescu și mai mulți membri ai PCR. Cartea este publicată în anii 1950-1951, iar întâmplările relatate au loc în anii 1948 (noiembrie) și 1949 (iunie). Mai mult decât firesc, Zaharia Stancu avea să comunice publicului impresiile sale în cadrul a mai multor conferințe ținute sub „auspiciile” Casei Prieteniei Româno-Sovietice din București. Autorul avea să participe la astfel de conferințe după fiecare călătorie. Această carte, care cuprinde în principal note și impresii de drum, este plină de laude la adresa comunismului și la adresa Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. După cum scrie și Zaharia Stancu: „…Am simțit nevoia să-mi așez notele în ordine și, pe temeiul lor, să scriu paginile acestea, – modest aport la cunoașterea Uniunii Sovietice, eliberatoare a Patriei mele de sub jugul fascist…”.

După ce am citit primele pagini, datorită talentului autorului, am ajuns să-i fiu tovarăș de drum prin U.R.S.S. Mă așteptam să-l laude pe „mărețul” Stalin, dar nu chiar la acest nivel. Iosif Vissarionovici Stalin (Djugașvili) avea să moară la puțini ani după publicarea cărții, mai precis după 2 ani, dacă luăm în considerare ediția a 2-a a cărții (5 martie 1953). Să reprezinte tocmai acest lucru ghinionul lui Zaharia Stancu? Scriitorul a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român în timpul verificărilor membrilor de partid (1950). A făcut întruna cereri să fie reprimit. Gheorghiu-Dej și-a dat acordul, însă mai tinerii membri ai Biroului Politic s-au opus. Cel mai virulent a fost Nicolae Ceaușescu. Aici a fost oricum o întreagă dramă. În mod cert, cartea aceasta „a pus o pată” pe Zaharia Stancu. De ce scriu asta? Ei bine, dacă Stalin murea în anul 1948 sau în anul 1949, poate că autorul nu l-ar mai fi lăudat și nu ar mai fi avut de pătimit. După moartea lui Stalin a început și procesul de destalinizare. Ediția 1, cu un tiraj mai mic, a fost publicată în anul 1950. Așa că este clar că singura soluție pentru Zaharia Stancu era dacă Stalin murea mai repede, pe când era în vizită, ori mult mai târziu, la mulți ani după publicarea cărții. Dar Stalin a murit la 74 de ani, iar cu moartea nu negociezi, cel puțin nu cu cea din cause naturale. Ei bine, să vedem ce scria Zaharia Stancu, nu o să ofer citate doar despre Stalin: „…Peste Cremlinul cu ziduri roșii, de un roșu vechi, ruginiu, mat, peste acoperișuri verzui, acoperișurile palatului în care, într-o odaie simplă, la acest miez al zilei, lucrează tovarășul cel mai bun de luptă al lui Lenin, genialul Iosif Vissarionovici Stalin…Viața nouă a popoarelor liberate prin lupta omului care odihnește în Mausoleu (Lenin). Și prin lupta celuilalt care, acum, în Cremlin, într-o odaie simplă, veghiază la pacea lumii și la fericirea a milioane și milioane de oameni ai muncii (p. 39) …alături de el, iată-l pe Leonid Leonov, care-și cultivă singur grădina și-și îngrijește pomii fructiferi și arborii exotici, din care pricină are totdeauna mâinile bătătorite ca ale unui țăran. – Când obosesc scriind, ies în grădină și muncesc pământul, îmi spusese într-o zi. (p.47) …Vase scumpe, de proporții uriașe, purtau flori și, pe fundalul vast, minunat zugrăvite, chipurile dragi nouă, ale marilor noștri învățători V. I. Lenin și I. V. Stalin. Pentru întâia data îl vedeam pe tovarășul V. M. Molotov…El vorbea de reconstrucția Patriei lovite de război, de eforturile oamenilor sovietici, puse în slujba Patriei și a păcii și de primejdia pe care o reprezintă ațâțătorii la un nou război, imperialiștii nord-americani și englezi…Când s-a citit salutul adresat de tovarășul I. V. Stalin, sala a aplaudat îndelung, în picioare, omagiind astfel pe omul cel mai înțelept al timpurilor noastre, pe conducătorul oamenilor sovietici, pe marele și genialul învățător al omenirii progresiste…Armatele Sovietice care au cucerit, într-un asalt năpraznic, Berlinul și au ajuns pe Elba, Armatele Sovietice, garanția păcii de azi și a păcii de mâine. Rămăsesem descoperiți, emoționați, entuziaști… (p. 48 – 49) …Ei voiau să-și arate și în acest chip dragostea lor pentru I. V. Stalin, pentru Partid, pentru Marea Patrie Sovietică…Ceea ce vedeam acolo, la Moscova, în Piața Roșie, era un lucru unic în lume, – un întreg oraș de milioane și milioane de oameni, venit să-și arate recunoștința pentru omul cel mai de seamă al timpurilor noastre, pentru marele I. V. Stalin…-Un asemenea popor nu va putea fi niciodată învins, de nimeni…(p.50)”.

Într-adevăr, dacă lucrurile scrise de Zaharia Stancu sunt adevărate, poporul sovietic nu ar fi putut să fie învins din exterior niciodată, de nimeni. De aceea a și avut parte de o implozie, mai mult ca sigur că rușii nu au mai vrut să-și susțină tovarășii. Ei bine, acum se pare că s-au răzgândit. Oamenii sovietici ar fi dat orice să poată să se sacrifice pe altarul Patriei, pentru Partid și pentru Stalin, oricât de dubios ar suna asta. Acum este de înțeles că unii oameni din Gulag credeau că Stalin a fost înlocuit și de aceea se află ei acolo. Iar alții strigau că mor pentru Stalin, atunci când erau împușcați tocmai din ordinul celui din urmă. Comuniștii au știut că inima oamenilor este o pradă ușoară, dar, spre deosebire de alte ideologii, au umplut și stomacurile celor care îi urmau. Din ce am văzut în unele materiale, până și despre Holodomor se susține altceva. Cum se susține altceva și despre Operațiunea Barbarossa și neplăcerea lui Stalin de a sărbători Ziua Victoriei. Unii experți au scris că sovieticii ar fi cucerit Europa dacă nu ataca Hitler primul. Și că tocmai din această cauză lui Stalin nu-i făcea plăcere să aniverseze Victoria, pentru el era o înfrângere, „Tătucul Popoarelor” nu a putut să aibă copii în toată Europa sau în toată Lumea.

Fotografie: Zaharia Stancu și traducerile romanului Desculț. Ce bucurie mai mare poate avea un scriitor?


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Datorită lui Zaharia Stancu, și eu am călătorit prin U.R.S.S.”

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog