Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
De bună voie și silit de toți
În ultima vreme apelez tot mai rar la televiziune, deoarece din martie încoace se difuzează, pe mai toate canalele, același lucru aproape fără întrerupere. Corona și Covidul de-abia dacă mai lasă câte o scurtă pauză câte unui cutremur de prin Croația sau de pe la Washington.
Mă uit, totuși, o dată pe zi la știrile principale, așa, ca să nu pierd firul, și nu mică mi-a fost mirarea auzind veștile. Mi-a fost greu să nu le iau drept fake news. Tocmai se dăduse startul testării colective în Austria, iar populația nu se grăbea să profite de oferta „gratuită” și fără precedent. Gratuită în sensul că, deși costurile testelor și ale imensei desfășurări de forțe erau achitate din contribuția populației (prin impozitare), acesteia nu i se cerea totuși să le plătească a doua oară. (Este și cazul vaccinurilor anti-Covid.)
Pentru că entuziasmul populației nu era unul debordant, cuiva i-a venit ideea distribuirii unor mici stimulente pentru participanții la testare (cum ar fi un bonus pentru cumpărături la redeschiderea magazinelor ori ieșirea din lockdown cu o săptămână mai devreme a testaților negativ). Când nici bonusurile nu au funcționat, s-a trecut la amenințarea cu amenzi sau cu prelungirea carantinei pentru neascultători. Și, cum nici aceste metode nu și-au putut găsi aplicarea – din cauza legii –, s-a trecut la prelungirea generală a lockdownului. Toate acestea se petreceau în condițiile în care, săptămâni de-a rândul, se anunțase de nenumărate ori, pe toate canalele, că testarea nu ar fi obligatorie, ci benevolă! (Se miza probabil pe experiența de la votare!)
Bun, cu astfel de metode puerile ne-am cam obișnuit, dar nu și cu știrea despre vaccinare. Și vaccinarea făcea parte până nu de mult din ofertele „gratuite și benevole”. Știrile care se infiltrează însă tot mai des vorbesc o altă limbă. Conform acestora, nu numai că ne putem aștepta ca nevaccinații să nu mai poată urca în avion, să nu li se mai permită intrarea în restaurante, teatre, pe stadioane sau la concerte. E foarte posibil să nu mai fie acceptați nici la locul de muncă, sau chiar să fie concediați. Și angajatorii o vor face, fiindcă au de unde alege – dintre milioanele de șomeri produși de pandemie.
Virusul învață repede. Poate mai repede decât o facem noi, oamenii. O planetă întreagă urmărește, cu îngrijorare crescândă, mutațiile tot mai frecvente și mai rapide pe care le prezintă „noul” Coronavirus și prima întrebare care apare pe buzele tuturor este: Oare „noul” vaccin poate să le facă față? Până acum nu am auzit pe nimeni punându-și serios și problema testelor. La urma urmei, și ele ar putea da rateuri dacă materialul genetic viral se modifică. Dar atât timp cât descoperim pozitivi cu ajutorul lor, tragem concluzia că testele „funcționează”, așa că mergem înainte cu testările.
Mutația despre care s-a discutat cel mai mult este aceea apărută în Marea Britanie la finalul lui 2020. Și ar mai fi încă una „geamănă”, apărută independent de prima undeva în Africa de Sud. Mai bine zis descoperite inițial în țările respective, fiindcă e greu de aflat cine a fost mai întâi, oul sau găina. Să spunem mai bine că laboratoarele din acele țări au avut norocul să detecteze primele modificările respective. Cum așa? Ei bine, se obișnuiește să se analizeze periodic (în UK la fiecare a 15-a, în Germania la fiecare a 900-a probă pozitivă) întregul genom viral și să se consemneze astfel schimbările apărute în codul genetic.
