Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
De ce am ținut morțiș să fac un interviu cu Tudorel Toader
Luni, 1 iunie 2020, la interviul deja tradițional de la cristoiuTv, l-am avut ca invitat pe Tudorel Toader.
Un interviu de excepție, menit a rămîne în istoria Justiției românești, pe care l-am extins cu plăcere peste hotarele de o oră, cît are emisiunea, pînă la aproape două ore. Ar fi durat mai mult dacă n-aș fi primit semnal pe telefon că la ora 20 trebuia să intru prin Skype la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu de la Antena 3.
La începutul emisiunii, l-am întrebat pe Tudorel Toader ce formulă de adresare să folosesc. Nu mă refeream la formula de adresare propriu zisă, aici regulile sînt clare, de cînd mă știu evit tutuiala cu politicienii, zicîndu-le domnule chiar și celor care ar putea să-mi fie nepoți. Mă refeream la titulatură. Tudorel Toader a fost ministru Justiției, și e în prezent profesor și rector al Universității din Iași. Cum să vă spun: domnule ministru, domnule profesor, domnule rector? Tudorel Toader, actor mediatic de talent, mi-a răspuns că cel mai bun titlu ar fi de fost: Fost ministru al Justiției, fost agent al CCR în cadrul Comisiei de la Veneția, fost judecător la CCR, fost procuror, fost avocat. N-a adăugat fost membru al Comisiei de la Veneția, deși pe parcursul interviului nu părea optimist în legătură cu rămînerea în Comisie după cererea politică a PNL de revocare. Considerînd răspunsul și ca un CV pe scurt, am optat pentru formula, domn profesor. Deși e o formulă folosită de cei din Serviciile secrete cînd se adresează unui civil (o folosea față de mine de exemplu Virgil Măgureanu, pe vremea cînd era director SRI) am preferat-o în dialogul cu Tudorel Toader, pentru că, în postură de fost student, mai port în mine respectul pentru ceea ce era pe vremuri profesorul universitar.
Despre Tudorel Toader ca ministru al Justiției am scris atît de multe comentarii încît dacă ar mai fi rămas un an în funcție aș fi atins proporțiile unei cărți.
Explicația acestei preocupări pentru Tudorel Toader e simplă.
După un lung șir de ministri ai Justiției care nu erau altceva decît niște popice ale premierului sau președintelui, depinde cine era șeful regimului, Tudorel Toader mi-a apărut ca o veritabilă personalitate, dar mai ales ca o personalitate independentă. Nu e vorba de independența dată de absența apartenenței la un partid (ca și în cazul jurnaliștilor independența nu e o chestiune de formalitate la un ministru, ci una de esență), ci de independența dată de conștiința propriei valori. Deși ministru în Guvernele PSD din februarie 2017 pînă în aprilie 2019, Tudorel Toader a lăsat tot timpul senzația unei agende proprii, diferite de cea a PSD. Altfel spus, chiar și atunci cînd a transpus în practică puncte din programul PSD în domeniul Justiției, el a știut să le prezinte ca fiind ale lui, ivite din viziunea lui asupra Justiției. Această ipostază, rară la demnitarii posdecembriști, simple unelte oarbe ale partidelor, au făcut din Tudorel Toader o vedetă a presei românești. În cazul măsurilor din Justiție, pînă la el presa se îndrepta cu întrebările spre șeful Guvernului sau al președinților, conștientă că ministrul Justiției era doar un executant al deciziilor luate de Șef în numele partidului. Pe tot parcursul mandatului său, presa l-a vînat pur și simplu pe Tudorel Toader pentru a afla ultimele decizii din Justiție. Atenția acordată de presă își avea temelia și în ipostaza de profesor în fața studenților asumată de Tudorel Toader la conferințele de presă. În timpul dialogului l-am întrebat pe Tudorel Toader dacă nu era cumva și o satisfacție secretă, de om cu carte adresîndu-se ageamiilor, în lecțiile de Drept pe care le ținea fătucilor în direct ca ministru, conștient că respectivele nu știau nici măcar ce e acela Cod penal, pe care-l confundau cu Codul la cuptor.
