Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
De 24 de ani mă întreb cînd va lua sfîrșit vremea guvernării cu girofar
Putem vorbi de angajarea României pe calea democrației și evident a europenizării abia în 17 noiembrie 1996, cînd Emil Constantinescu a fost ales președinte al României. Dincolo de venirea la putere a Opoziției democratice după șase ani de dominare absolută a Puterii FSNi-ste instalate în 22 decembrie 1989, rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin a însemnat prima victorie a exercițiului democratic în postdecembrism. Prin votul poporului în cadrul alegerilor libere și corecte, Ion Iliescu a pierdut puterea, cîștigată de adversarul său Emil Constantinescu. Perdantul – Ion Iliescu – n-a scos tancurile în stradă pentru a-și păstra funcția. Și-a recunoscut înfrîngerea chiar din clipa publicării exit-poolurilor, și a anunțat trecerea în Opoziție a PDSR. Victoria lui Emil Constantinescu a fost sărbătorită de electoratul CDR în Piața Universității. În nici un caz fanii lui Emil Constantinescu nu s-au grăbit să incendieze sediile PDSR, iar fanii lui Ion Iliescu nu au sărit să le apere cu furci și topoare. Putem vorbi așadar de un moment istoric. Acestui moment, Pro Tv-ul lui Adrian Sârbu i-a dedicat în noaptea de 17 noiembrie 1966 un show memorabil rămas în istoria presei românești cu titlul de Noaptea alegerilor. La acest show, moderat de Mihai Tatulici și beneficiind de inconfundabilul stil Pro Tv varianta Adrian Sârbu, , am fost și eu invitat să spun ceva și mai ales să intru în dialog cu noul președinte al României, a cărui candidatură am sprijinit-o atît ca editorialist, cît și ca director al Evenimentului zilei, o veritabilă forță mediatică la vremea respectivă.
Vineri, 24 iulie 2020, de la 18 la 20, pe cristoiuTv, am difuzat înregistrarea fabuloasei emisiuni de la Pro Tv. Cum am urmărit spectacolul împreună cu telespectatorii, am intervenit din cînd în cînd pentru a comenta cele văzute din perspectiva deceniilor care au trecut de la acest moment.
Am găsit de cuviință să transcriu la Gîndurile lui Cristoiu dialogul în direct de la vremea respectivă dintre mine și Mihai Tatulici, dialog în care a intervenit și Emil Constantinescu. Am făcut asta, deoarece, așa cum se va vedea din transcriere, cele spuse de mine în noaptea de 17 noiembrie 1996 despre scena politică de atunci, despre așteptările românilor față de politicieni, despre electoratul PSD,sînt de o uimitoare, dar mai ales dramatică actualitate. Au trecut 24 de ani de la noaptea alegerilor. Nici azi, din cîte se vede, după două decenii și ceva, clasa politică n-a luat în serios lecția alegerilor din 1996. Anul acesta vor avea loc alegeri locale și parlamentare. Vor fi ele o lecție din care, ca și în cazul celor din 1996, politicienii nu vor învăța nimic?
„Emil Constantinescu: Ieri am descoperit și eu o nouă față a domnului Cristoiu, un umor extraordinar, foarte spontan. Avea un umor ucigător pentru adversari. Ferească Dumnezeu să fiu acolo, pe ținta lui.
Mihai Tatulici: Ce credeți, domnul Cristoiu vă va menaja în următorii patru ani sau vă va cruța?
Emil Constantinescu: Nu, nici vorbă și nici nu trebuie.Mihai Tatulici: Eu aș vrea să îl întreb pe Cristoiu dacă dă o semnificație acestei nopți. Sîntem într-o noapte istorică.