Virusul nu este nici pe departe la prima mutație și nu va fi cu siguranță nici la ultima. În fond, el nu face altceva decât ceea ce facem sau ar trebui să facem cu toții: încearcă să supraviețuiască, adaptându-se situațiilor nou create. Firește, ca orice parazit, nu „intenționează” să-și omoare gazda, fiindcă asta fie l-ar elimina și pe el, fie i-ar îngreuna găsirea altor gazde. Încearcă doar să se adapteze și să devină tot mai rapid și mai eficient. La ce să se adapteze? La caracteristicile proprii organismelor umane, la atacul cu diverse medicamente, vaccinuri sau dezinfectanți. La confruntarea cu sistemul imunitar, care-l elimină la un moment dat, obligându-l să-și caute alte victime. Mutațiile „gemene” despre care vorbeam mai sus fac ca virusului să-i „crească” brațe mai puternice, cu care să se poată agăța mai bine de celula gazdă. (Ați bănuit, desigur, că prin „brațe” mă refer la acele proteine de suprafață numite spike).
Dar ce facem noi, gazdele? Cum ne adaptăm situației? Reacția rapidă la stres, descrisă în urmă cu un secol, prevede două strategii: fight (atacul, lupta) sau flight (fuga, evadarea), reacții asemănătoare celor ale animalelor amenințate de pericol. Ambele reacții reprezintă adaptarea de tip fulger, atât fizică cât și psihică, la situații de forță majoră. Responsabilă de ele este partea veche, reptiliană a creierului nostru, aceea care acționează reflex la orice „noutate”. Cine nu este capabil de o astfel de adaptare e pierdut. Gândiți-vă doar la amenințarea reprezentată de un animal sălbatic și reacția omului preistoric. Sau la luptele purtate pe front. Sau la atingerea unei plite fierbinți.
O astfel de reacție rapidă la stres (care poate fi real sau doar imaginar) presupune o descărcare masivă de adrenalină, care la rândul ei stimulează și susține activitatea inimii, plămânilor, a vaselor de sânge și a mușchilor – pe scurt, asigură riposta în doar câteva secunde. Nu intrăm aici în amănunte și nu edificăm diferențele dintre bărbați și femei (ei manifestă tendințe războinice, ele, de retragere). Oricum, se pare că stresul acut îi conduce pe toți la atitudini ceva mai altruiste și mai puțin egoiste. Amintiți-vă de primul lockdown și de cetele de ajutoare voluntare care băteau la ușa bătrânilor și a persoanelor vulnerabile, oferindu-le sprijinul.
Decenii mai târziu, cercetătorii fenomenului de stres au mai adăugat o conduită la cele două inițiale, un al treilea „f”, anume fright (frica, paralizia), adică atitudinea de a rămâne împietrit locului și de a spera ca adversarul să nu te zărească sau să te creadă mort. Dar se pare că nici acest al treilea „f” nu rezolvă întru totul situațiile stresante. De aceea, alți cercetători, precum Shelley, au mai descris una: tend-and-befriend („protejează și împrietenește-te”). După mine, aceasta ar fi reacția cea mai potrivită situației în care ne aflăm de aproape un an.
Faptul că în situații extrem de periculoase trecem pe pilot automat nu este neapărat negativ. În asemenea momente, când totul depinde de câteva fracțiuni de secundă și atârnă de un fir de păr, nu mai avem timp de reflectat, ci trebuie să acționăm. Adrenalina e esențială, salvatoare de vieți, dar face bine doar pe termen scurt. Natura a prevăzut-o cu un timp de înjumătățire de doar câteva zeci de secunde, cel mult câteva minute. (Pe unii îi face chiar dependenți, împingându-i s-o caute cu lumânarea în situațiile palpitante, singurele care le arată că încă se mai află în viață.) Dar, după cum bine știm cu toții, ce e (prea) mult nu e neapărat și bun.