O altă explicație a preocupărilor mele față de ministrul Tudorel Toader trimite la felul în care văd eu demnitarul ideal. Eu cred că un politician, înainte de a accepta un post de demnitar, trebuie să aibă o viziune asupra domeniului pe care urmează să-l conducă, un domeniu care ține de profesia sa. Pe baza acestei viziuni el trebuie să aibă cîteva proiecte pentru care de altfel a și acceptat să fie ministru. Cu alte cuvinte, el trebuie să accepte postul respectiv, pentru că numai așa poate face ceva în domeniul său de activitate.
Din nefericire, politicienii noștri se bat să prindă un post de ministru nu pentru că e singura modalitate de a transpune în practică o viziune asupra domeniului, ci pentru că se dau în vînt după avantajele de sclipici ale funcției de ministru. Așa se explică printre altele și faptul că puțini miniștri postdecembriști au fost altceva decît niște bătători de nituri ai indicațiilor premierului. Ca să nu mai spun că orice tentativă de a-i întreba asupra viziunii lor de ansamblu, asupra proiectelor lor îi descumpănea pînă la clătinare. Ce viziune să aibă asupra domeniului Educației Monica Anisie? Ar fi acceptat să fie și bucătăreasă, numai să facă parte din Guvern. Ce – ar putea răspunde în materie de proiecte ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu? Visul lui a fost să ajungă ministru. I s-a dat, la intervenția baronului PNL Gheorghe Flutur, ministerul Culturii. Ar fi acceptat și ministerul Șuruburilor cu cap pătrat, numai minister să fie. Cum să aibă proiecte în materie de cultură un ins care el însuși are nevoie de o minimă alfabetizare, fie și pentru a ști că la bibliotecă merg cititorii și nu vizitatorii, cum a scris el în Ordin.
Tudorel Toader m-a convins din primele zile ale activității de ministru că a venit în fruntea ministerului nu pentru a fi ministru, ci pentru a concretiza o viziune proprie asupra Justiției din România. Sînt sigur, de exemplu, că Tudorel Toader a știut, cu mult înainte de a fi ministru, ca jurist strălucit, că în ultimii ani articolul 132 din Constituție, care reglementează statul procurorilor și anume că „Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiţiei”, devenise prin crearea Republicii procurorilor, subordonate direct Centrelor de reflecție din pădurile din jurul Capitale, i o splendidă formă fără fond. Și că accepta să fie ministru și pentru a corecta această anomalie. Așa cum am scris de numeroase ori, Tudorel Toader reușit să reabiliteze autoritatea ministrului asupra procurorilor printru-un proces urmărit pas cu pas, cu o consecvență uluitoare. Astfel că Tudorel Toader a lăsat miniștrilor de Justiție drept moștenire această reabilitare a autorității ministrului Justiției asupra procurorilor. Dacă ar fi numai asta și Tudorel Toader ar rămîne în istoria Justiției din România. Evident, războiul dus de Tudorel Toader l-a făcut oaia neagră a Diviziei Presă a SRI și a ONG-urilor înființate și finanțate de SRI. L-au urmărit cu ura lor securistică și după ce nu a mai fost ministru.
Știind aceste lucruri, am ținut mult să am un interviu cu Tudorel Toader cînd era ministru, despre asta, scriam într-un comentariu de pe cristoiublog.ro din 22 aprilie 2019:
„N-am avut pînă acum nici un dialog tv cu Tudorel Toader. Tudorel Toader e o personalitate în lumea noastră politică prin originalitatea punctelor sale de vedere, scutite de ascultarea oarbă a indicațiilor pe linie ierarhică și prin urmare capacitatea de a conferi orizont teoretic funcției trecătoare. Prin urmare un taifas tv cu domnia sa e chiar pentru moderator o lecție gratuită de Drept aplicat. Știind asta, am încercat să mă strecor și eu ca mîna a doua în discuțiile avute de Tudorel Toader cu moderatori de la TVR, Antena 3 și România tv. De fiecare dată, asemenea unui paznic de far, Tudorel Toader a sesizat tentativa și a contracarat-o fără discuție.”
