Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

De ce-a intrat Erdogan în Siria

Turcia este în NATO dar nu are tangență cu valorile democratice împărtășite de statele membre. Turcia a încercat o perioadă să adere la Uniunea Europeană dar tradițiile și mentalitatea turcului nu corespundeau cu cele occidentale. Era doar o idee de a se apropia de fondurile U.E. În ultimii ani, președintele turc nu a mai putut juca la ambele capete ci a fost nevoit să rămână, așa cum a fost de la început, un islamist convins care nu poate accepta valorile occidentale.

Din puțina istorie pe care o cunoaște, Recep Tayyip Erdoğan a înțeles că Turcia este moștenitorul Imperiului Otoman. Iar el, poate aduce din nou măreția Turciei. Dorința de a se compara și a se răţoi la statele mai puternice izvorăște din dorința de putere care se bazează pe nostalgia trecutului. A părții pozitive a acestuia.
Decizia intrării în Siria nu convine nimănui. Nici Ligii Arabe, nici Uniunii Europene, nici Congresului Statelor Unite. Și atunci?

Intrarea în Siria aduce aminte de strategia zonei Hatay, teritoriu sirian la granița cu Turcia care s-a declarat independent, apoi s-a format într-o Republică. Aceasta a votat unirea cu Turcia. Nu trebuie să uităm nici intervenția în Cipru și declararea Ciprului de Nord.
Recep Tayyip Erdoğan știe că lipsa unui protocol ferm îi va impiedica pe liderii statelor occidentale să intervină decisiv. Știe de exemplu că state precum SUA, Rusia, Franța, Marea Britanie au hotărât de-a lungul timpului să intervină armat și nu au fost sancționate. Și atunci, Turcia de ce ar fi?

În aproape cei douăzeci de ani de când conduce Turcia, acesta s-a întâlnit cu majoritatea liderilor. Le știe dorințele politice, poate și slăbiciunile unora dintre ei. Cei care vor muri în coridorul din nordul Siriei vor fi catalogați ca victime colaterale.
Ceea ce se întâmplă în Siria este previzibil. Președintele turc, avea nevoie de acest război pentru a se justifica în plan intern. Discursurile sale din aceste zile nu aduc nimic nou. Ca în fiecare conflict în care este implicată Turcia sau în urma unor atentate, Recep Tayyip Erdoğan acuză direct Statele Unite sau Uniunea Europeană. Ori statele importante din U.E. În același timp se erijează în apărătorul lumii, a omului care se luptă cu toți pentru umanitate, pentru unitate și egalitate. Hotărârea atacării kurzilor din nordul Siriei nu fost una grea de luat. Demers susținut de toate partidele care declară că susțin pacea prin declanșarea războiului. Operațiunea Izvorul Păcii este un non-sens atât timp cât o țară este atacată de o alta care pretinde bombardarea acesteia în scopul obținerii păcii.

Strategia preferată a președintelui turc constă în șantajul la adresa Uniunii Europene cu cei aproape patru milioane de refugiați găzduiți în Turcia. Cum această strategie nu este nouă, având câțiva ani deja, trebuie remarcată lipsa soluțiilor europenilor.
Bombardarea zonei din proximitatea sa, justificările aberante cât și lipsa unor reacții prompte ne dovedesc că nimic nu este nou în istorie. Justificări am găsit și la declanșarea primului război mondial, și în deciziile lui Hitler de a anexa zone din vecinătatea Germaniei, justificări găsim și azi. De exemplu, Erdoğan și-a motivat decizia astfel: „Scopul final al Operațiunii Izvorul Păcii, lansată pe 9 octombrie 2019 ca răspuns la amenințările teroriste multidimensionale emanând din Siria împotriva securității noastre naționale este de a asigura securitatea frontierelor noastre, de a neutraliza teroriștii din regiune și de a salva poporul sirian de sub opresiunea teroriștilor.”

Oricine citește aceste argumente se poate întreba care sunt amenințările multidimensionale din Siria împotriva securității Turciei, de ce trebuie să atace un alt stat, stat vecin, musulman pentru a-și asigura frontierele sau de ce trebuie să neutralizeze teroriștii de pe teritoriul Siriei?
Dând dovadă de cinism, președintele turc este preocupat de a salva poporul sirian de teroriști!

Între timp, mass-media turcă abundă de informații din care oamenii află că operațiunea este un succes, teroriștii sunt anihilați. Cei care nu sunt de acord cu președintele turc cunosc amenințarea clasică prin care milioanele de refugiați vor ajunge în Europa, trimiși de el. Câțiva jurnaliști care au criticat operațiunea au fost arestați.
Ori, în aceste condiții de amenințare, relațiile nu se pot dezvolta, nu pot funcționa. Mâna liberă pe care i-a lăsat-o Donald Trump în Siria ne amintește de înțelegerile secrete făcute înaintea conflictelor. Probabil, președintele american nu vrea sa audă în această perioadă de Iran, Rusia. China, Arabia Saudită, Turcia și ISIS. Sau ce se va întâmpla cu membrii ISIS care pot scăpa din închisori.