Au trecut milenii de când aveam parte de un stres acut comparabil cu cel al omului primitiv expus primejdiilor de tot felul. Treptat, oamenii s-au desprins tot mai mult de natură iar amenințările sălbăticiunilor au devenit tot mai rare. Oamenii s-au adaptat și ei, devenind tot mai lenți, mai apatici și mai pasivi. Și odată cu ei și sistemul de apărare imunitară. În locul stresului acut și de scurtă durată s-a instalat unul cronic, mult mai periculos, care adaugă adrenalinei încă un hormon, numit „cortizol”. Iar cortizolul nu ne vrea binele și nici scăparea dintr-o situație periculoasă, ci ne împotmolește într-o situație din care cu greu se mai scapă. Stresul cronic e cauzator de boli cu durată lungă și e însoțit de depresie și de alte tulburări psihice, de boli digestive și cardiovasculare, conduce la diabet și la multe alte afecțiuni greu de recuperat. Și slăbește imunitatea.
Spre deosebire de un stres de scurtă durată, care aduce de obicei o adaptare satisfăcătoare, unul prelungit conduce mai degrabă la epuizare și îmbolnăvește organismul. Un puls accelerat pe o perioadă scurtă poate fi cât se poate de benefic sănătății. Unul care durează luni de zile obosește inima.
Reacția la stres este una automată și nu corespunde întotdeauna unei amenințări reale. Se poate transforma, însă, în fobii, atacuri de panică și mai târziu în nevroze. Revenind la comportamentul nostru la stresul reprezentat de Covid: inițial ne-a pus pe fugă, ne-a trimis pe mai toți în carantină, în timp ce medicii, cercetătorii și producătorii de echipament de protecție trecuseră la „luptă” cu mijloacele de care dispuneau la acel moment. Mulți dintre semenii noștri au fost împietriți de frică. Se prea poate ca unii să mai fie și azi. Pe alocuri s-a mai observat și dorința de întrajutorare (la primul val, la următoarele se pare că nu s-a mai repetat!).
Din păcate, niciuna dintre reacții nu a adus vreo rezolvare, iar dacă e să dăm crezare informațiilor, nici măcar o ameliorare, motiv pentru care ne repetăm periodic tactica, din val în val. Repetările ni s-au cronicizat (fobiile de asemenea), ne-au secătuit de forțe și de voință și ne-au făcut după cum era de așteptat tot mai morocănoși și pe alocuri chiar agresivi. Incapabili să mai căutăm și să mai găsim răspunsul adecvat și ieșirea din… stresul devenit cronic. Cine-și mai poate păstra calmul în condițiile în care se dărâmă edificiu după edificiu, în condițiile în care ne sunt amenințate existența materială, locul de muncă, educația, instituțiile? Când tot mai puțini pot produce consumabile? Când libertatea nu mai vrea să revină?
Poate că ar fi cazul să încercăm și alte strategii, cum ar fi aceea de a ne proteja (vulnerabilii) și de a ne împrieteni cu… dușmanul, pentru a-i cunoaște mai bine tacticile și, implicit, slăbiciunile. Nu ar fi fost mai bine ca în perioada de relaxare care a venit după primul val să fi încercat să evaluăm, să reflectăm și să căutăm strategii adecvate care să fi prevenit al doilea și al treilea val de stres inutil? Ar fi trebuit să învățăm din greșeli – nu asta face o ființă umană? Dacă la primul contact cu factorul de stres se activează instinctele, la următoarele ar trebui activată rațiunea. Nu prea sunt mulți adepții acestei teorii, și cea mai bună dovadă pentru asta o constituie atitudinea decidenților și măsurile, pe a căror repetare ad absurdum se tot insistă. În timp ce se proclamă dreptul fiecăruia de a-și decide soarta, lăsându-se sau nu testat sau vaccinat, se insistă indirect (și, cum se speră, neobservat) pe un ton tot mai poruncitor și sobru: „Testarea colectivă și vaccinarea nu sunt și nu vor fi obligatorii, dar…” Și exact acest „dar” te pune mai mult pe gânduri decât o face virusul schimbător la față. Dar… ce?