Luni, 1 iunie 2020, am avut un interviu cu Tudorel Toader. Un interviu cu fostul ministru și nu cu ministrul Tudorel Toader. După bucuria pe care mi-a produs-o interviul, „bucuria de a sta de vorbă cu un om deștept”, despre care spunea că o încerca Ilie Moromete, îmi dau seama că e mai bine că am reușit doar acum să-i iau un interviu. Ca ministru în exercițiu Tudorel Toader n-ar fi fost atît de el însuși.
Comentarii
Tudorel Toader avea (are si acum) palarie de presedinte de tara. Dragnea, nu numai ca nu i a propus sa candideze de pe partea stanga, dar l a si presat sa fie valetul lui din justitie pe de o parte si pe de alta parte l a remaniat. Chiar si numai pentru aceste lucruri isi merita soarta.
PSD -ul dadea lovitura, daca il convingea pe Toader sa fie candidatul sustinut de ei.
Ei bine unde au ajuns?
Presedintele partidului condamnat, o candidata fara nici o sansa si oprobiul public generalizat impotriva lor.
Lasati-l pe Tudorel Toader. Luati de aici:
„Oficialii de la Pentagon nu sunt de acord cu intervenția armatei americane împotriva protestatarilor dorită de Donald Trump”
https://www.digi24.ro/stiri/externe/oficialii-de-la-pentagon-nu-sunt-de-acord-cu-interventia-armatei-americane-impotriva-protestatarilor-dorita-de-donald-trump-1316838
Deci Trump va fi prezentat publicului drept omul care era pregatit sa traga in popor (precum Ceausescu) dar.. au intervenit niste generali si l-au oprit. Ce contrafacere, bai nene..
Trump ,din cate se aude pe unele surse ar vrea ,dupa o eventuala realegere la toamna,asa spun gurile rele,sa pregateasca si sa dea drumul celui de al Treilea Razboi Mondial,contra Chinei pe la primavara viitoare,ca el vrea sa puna armata sa traga in amerloci,asta i rahatul lor intern,treaba este insa mult mai grava.”Gurile rele” spun ca presedintele Chinei si ministrul apararii din China,ar fi primit un raport de la serviciile de informatii militare proprii,cum ca ar exista un plan al lui Trump si al camarilei sale de atacare si pedepsire militara a Chinei ❗ ❗ ❗ ,adica o interventie militara a lui Trump impotriva Chinei,care urma sa fie lansata la primavara.Se spune ca presedintele Chinei si ministrul apararii de acolo ar fi ordonat mobilizarea armatei,si pregatirea tarii pentru un razboi de aparare,si marirea urgenta a bugetului alocat armatei,si a inzestrarii armatei chineze pentru a contracara un eventual razboi pe care Trump l ar pregati contra Chinei la primavara odata reales.Faza curioasa este,cum de spionii chinezi au fost atat de eficienti in a si preveni conducerea,adica au fost mai prompti chiar decat spionii rusi,si asta nu se poate explica decat,daca oameni din serviciile americane,ostili lui Trump,si,poate apropiati de opozitia din SUA,au „scurs” informatii catre partea Chineza.Faza e,ca odata,ce,au inceput „gurile rele” sa vehiculeze astfel de informatii,la cateva zile distanta a aparut cazul cetateanului Floyd,si mai apoi zavera din SUA.Coincidenta,oare?
Cat de adevarate sunt datele astea,nu am de unde sa stiu,faza e ca am auzit de aceste informatii vehiculandu se,si astfel imi pun si eu intrebari.
Tudorel Toader a fost primul care a sarit sa o apere peKovesi, atunci cand a primit verdictul de plagiat, ba, daca nu ma insel, a fost si in comisia care i-a dat 10 pe o lucrare de doctorat furata si execrabila. Cel mai probabil, Toader a fost, asemenei lui Dragnea- ieri, sau Ciolacu -azi, un interpus, o marioneta a sistemului. E inteligent, are talentul de a da o umbra de legalitate lucrurilor si deciziilor, dar nu am urmarit interviul cu el, pentru ca ma tem ca mi-as pierde timpul. Ca roman, ca cetatean, nu ma intereseaza ca spune acum ca deciziile sunt luate de serviciile care ghizoneaza politicienii. M-ar fi interesat sa spuna asta pe vremea cand era ministru, si, mai ales, sa faca atunci ceva in privinta asta.
Bre, curat relaxare!
Eu stau cu centrala deschisă că mi-e frig în casă și vad la TV că TeFeLiștii au invadat Vama Veche.
Azi plouă cu găleata și mă gândesc la programările de la terase.
Deschideți bre, mallurile că fac amărâții de ei pneumonie!
Tudorel Toader a reușit doar să decapiteze DNA, nu a reușit, sau poate nu și-a propus, să desființeze DNA.
Procurorii DNA sunt slariații de lux ai României.
Un simplu exemplu: procurorul Claudiu Constantin Dumitrescu este cel care a instrumentat cazurile Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta, Toni Greblă, Dan Motreanu, George Scutaru, cazuri în care judecătorii au dispus achitări definitive.
Acest procuror a încasat 449.828 euro de când se află în DNA.
Cu toate aceste dosare care au picat în instanță în acest moment este tot în DNA ca procuror şef.
Realizarea lui Tudorel Toader este Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție, SIIJ.
Dar după ce procurorul Nicolae Marin a preluat conducerea SIIJ dosarele sunt ținute la sertar.
PNL și useriștii vor desființarea acestei secții, momentan au reușit prin acest Nicolae Marin s-o țină blocată.
Între timp Coana Justiția s-a picopsit, prin ordinul lui Iohannis, cu trei numiri controversate de șefi la parchete: Gabriela Scutea, Nicu Bologa, Giorgiana Hosu plus Predoiu la Justiție.
Am înțeles că toți sunt niște nulități exact ca și guvernul lui Iohannis.
s-a pricopsit
@ Nikola
___ continuare la discutia de ieri:
.
Îti închipui ca daca folosesti limbajul de mahala, pari mai desteapta?!
Este imposibil asa ceva, esti o biata mahalagioaica, o sociopata care te-ai lipit de un alt sociopat…
Cine se-aseamana se-aduna… Tu si Serban va bateti joc de blogul lui Cristoiu, în timp ce administratorul doarme! Continuati tot asa si o sa-l trezesc eu curând!
… pentru ca voi doi ma provocati, ticalosilor!
Ce credeati, ca o sa va mai suport multa vreme, hartuitorilor?! Comportati-va civilizat de acum încolo, sau o sa zburati de pe acest blog, asa cum meritati.
Esti si vulgara pe deasupra, nu ai un pic de rusine!
Asteptam Memoriile,respectiv cele doua carti amintite de dl.profesor, lucrari ce vor oferi o imagine reala despre guverne si CCR.
Sa fiu sincer mă așteptam la mai multe întrebări referitoare la dictatura care ne paște, la abuzurile statului la drepturile și libertățile fundamentale, decât la chestiuni din trecut.
Felicitari
Domnule Cristoiu o singura intrebare as fi dorit sa adresez domnului Toader. De ce si cum si-a permis ca in 2019 sa trimita o circulara tuturor curtilor de apel sa urmareasca procesele privind revendicari salariale de orice fel si sa faca demersuri sa se asigure ca statul e bine reprezentat, cu alte cuvinte va castiga mereu. De altfel sindicatele s-au plans ca sentintele date diferit in spete identice „nu este cauzat doar de modul de interpretare al judecătorului şi nici de alte chestiuni ce ţin de esenţa justiţiei, ci mai degrabă de cât costă statul dacă acel proces va fi câştigat (…)” Si apoi a aparut circulara emisa de domnul Toader ca dovada unei imixtiuni în actul de justiţie care vine de la cel mai înalt nivel.
Ei, domnul Tudorel Toader si-a permis mai multe, dar atunci, ” ca ministru în exercițiu, Tudorel Toader nu era atît de el însuși”, juca la doua capete, tocmai pentru ca este „un om destept”…
Maestrul a uitat sa ne spuna ca era si duplicitar!
Continua tot asa, daca vrei sa zbori de pe blog!
Ia zi, cât timp sa-ti dau pentru reeducare treptata, ca stiu ca nu ti-e usor sa te schimbi dintr-o data.
Tic-tac…
Sa nu zici ca nu ti-am zis…