De ce niciunul

„Ce-aveți, mă, s-a umflat tărâța-n voi ?” ne  plesnea cu vorba plină de miez câte-un profesor în momentul în care o luam pe arătură. Și ne potoleam, că nu ne dojenea degeaba, dimpotrivă! Așa le-aș zice și eu ăstora din media neaoșă, tăbărâți să-l  linșeze public pe  băiatul de peluză, trezit, fără vreun merit, candidat la președinție. Cică ultrasul de ieri s-ar fi întâlnit la ceas de taină cu ofițeri  ruși de la GRU, ticălosul! Nimeni nu și-a probat afirmația, dar hoitarii de presă, îndeosebi cei puțind de la distanță a  partizanat euro-atlantic, s-au pus pe lătrat și dăi, și dăi, ca-n mahalaua noastră dâmbovițeană, dar pe modelul „Marelui Licurici”!  Într-un final apoteotic, ni s-a citit comunicatul  din care am aflat motivele  Kievului de a-l declara persona non grata  pe hulitor, vinovat că  s-ar fi strâmbat la otreapa Zelenski și i-ar fi arătat  obrazul gros că discriminează minoritatea românilor ruteni. Pâre asemănătoare îi sunt azvârlite  și dinspre Chișinău, de la sora geamănă a Monicăi Macovei, bleah!, realeasă prin osârdia diasporei, curat murdar, nenică! Despre ăia care au tocit pragurile oficinelor americane nu se suflă un cuvințel niciodată, lipsa lor de caracter se numește cooperare în spiritul democrației. Ceilalți sunt  trădători,  pe ei, pe mama lor! Ptiu, drace, socoteala asta perversă face ca România să se comporte aidoma unei țări ocupate, ai cărei dușmani din interior și din exterior, indicați de guvernatorii de facto ai scutlâcului,  ar trebui deferiți tribunalelor militare excepționale! Dacă nu executați  pe loc în piețele samavolnicite  de alde Rareș Bogdan,  sinistrul personaj al demagogiei de partid și de stat din epoca capitalistă multilateral globalizată. Insul tocmai pomenit este impostorul-model al timpurilor cariate de imoralitate și lichelism.  Până mai adineauri, cinicul euro-oportunist se pupa pe bot cu pesediștii întru propășirea acelorași valori guvernamentale, însă, azi, partenerii politici de ieri au căpătat dintr-odată statutul josnic al „pieilor roșii”. Iartă-l, Doamne, că nu știe ce pălăvrăgește! Sărmanii indieni au fost exterminați până la ultimul de veneticii sosiți să se îmbogățească rapid prin genocid în „Țara făgăduinței”, dar secăturile  n-au aflat detaliul cu pricina. Ori îl cunosc, dar cât îi America-n floare, nici în foale nu îi doare! Așa că mai bine slugă la yankei decât la mujici, nu ? În definitiv, „am deprins noi, în România, gustul libertăţii? Eu unul n-am fost crescut așa. Şi-apoi mai e o problemă: fiecare ne eliberăm în funcţie de câtă libertate credem că suportăm. Mie, când am ieşit din orfelinat, mi-a venit să mă întorc de unde am plecat. Ăsta a fost primul impuls. Teribil mă temeam! Tu ştii că primul gest pe care îl face un puşcăriaș când iese pe poarta închisorii este să închidă ochii: e instinctul de autoapărare care i se declanşează când dă de lumină. La fel închide ochii şi când  dă de libertate. Întâi trebuie să se înveţe cu ea”[1]. Ehe, e cale lungă și anevoioasă libertatea, nu-i la îndemâna tuturor !

Dar să-l las în mocirla în care se scaldă de ani mulți pe grețosul personaj  caragialean, oricum va pieri pe limba lui în clipa în care își va pierde valoarea de întrebuințare, ca toți vidanjorii de teapa sa! Campania împotriva  simionului are alt tâlc:  frica dresorilor  de a nu-l avea pe nevolnicul Ciucă în turul doi! Cuprinși de spaimă, au slobozit  diversiunile sinistre  și de aici zvonul cu acele întâlniri dăunătoare siguranței noastre naționale. De asemenea, atacurile împotriva Elenei Lasconi se înscriu în același abject scenariu. Apropo, nu foarte demult, societatea  de dincolo de Ocean (pe care destui ne-o vâră pe gât ca mod superior de organizare civică) era bombardată cu știri oficiale despre susținerea indezirabilului Donald Trump  de către maleficul Putin. Nu-i o noutate, s-au prăpădit tone de cerneală, însă zadarnic, dezinformarea amintită s-a întors contra manipulatorilor. Așadar, mai ușor cu pianul pe scări și cu fermele de troli, bibicilor! Că trăii să fiu contemporan și cu fermele de troli, blestemate vremuri!

În consecință, de nu vreți să plângeți în hohote  pe 25 noiembrie 2024, cum grăit-a păcătosul cu batista la pozânar, băgați-l pe apevist în turul doi, vericilor! Că de la Ion Antonescu n-am împins  un general într-atât de sus, regele fiind atunci o marionetă! Culmea, în condițiile în care, nuanțează Floriana Jucan, „unul dintre principiile aduse în ordinea constituțională românească prin grația Revoluției române din 1989 a fost acela al controlului civil asupra armatei. SUA și democrațiile vest-europene ne-au cerut atunci să renunțăm la practica regimului anterior ca ministrul Apărării sau ministrul de Interne să fie un militar, iar politicienii români ai timpului s-au mândrit atunci când au făcut acest pas. Treizeci de ani mai târziu am avut un prim-ministru general, și acum avem un general ca președinte al Senatului”[2]. Favoritul „statului paralel” bate apa în piuă și nu se sfiește să lingă turul pantalonilor partenerului strategic, asigurându-ne că  „este întotdeauna o mândrie să poți lucra alături de militarii americani”[3]… În ciuda faptului, îi deschide iarăși ochii ziarista, că „mai mulți oameni politici sau politologi americani, dintre care aș aminti-o pe Susane Johnston, actuala Președintă a Asociației pentru Studii și Învățământ Diplomatic și fosta Președintă a Asociației Serviciului Extern American, critică ceea ce ei numesc «militarizarea politicii externe americane». Este vorba despre excesul de argumente, raționamente, decizii și instrumente cu caracter militar pe care se bazează de ceva timp acțiunea externă a administrațiilor americane”[4]. Previzibil, cătana răspunde poticnit, aidoma elevului prins cu copiuța în palmă, refuzând să se „erijeze în rolul de analist de politică externă americană”[5] (??!!), dar conchizând „că nu este vorba despre o «militarizare», ci despre schimbarea realității în care trăim și răspunsul adecvat la aceasta”[6]… Cine oare o fi  schimbat realitatea în care trăim, măi, Nicolae,  ne explici mata? Vai  mama noastră să ne pricopsim cu un asemenea individ în fruntea politicii externe! Nu că ăilalți ar fi mai breji, nu, toți o apă și-un pământ !

Și cum  niciunul dintre competitori nu are alonjă de șef de stat,  denunț, în graiul lu’ nenea Iancu, ca nule și neavenite candidaturile ciuciolascogeoasimionilor și diacopredoterheșilor grăbiți s-o zidească pe inutila Ana în pereții Cotrocenilor!  Amin!

P.S.: Nemulțumiților care se văicăresc  că mai jos de-atât  în bătălia pentru divanul suprem nu-i posibil, le reamintesc cinic  că în urmă  cu cinci ani în cursă s-au aflat Iohannis și Dăncilă… Vasăzică,  acum e  un progres evident, nu mai faceți pe niznaii !

[1] Angela Martin, Valentina

[2] Floriana Jucan, De ce Nicolae Ciucă, în Q Magazine din noiembrie 2024

[3] Floriana Jucan, De ce Nicolae Ciucă, în Q Magazine din noiembrie 2024

[4] Floriana Jucan, De ce Nicolae Ciucă, în Q Magazine din noiembrie 2024

[5] Floriana Jucan, De ce Nicolae Ciucă, în Q Magazine din noiembrie 2024

[6] Floriana Jucan, De ce Nicolae Ciucă, în Q Magazine din noiembrie 2024