Dar ce-ar fi dacă ne-am lua un răgaz pentru un scurt armistițiu, am lua o gură de aer (cu sau fără mască) și ne-am întreba la modul cel mai sincer: De cine și de ce fugim de fapt? Cu cine ne luptăm și cum anume? Oare atitudinea împietrită chiar a descurajat inamicul invizibil? N-ar fi mai bine să ne menajăm energia rămasă, canalizând-o în direcția adaptării, a legării de prietenii și a reconstrucției?
Apropo de reconstrucție: Avem promisiuni că se va ocupa cineva, după aceea, și de efectele devastatoare ale stresului cronic la care am fost supuși? De bună voie…
Comentarii
16 comentarii pentru articolul „De bună voie și silit de toți”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Interesant este ca despre „alte strategii” in afara celor recomandate de OMS nici nu poate fi vorba. Au incercat unii sa mai spuna cate ceva, dar li s-a taiat microfonul. Medicii cer ca pacientii sa aiba „incredere” in ei. Dar ei, la randul lor, trebuie sa asculte de „recomandarile” sefilor. Iar sefii, de ale sefilor lor. Asta-i „armata medicilor” si cine nu se supune, e declarat dezertor. Iar pacientul… mort …
Pentru dl doctor Nicolescu si dr Huhulescu. DE CE NU INTRBATI COLEGIUL MEDICILOR DACA VACCINURILE SUNT AUTORIZATE SI IN ROMANIA, NU NUMAI DE UE. ALTA INTRBARE. UN MEDIC DE FAMILIE, UN ALT MEDIC AR AVEA CURAJUL DE A ELIBERA IN SCRIS O PRESCPRIPTIE DE VACCINARE LA UN VCCIN IN TESTARE PENTRU UN PACIENT ? Mai exista un vaccin sau un medicament pentru care pacientul isi asuma responsabilitatea pe proprie raspundere?
Între timp am aflat de pe site-ul http://www.anm.ro numărul de autorizație de punere pe piață (A.P.P.). Vaccinul „Comirnaty” are 1528/2020/01, iar cel de la „Moderna” are 1507/2021/01. Deci, sunt aprobate cu acte în regulă de către A.N.M.D.M. Deci, vaccinare plăcută! Cât privește responsabilitatea asumată de către pacient pe propria răspundere, cred că este ceva obisnuit. De regulă, toate actele medicale, inclusiv vaccinarea anti-COVID-19, implica aceasta. Nu vrei sa ti-o asumi, nu faci acel act medical! Este simplu!
Tocmai asta nu se dorește de către „decidenți”.Aceasta panică și isterie colectivă trebuie întreținută (artificial),cat mai mult timp posibil prin intermediul mass media in primul rand pentru a justifica măsurile aberante și criminale luate împotriva oamenilor,fără nici o logica sau dezbatere publică cu adevărații specialiști,dar și pentru a urma Agenda deoarece aceasta plandemie „reprezintă o oportunitate,o fereastra rara,poate unica ,dar scurta”pentru a instaura Minunata lume noua(cunoscătorii stiu de ce și de către cine).Oameni buni închideți televizorul,treziti-va la realitate.Somnul rațiunii naște monstri
Aș dori să știu dacă gripa sezoniera va produce multe decese în acest sezon, sau aproape toți decedatii vor fi victimele noii infecții (COVID-19).
La gripa sezonieră nu se mai testează de mult fiecare pacient – de testare colectivă nici nu poate fi vorba –, ci doar se pune diagnosticul și se inițiază terapia pe baza simptomelor și a datelor clinice.
Supravegherea epidemiologică și datele despre excesul de mortalitate se estimează anual prin modele matematice, pe baza unei monitorizări santinelă (declararea benevolă din partea câtorva laboratoare și medici cu poziție strategică și reprezentativă pentru întregul teritoriu) și… cam atât.
Oricum, cu restricțiile de rigoare în interpretare, majoritatea țărilor au anunțat până acum un nivel destul de scăzut al activității virusului gripal, cu mult sub ceea ce se estima prin statistici pentru sezonul actual.
Voi trata acest subiect într-un articol viitor. Mulțumesc pentru intervenție.