Chiar dacă președintele american este imprevizibil, cu siguranță conștientizează că retragerea trupelor americane din nordul Siriei va cauza mai multe probleme decât menținerea acestora. Cu Siria și Irakul măcinate de crize, cu un război unilateral în Yemen, lăsat sub coordonarea Arabiei Saudite, cu o înghețare a relațiilor Israelului cu statele arabe, Turcia își dorește să aibă și ea Yemenul ei, Siria.

Abandonează NATO, U.E. Siria? Îl vor lăsa pe Recep Tayyip Erdoğan să facă ce dorește în Siria sau vor căuta pârghii să-l oprească? Întâlnirile de săptămâna aceasta sunt decisive pentru situația creată. Cert este că în Turcia avem un Recep Tayyip Erdoğan care a anunțat că nu va ceda indiferent de consecințe. Vor proceda statele occidentale precum Chamberlaine și Daladier în 1938 când au închis ochii la ocuparea Cehoslovaciei?

În momentul acesta avem două certitudini. Una este că Turcia nu mai are nevoie de acordul aliaților pentru a începe un război iar cea dea doua este că Turcia nici nu mai pretinde că are vreo tangență cu valorile occidentale.

P.S. Hevrin Khalaf, secretar general al partidului Viitorului Siriei, a fost oprită pe drumul M4, spre orașul Qamishli; ulterior a fost târâtă din vehicul și împușcată de grupuri susținute de armata turcă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

9 comentarii pentru articolul „De ce-a intrat Erdogan în Siria”

  • Foarte bun articol. De adaugat ca Trump a invitat UE sa intervina in Siria dar senila Merkel nu a raspuns. E corect sa cheltuie doar SUA acolo in Siria? Germania are sute sau mii de cetateni inrolati in siria in ISIS, dar se face ca ploua. Trump cheltuie bani si cu protejarea Germaniei si Siriei, iar senilii care conduc Germania cheltuie doar cu emigranti ilegali din tari islamiste, adusi in Europa.

    https://www.reuters.com/article/us-germany-budget-migrants-idUSKCN1IK0EG

    Miscarea lui Trump din Siria e magistrala.O sa-l puna pe Erdogan fata in fata cu Assad, iar amindoi sint aliatzi ai Rusiei.

    • @Grevcu: Adevarul este ca Uniunea Europeana chiar este o mare forta militara, gata oricand sa invadeze tari din Asia. Uniunea Europeana avea nevoie doar de indemnul lui Donald Trump sa inceapa o noua Cruciada in Orientul Mijlociu.

  • Eu il simpatizez pe Erdogan . Nu da doua parale pe „comunitati” ( stiti aia a lui Ilie ,din Tache , Ianke si Cadar ) si isi promoveaza interesele . II sfideaza pe cei in fata carora noi ne comportam ca slugi . Sint incantat si de razultatul alegerilor din Polonia . Partidul patriotic , suveranist acastigat majoritatea in camera inferioara . Noi ii inchidem pe cei ce iau masuri sociale in dauna multinationalelor .

    • In general romanii sunt foarte interesati de problemele externe (daca in Polonia vor putea femeile sa faca avort in mod legal, etc), dar nu observa ceea ce au in propria lor ograda.

  • Cand americanii intervin militar pe un alt continent, sunt condamnati sub titlul de „jandarm mondial”. Cand decid sa se retraga din acel conflict, apar semne de intrebare si regrete, „oare de ce nu mai raman acolo”?

  • Pentru conflictul din Cipru, soldat cu divizarea insulei, din anii 1970, tot Presedintele Erdogan ar fi responsabil?

  • Decat sa intre teroristii din Siria in Turcia, sa atace obiective civile, mai bine sa intre Armata Turca in Siria si sa anihileze teroristii sirieni la ei acasa.

  • Trump mizeaza pe tensionarea relatiilor ruso turce in urma unor conflicte spontane inevitabile in siria, assad cu rusii inainteaza spre nord si preiau autoritatea kurda. Greu de crezut ca refugiatii relocati, arabi, vor accepta sa ramana tampon cum vrea erdogan, si sub centralism turco isis.
    E win win pentru trump, ii convine ofensiva scapa de responsabilitatile antamate de obama fata de kurzi. Dar are si pretextul unor sanctiuni economice, deja luate ieri, pentru a pedepsi turcia pt apropierea de rusia, cu un consensul tot mai rar al ue .
    Pentru noi e rau, inseamna si mai multa presiune, dizolvarea politicului in favoarea puterii securiste, autoerijati in singurii garanti ai unei obediente totale in fata noii uniuni sovietice.
    Bietul dragnea, naiv, credea ca e suficient sa fie amandoi suveranisti, si el si trump, si automat va beneficia de oarece sprijin. Dorim suveranitate – dar nu pentru catei …

    Si de unde a inceput totul … de la ratarea unei lovituri de stat a establishment ului masonic. Ratarea – o premiera in istoria turciei moderne. Putin era pe faza, a wedge in relatiile nato.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *