De ce câștigul Vioricăi Dăncilă va fi pierderea lui Klaus Iohannis

La acest sfârșit de săptămână va avea loc evenimentul care va consacra „ungerea” Vioricăi Dăncilă drept președinte PSD, premier până la viitoarele alegeri și, de ce nu, candidat la președinție. Cel puțin acesta este unul dintre pașii pe care cei care susțin parcursul lui Klaus Iohannis către un nou mandat de președinte îl vad ca fiind absolut necesar pentru netezirea drumului politic. Nimic mai greșit.

Odată cu dispariția lui Liviu Dragnea de pe scena politică, acțiunea publică a actualului președinte a devenit din ce în ce mai complicată și mai puțin vizibilă. Dispariția Răului Absolut a dus, inevitabil, la dispariția țintei politice. În confruntarea cu Liviu Dragnea, Klaus Iohannis era o opțiune nu doar pentru susținătorii personali, cât și pentru opozanții lui Dragnea, dar care nu îl prea înghițeau pe Iohannis. Aceștia înțelegeau sensul opțiunii utile și nu își permiteau să riște mizând pe un cal mort. În condițiile date, Viorica Dăncilă este departe de a fi un opozant care să inspire orice fel de teamă și astfel să unească opoziția în jurul Președintelui. De ce?

1. Nu are niciun proiect contondent care să aducă in discuție tema justiției, statului de drept, etc – așa cum a avut predecesorul ei.
2. Este femeie și, oricât de misogină ar fi remarca, românii sunt încă un popor reticent în a vota o femeie în pentru poziția de lider național.
3. Este îndurătoare – și-a asumat cu stoicism toate atributele negative: a trecut cu seninătate peste ”proasta lui Dragnea”, așa cum nu a fost tulburată de enormitățile pe care le-a lăsat în urma discursurilor publice.

Ca să fii puternic, trebuie să ai adversar. Ca să fii erou, trebuie să salvezi țara de un ticălos.
Or, Viorica nu este nici adversar, nici vreo ticăloasă pe măsură, astfel încât Klaus Iohannis să mobilizeze în urale propriul electorat. De altfel, alegerea Vioricăi Dăncilă la conducerea PSD transformă formațiunea într-un partid-piftie. Iar pentru Klaus Iohannis nu este niciun eroism să zdrobești cu pumnul un colos gelatinos.

De altfel, marele pericol pentru actualul președinte, pe lângă lipsa unui adversar odios, pare a fi rămânerea într-o asociere păguboasă cu Ludovic Orban. Lipsit de orice fel de viziune și fără abilitatea de a deschide uși pentru candidatul la președinție și pentru propriul partid, Orban a reușit să irosească întreg capitalul de imagine adus de victoria PNL la alegerile europarlamentare. Focusat pe câștigarea unor lupte interne, acesta a pierdut din vedere războiul mare în mijlocul căruia se află.
Absent în dezbaterea publică de la mult scremuta moțiune de cenzură, Orban nu a reușit să fructifice poziția de lider a liberalilor în ultimele alegeri și să se plaseze ca pol de putere al opoziției.

Spațiul a fost ocupat imediat de către USR și PLUS care la finalul acestei săptămâni fac o mișcare strategică importantă lansând proiectul „Romania Unita”, un acord de colaborare pentru pregătirea unei guvernări responsabile pentru Romania in 2020. Este calea perfectă pentru ca cei doi lideri de carton ai opoziției – Barna și Cioloș – să se poziționeze la cârma negocierilor viitoare. Este evident că mișcarea dorită nu este de a uni opoziția în jurul lui Klaus Iohannis, ci de a solicita PNL -ului sprijin pentru unul dintre ei (mai precis Dan Barna) în vederea unei candidaturi la Președinție.

Mutarea este completă: PNL refuză, în mod evident, susținerea unui candidat USR – PLUS și mizează pe actualul Președinte. În ales moment, pluseriștii se văd complet eliberați de fidelități și se lansează în campanie pentru Dan Barna, pe o luptă de gherilă și pe un mesaj radical pe care le stăpânesc mult mai bine decât pnl-iștii. În aceste condiții, Iohannis se vede captiv managementului delicat și non-incisiv pe care l-a abordat în relația Dăncilă, în timp ce electoratul său radical va migra către candidatul USR – PLUS, asumat deja ca principal opozant al PSD.

Pentru actualul președinte pericolul este uriaș: pe de o parte, ajungerea unui lider confortabil în fruntea PSD îl va lipsi de țintă și de mobilizare politică, iar pe de cealaltă parte, Klaus Iohannis riscă să fie candidatul captiv al unei campanii manageriat de un lider complet ineficient: Ludovic Orban.