Eu sunt medic, dar nu aș putea, fără analize de laborator, să fiu sigur că o anumită infecție respiratorie este o răceală, o gripă sezoniera sau un caz de COVID-19. De obicei etiologia este multiplă, o viroza respiratorie fiind frecvent insotita de o infecție bacteriana. Este cunoscut ca gripa uneori se complică cu pneumonii bacteriene, de regulă cu Staphylococcus aureus.
Vaccinul „Comirnaty” și cel de la „Moderna” chiar sunt autorizate cu acte în regulă de către A.N.M.D.M.? Dacă da, care este numărul de autorizație de punere pe piata (A.P.P.) al acestor două produse în România? Fără un A.P.P., un produs de acest tip este doar unul cu titlu experimental, greu de acceptat ca profilaxie a COVID-19.
Medicul se orienteaza la început dupa simptomatologie, iar, per ansamblu, aceasta difera de la o simpla raceala la gripa sau Covid-19. Când este cazul, el cere analiza de laborator pentru SARS-CoV-2, analiza care poate sa excluda sau nu gripa.
P.S. Si doamna Steliana Huhulescu este medic.
„Febra, tuse, dispnee, cefalee”. Cam asa suna toate simptomele majore ale infectiilor respiratorii. La care se adaugă, odinofagia, anosmia, ageuzia, rinoreea, obstructia nazala. Plus starea de indispozitie, mialgii, artralgii, inapetenta alimentară. La debut sau în perioada de stare a unei infecții respiratorii virale cam acestea sunt simptomele. Care dintre ele sunt specifice infecție COVID-19?
Reusim sa diferentiem simptomele gripei, Covid-19 si raceala obisnuita ajutati de practica si experienta si de câteva informatii aparute recent.
Principalul factor care diferentiaza clinic raceala de gripa si de Covid-19 este intensitatea simptomelor. Majotitatea pacientilor care prezinta o raceala sunt capabili sa lucreze, sa-si îndeplineasca sarcinile zilnice. Acest lucru se întâmpla mai rar atunci când un pacient sufera de gripa sau Covid-19.
La gripa, simptomele apar brusc, în timp ce la Covid-19, aceleasi simptome apar treptat si pot fi însotite de diaree si chiar de simptome neurologice sau dermatologice.
Anosmia si ageusia pot aparea la pacientii cu Covid, precum si la pacientii cu raceli severe sau la pacientii cu gripa. Singura diferenta este ca, la Covid-19, pierderea mirosului apare imediat, în timp ce în alte boli virale, apare treptat.
Sigur că aveți dreptate în ceea ce ați scris. Dar ați fi putut continua, propunând și soluții. Ce rezolvăm prin luarea acelui răgaz de armistițiu ca să ne punem o mie de întrebări, pertinente de altfel, dar cărora înșiși specialiștii nu le-au găsit încă răspunsuri? Ce s-ar putea întâmpla în perioada de răgaz în care vom lăsa garda jos în fața unui inamic periculos, căruia nu reușim să-i anticipăm absolut nicio mișcare viitoare?
Mulțumesc mult pentru intervenție.
Soluțiile propuse de mine se află în fiecare dintre articolele acestui blog, articole pe care am încercart să le redactez conform experienței de care dispun și celor mai bune cunoștințe și informații disponibile. Personal aș fi protejat grupele vulnerabile, aș fi lăsat copiii la școală (cei sub 15 ani) fiindcă până acum nu s-a dovedit că aceștia ar avea vreun rol major în transmiterea virusului (în articolul „Copiii pandemiei” se arată că aceștia nu se îmbolnăvesc decât de forme ușoare și nu transmit boala decât cel mult altora de aceeași vârstă, copiii fiind de fapt infectați de adulți și rareori invers). Aș fi lăsat adulții fără comorbidități la lucru (bineînțeles protejați și, referitor la protecție am tratat fiecare măsură în parte, de la spălatul mâinilor la măști, mănuși și dezinfectanți). Am abordat subiectele pe care le-am abordat, tocmai pentru că personal sunt de părere că numai cine își cunoaște bine dușmanul va ști și cum să se apere.
