De ce a ținut Ion Baiu să filmeze fețele Ceaușiștilor morți

Notă. Pentru momentul cînd se vor deschide noile Camere, transcriu din Arghezi această pledoarie pentru ca parlamentarul să se supună celor care l-au ales și nu șefului de partid. Tableta a apărut în Seara din 13 mai 1913 și se intitulează Cinstiților deputați și senatori ai României. Scrisoare. Intervenția lui Arghezi vizează bătălia pentru funcția de episcop al Rîmnicului, în locul lui Ghenadie Georgescu, mort în 1912:

„Ce-ai făcut dumneata pînă acum de nu te supui, tu, ales al neamului meu, altora decît lui; căci, de fapt datorești supunere celor care te-au ales și care sînt neamul meu. Cum ți-a poruncit șeful care te-a îndemnat să-l asculți, așa făcut-ai neîncetat. Ce legi vroit-a el, pe-acelea le-ai primit. Ce oameni spusu-ți-a el să slujești, pe aceia i-a slujit. Dușmanii șefului au fost dușmanii dumitale. Ce n-ai făcut! Ce n-ai iscălit! Ce n-ai dat de sfînt și bun, care simțeai că este dimpotrivă osîndit și păgubitor! Ca să te plătești că ești un vot și un om în sfatul țării, ai sprijinit, ca un rob, toate planurile șefilor dumitale.”

*

De nunți. Ultimele secvențe din filmarea Procesului Ceaușeștilor sînt printre cele mai tari din toată afacerea. Au fost văzute de milioane de oameni. Imaginile sînt atît de puternice încît spectatorului îi scapă vorbele. Toată atenția se concentrează, ca în cazul unui film hollywoodian, pe cele două personaje principale ale Tragediei. Finalul din Richard al III-lea e dominat de Regele înfrînt, care dă regatul pe un cal. Operatorul Ion Baiu nu e luat în seamă de nimeni. Și totuși, el există, el continuă să-și facă jobul de cameraman de nunți. Dacă sîntem atenți la el, vom descoperi, deodată un ins cu suflet de piele de bivol. E în fața unei scene care pe alții îi lasă marcați pe viață. Nu e vorba doar de postura celor împușcați, unul dintre ei președintele Republicii, ci și de faptul în sine – doi oameni secerați de gloanțe, pînă în urmă cu cîteva minute, în sală, vii, acum morți. Iată-l pe Ion Baiu transcris în Adevărata stenogramă a Procesului, din Totuși iubirea lui Adrian Păunescu din iunie 1991:

„Inculpații ies din sala de judecată, însoțiți de mai mulți soldați.
Se aud focuri de armă și se văd trupurile celor doi, căzuți la pămînt.

Operatorul Ion Baiu: Nu mai trage nimeni! (Elena și Nicolae Ceaușescu se prăbușesc). Dă-i baticul la o parte! (către medicul legist).
Medicul legist: Poftiți?
Operatorul Ion Baiu: Dă-i baticul la o parte.
(Medicul legist îi dă Elenei Ceaușescu baticul la o parte. Un militar îl ajută pe medicul legist. Se aud vocile militarilor).
Operatorul Ion Baiu: Ridică-l să-l vedem. (Medicul legist se află lîngă trupul neînsuflețit al lui Nicolae Ceaușescu) Ridică-l! Ridică-l să-l vedem. Mai sus capul! (Medicul legist și militarul îi ridică mai sus capul lui Nicolae Ceaușescu). Se aud, în continuare, voci ale militarilor, ordine. Se aud voci ale militarilor și zgomot de TAB-uri. Apar un TAB și un militar, apoi mai mulți, venind în fugă către cei doi. Le acoperă cadavrele cu două foi de cort militar.”

De ce e atît de preocupat Ion Baiu să filmeze fețele celor doi? Din instinct de reporter? Nici vorbă. El a venit la Tîrgoviște nu pentru a filma Procesul Secolului, ci pentru ca Victor Stănculescu să poată dovedi, la întoarcerea la București, că și-a îndeplinit misiunea. Să nu uităm că pe 25 decembrie 1989 Victor Stănculescu se știe pe marginea prăpastiei. A fost înlăturat de la comanda Armatei. Nu exclude posibilitatea de a fi tras la răspundere pentru masacrul de la Timișoara. Procesul și Execuția sînt șansa de a supraviețui sub noii stăpîni. Și nu greșește. Pentru felul în care a îndeplinit ordinele la Tîrgoviște va fi răsplătit:

„DECRET nr. 8 din 28 decembrie 1989
privind numirea ministrului economiei naţionale

EMITENT
CONSILIUL FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 29 decembrie 1989

Consiliul Frontului Salvării Naţionale decretează:
Articolul UNIC
Atanasie-Victor Stănculescu se numeşte în funcţia de ministru al economiei naţionale.

PREŞEDINTELE
CONSILIULUI FRONTULUI SALVĂRII NAŢIONALE
ION ILIESCU
Bucureşti, 28 decembrie 1989.”