Ion Cristoiu: Eu consider că este, pentru prima dată în istoria României, și Corneliu Vadim Tudor și-a întemeiat unul dintre discursurile electorale bune pe această temă, cînd un conducător pleacă de la putere pe cale democratică și nu pleacă, fie ștrangulat la Stambul, fie printr-o lovitură de stat, fie împușcat la Târgoviște. Din acest punct de vedere este un moment istoric. În al doilea rînd, ca un avertisment, am avut și o discuție cu Adrian Năstase, liderul partidului de opoziție, încercînd un prim contact cu noua opoziție (Mă pun bine cu opoziția, ca de obicei), în sondajul IRSOP s-a dat un lucru foarte interesant. Și anume că partea zdrobitoare a voturilor a venit din zona Crișana-Maramureș, deci exact din zona care, conform campaniei duse de domnul Ion Iliescu, aici trebuie să vă critic, domnule Gherman, trebuia ruptă de către unguri și luată, că era cea mai aproape. Tocmai acea zonă, care era alarmată, a votat pentru domnul Emil Constantinescu. A fost un semnal că acea fluturare a pericolului federalizării României s-a dovedit dezastruoasă și nu a avut nicio eficiență. Aceste teme nu mai merg la români. Faptul că amenințarea cu asemenea pericole, că vin moșierii, vine monarhia, vin ungurii, nu mai sînt rentabile în România de azi.Ion Cristoiu către Oliviu Gherman, președintele PDSR: Conform sondajului IRSOP, ați fost votat de, marea majoritate a electoratului domnului Iliescu o alcătuiesc vîrstnicii, deci trebuie să fiți foarte atenți că, prin natura lucrurilor, vîrstnicii nu vor mai vota probabil peste 5 ani. Nu vor vota, în sensul că nu vor mai putea să vină la vot. Sau vor refuza. Este foarte important că majoritatea electoratului domnului Emil Constantinescu, conform sondajului, este alcătuită din tineri. sînt foarte mulți, deci e un semnal foarte important. De asemenea, aprecierile, și este foarte important pentru noua guvernare, la domnul Emil Constantinescu și domnul Ion Iliescu au fost surprinzătoare. Pentru unii, pentru mine, nu. La domnul Iliescu s-a apreciat că este un bun politician, un om cu experiență. În schimb, s-a apreciat la domnul Constantinescu și nu s-a apreciat la domnul Iliescu următoarele lucruri, foarte importante: la domnul Emil Constantinescu, că este apropiat de oameni, că manifestă compasiune, că e cinstit. Surprinzător, jumătate dintre cei care nu l-au votat pe domnul Ion Iliescu l-au considerat necinstit, deși nu este așa. După mine, oamenii nu au votat promisiunile fostei opoziții, ci un nou fel de a guverna. Și anume, guvernarea fără girofar. Oamenii sînt în stare să suporte privațiunile.
Asta au apreciat, au spus că nu are experiență de politician, ceea ce e greșit, dar au apreciat foarte mult compasiunea și l-au votat foarte mulți muncitori. Foarte interesant. După mine, în această seară asistăm și la sfîrșitul unui fel de a fi om politic. Convenția prin asta a învins, nu prin program și promisiuni, ci prin noul model de om politic. Adică, un om politic modest, care e printre oameni, care nu e rupt de oameni, care nu umblă cu girofar, care nu umblă cu bodiguarzi. De acest lucru trebuie să țină seama pentru că tentațiile puterii și ale girofarurilor sînt foarte mari la toți oamenii.”
Comentarii
16 comentarii pentru articolul „De 24 de ani mă întreb cînd va lua sfîrșit vremea guvernării cu girofar”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Romania se poate lejer numi Sekuristan. Nu cred ca e nevoie sa mai dezvolt. Pana si Labus stie de ce!
ABSURDISTAN !!!
Viitoarea administratie a Planetei se exprimenteazà în România!
Dentistii vor împlanta microfoane pacientilor ! Se vor detecta si traduce POLITIC , IDEOLOGIC VISELE ,GÄNDURILE ! Si mai ales vor fi pedepsite la ani grei INTENTIILE !!! Tribunale în fiecare asezare geograficà ! Individul si Tribunalul !
(dintrun eseu)
PS.
Ar fi edificator sà cenzurati !
Ai vazut ca poti ?! Cam in ca stare de spir(i)t scrii de obicei?
Ne, ne, nu e Absurdistan. Asta vor bajetii sa crezi. E doar Sekuristan. Nu e nimic absurd ci e doar bine gandit si manevrat! Pentru ei, of course!
Absurdistan este opera cuiva ! Tara paralogismelor !
Corect!
Trăim, cu siguranță, cu masca pe figură, cea mai oribila epoca de post-capitalism de natura fascista, sectară.
Peste 80% din oameni, năuciți de „marea revoluție spirituală” care le-a căzut pe cap, au ajuns să creada, mai degrabă in teoriile conspirației decât în balivernele guvernului sau a entităților mondiale fara sprijin constituțional.
A vorbi despre democrație în condițiile în care Nelu Tătaru ne spune zilnic ce își dorește și ce nu de la viața, e Noaptea Minții post democrației capitaliste.
Sunt curios cat mai durează până ce Constituția României va fi violata în fund, cu mâinile legate, și cu masca pe figură, de acești progresiști abjecți care nu întreabă pe nimeni daca direcția pe care vor ei sa o impună e cea corecta.
Cu multa cinste, domnule Cristoiu.Dar eu cred ca cele aratate mai sus sunt doar o fateta.Sa ma exprim, in primul rind iliescu a fost figurant in confruntarile directe cu constantinescu, doi presiunea sociala era imensa.Un scenariu posibil blat Iliescu-constantinescu. Iliescu se face ca pierde, Constantinescu castiga, urmeqaza dezastru CDR( din pacate PNT a fost singura victima, iar basescu profitorul). La final de mandat Costantinescu se retrage si vine iar Iliescu.Iliescu care si-a dorit rocada sa demonstreze ca la noi este democratie. Dar nici Iliescu nu a prevazut dezastru declansat de securistul petrov, si de urmasul lui.
Cred ca te referi la 1996 cand spui ca Iliescu a fost doar un figurant in confruntarile cu Emilus. Caci in 1992, din nefericire, a fost cam pe dos..
Iar scenariul cu posibil blat nu-l poate sustine cineva care a trait acele vremuri, decat daca vrei sa afirmi ca a fost un blat la care a participat toata tara.
Probbil mesajul meu precedent s-a ràtàcit pe la cenzurà !
Ciudat cum nimeni nu-si dà seama cà singura peronalitate politicà autenticà este LIVIU DRAGNEA ! Cà au fost folosite toate abjectiile, , inclusiv absentele reoetate de la sedinte ale Judecàtorilor de la CCR pentru a-l elimina ! Discursul presedintelui tàrii incitînd , sugerînd sentinta pe care Înalta Curte de Casatie si Justitie i-a aplicato cîteva ore mai târziu este halucinant ! Despre primul mandat al Domnului Presedinte se va spune ” pe vreme cînd România avea un detinut politic pe nume Liviu Dragnea !” Domnul Presedinte si-a asigurat posteritatea ! (PS; dintrun eseu)
‘conducerile cu girofar’ sint un efect, cauza fiind ‘alegerile cu girofar’.
‘girofarul; este un efect, cauza fiind ‘farul’,
totusi, giro, punind la indoiala farul, se vrea cauza, treaba clasica in univers, povestea devenind, astfel, una clasica in Creatie:
ce-a fost mai intai, unda sau corpusculul?!
Da, reușita lui Constantinescu a fost singurul moment de bucurie când am crezut că o pornim în sfârșit pe o altă cale.
Din păcate a fost și cea mai mare dezamăgire când după 4 ani ne-a spus că l-a învins „sistemul”.
Spun singurul moment de bucurie, deoarece când a căzut Ceaușescu, a fost doar uluială și indignare că a fost omorât. Toți ne dorem să fie încarcerat numai cu pâine și apă și ținut în frig.
Apropos de Ceaușescu, privind în urmă remarc că cea mai mare greșală a lui a fost că și-a construit în jurul lui o fortăreață din membrii de partid și securitate, fortăreață în care, până la urmă, a rămas prizonier. N-a avut nici măcar unde să fugă ca să scape cu viață.
Exact așa face și Iohannis.
Eu nu cred Ceausescu isi dorea sa scape din „fortareata”. El a creat-o si apoi ea i-a satisfacut toate poftele. Orice tampenie venita de la „conducatorul suprem” era pusa imediat in aplicare de Ghita Pristanda, mereu scrofulos la datorie. Inclusiv in 1987, cand unii ofiteri razleti au fost superzelosi in anchetarile ulterioare ale unei revolte spontane. Insa tot atunci marea majoritate a Securitatii a inteles ca analfabetii aia doi trebuie sa plece, caci au inlocuit interesele nationale cu interesele proprii. Drept urmare in 1989 au stat pur si simplu cu mainile in san, lasand „imperialismul” sa-si faca de cap.
Apoi, au fost cateva luni de nesiguranta, in care unii tortionari care batusera oamenii prin beciurile securitatii in anii 80 se temeau si se rugau de fostele lor victime sa ii ierte. Insa si-au dat repede seama cine e noua putere, si de faptul ca ei aveau totusi multe secrete. Si au renuntat la scrupule si au inceput sa-si construiasca averile devalizand bancile si tot ce intalneau in cale. Si pana in 2005 nu i-a interesat decat profitul personal, pana a venit Basescu sa ii reorganizeze. Apoi internetul a luat amploare, vremurile s-au schimbat si ei au priceput ce putere formidabila sunt.
Acum rolurile s-au inversat. SRI conduce tara si Iohanis le face lor toate poftele. Si daca vrea altcineva sa vina la putere, trebuie in continuare sa le faca toate poftele. De ce crezi ca PSD n-are dinti si face opozitie doar de fatada? De ce crezi ca toti ceilalti „catei” latra doar ocazional si pe teme neimportante? De ce crezi ca exista „unanimitate” in anumite directii preferate din umbra? De ce crezi ca toata presa aplauda? Exista o mare putere in umbra de care toti se tem sa vorbeasca. Sau sa o contrazica.
Claro que si, hombre!
Am urmarit emisiunea Dvs.de ieri si am revazut cu placere o emisiune de televiziune realizata impecabil cu suflet si talent. La acea vreme populatia inca mai avea incredere in politicieni. Politicienii vremii erau oameni cu o vasta cultura, discurs placut si apropiat de alegatori pe care ii considerau aliati pentru indeplinirea programelor politice propuse. Si totusi cu cei 15 mii de specialisti presedintele Constantinescu s-a retras dupa primul mandat invins de servicii dupa spusele sale.
De atunci si pana azi desi nu au trecut f.multi ani televiziunile generaliste si de stiri au fost in cadere libera ajungand dpv calitativ sub nivelul Marii Moarte.
Noaptea alegerilor prezidentiale a devenit treptat un moment anost,de lupta parca a orgoliilor personale ale candidatilor si organizatorilor alegerilor; televiziunile lipsite de jurnalisti talentati si dedicati profesiei cad incet incet in derizoriu…