Toate cele bune!
Vă mulțumesc pentru răspuns. Normal ar fi ca toți medicii să gâdească la unison și să impună politicienilor conduita cea mai bună pentru gestionarea crizei Covid, dar nu o fac, de aici întreaga nebunie.
important e si faptul ca a disparut ‘punerea la indoiala’.
–
lumea mare, cu citeva exceptii, a intrat intr o armonie nebuna, ‘ce fac io sa faca toti’, gen.
insa…am ajuns la concluzia ca asta e ceva de bun-simt, pe vremurile astea,
oricum, dar altfel, nu mi pot explica manifestarea, decat prin trecerea in bun-simt a lipsei punerii la indoiala.
–
sentimentul dat de exercitarea puterii absolute nimiceste balanta care avea pe celalalt taler ‘punerea la indoiala’,
insa abia lipsa acceptarii acestui taler e cea care permite manifestarea dinamicii Anti!, adica abia prin manifestarea ‘lipsei de indoiala’ in stil plenar se naste nevoia absoluta a talerului care echilibreaza in stil Anti!,
si mai simplu spus, ‘starea de fapt’, paradigma actuala, e pusa la indoiala in mod absolut!, daca ‘punerea la indoiala’ in mod relativ, adica ‘in sistem’, a esuat, …iata!
–
de unde rezulta ca ne indreptam spre opusul starii in care ne aflam, adica spre conducerea dinamizata de Inteligenta Artificiala,, mai simplu si acoperitor spus…spre o Lume Artificiala ( ca abia ea se opune in stil Anti!, actualei paradigme…)
–
insa in starea ‘Artificial!’ se poate ajunge daca si numai daca starea actuala e umpluta ochi cu dubii. mai simplu spus increderea in manifestarea actualei paradigme tinde sa fie pierduta plenar!,
…tocmai dasta putandu-se manifesta noua stare, ‘Articialul!’,
atingerea ei nepresupunand vreo corvoada, prin urmare, pentru ca ea, spre fundamentala deosebire, va tinde sa fie lipsita de manifestarea dubiilor.
–
rezumat:
manifestarea lipsei, plenara!, de incredere, rezultata din anihilarea brutala a ‘punerii la indoiala’, ii umple de dubii pe actualii conducatori-…oameni, ai lumii mari.
pe toate palierele!, guvernanti, medici, lideri d orice fel, insa ai actualei paradigme. ei, prin propria manifestare insistenta, insa lipsita de punere la indoiala, isi naruiesc manifestarea!
–
Facerea Lumii, Geneza, a presupus manifestarea plenara a punerii la indoiala, abia asa Creatia dovedindu-se…buna foarte!
in lipsa manifestarii punerii la indoiala tot ce misca…se naruie!
–
faptul ca natii intregi sant vaccinate exclusiv cu un vaccin, si doar ‘lipsa acestuia’ permite manifestarea altuia, da masura unui potential dezastru, pentru ca era de bun simt ca, in conditiile date, ouale cu niciun chip! nu trebuiau sa stea in acelasi cos!,
insa…lipsa punerii la indoiala le-a pastrat pe toate in aceeasi…galeata!
Revolutia Mondiala a inceput cu o nonactiune, reprezentata de virus.
–
( Reactiunea! disproportionata in fata virusului a distrus lumea, nu virusul, ca el…s-a dovedit a fi o nonactiune,…la inceput!,
insa pe fondul griparii sistemului medical, adica prin lipsa accesului la tratamente cronice, poate chiar si acute, el poate deveni un mai capabil generator de moarte, insa…tot indirect!, ca direct, pina una alta, e o nonactiune )
–
insa…iata ca demolarea lumii mari continua tot cu nonactiuni!, pentru ca, renuntand la punerea la indoiala, toti cei care fac asta SE demoleaza!, nu-i demoleaza nimeni altcineva, practic si-o fac cu mana lor…