De ce, tocmai acum, serialul tele-justițiar ,,Nelu Tătaru, șpăgarul’’?

O spun din capul locului, ca să nu avem discuții după ce ați terminat de citit textul de față: nu îl cunosc pe doctorul Nelu Tătaru și nici nu am de gând să îi pledez cauza! Dar, ca simplu cetățean care (încă) mai cred în supremația legii și în aplicarea sa fără ură și fără părtinire, nu pot să nu îmi exprim consternarea în fața serialului tele-justițiar al cărui erou este domnia sa.

În rezumat, este vorba despre faptul că procurorii DNA au stabilit că doctorul Nelu Tătaru a primit din partea unui mare număr de pacienți bani, găini și ouă. Atenții, le-am spune noi profanii, dar justițiarii de rit kovessist le încadrează la categoria mită. Mita fiind,în aceeași logică, o formă de corupție.  În egală măsură sunt convins că vă sunt cunoscute și contra argumentele invocate, așa că nu mai are rost să reiau subiectul.
În schimb, îmi permit să pun două serioase semne de întrebare, pornind de la înregistrările care circulă în mass media și care sunt considerate de către procurori ca fiind probe zdrobitoare și fără drept de apel în cazul de față.

1. Unu la mână: există o înregistrare, făcută în condiții despre care nu vreau să mai discutăm și în care cineva scoate niște bancnote și le pune pe biroul doctorului Nelu Tătaru. Lipsește, însă, exact secvența- cheie, adică aceea în care domnul doctor ia bancnotele și le bagă în buzunar sau în sertarul biroului. Și atunci de unde putem avea certitudinea că domnia sa chiar a luat acei bani?
2. Doi la mână, dacă tot s-a lucrat cu filmări sub acoperire, de ce nu există și înregistrări audio ale unor tocmeli între medicul acuzat și pacienți sau aparținătorii lor? Înregistrări din care să putem vedea și auzi, clar și la obiect, dacă Nelu Tătaru a cerut foloase necuvenite, de fapt a condiționat efectuarea serviciilor medicale sau banii, găinile și ouăle i s-au oferit de către pacienți sau de către aparținătorii acestora. Că doar suntem în ditai economie de piață unde operează legea cererii și a ofertei.

Pe bună dreptate, în comentariile care circulă tot mai intens pe diverse canale ,inclusiv pe cele de socializare, se ridică o întrebare de elementar bun simț: bine- bine, îl cercetați de doctorul Nelu Tătaru de la Huși pentru că a primit foloase  necuvenite, dar cum mai stăm cu cercetarea achizițiilor ultra-supra costisitoare făcute din banul public în perioada pandemo-isteriei, mai precis în perioada în care doctorul Nelu Tătaru deținea portofoliul de ministru al sănătății? Achiziții care, după cum s-a și văzut, au depășit în mod scandalos nevoile reale și de pe urma cărora au profitat niște foarte anume persoane și firme.

Și uite așa, pas cu pas, vorba înțeleptului, ajungem și la alte câteva foarte necesare întrebări care încep cu aceasta: de ce tocmai acum s-a dat liber la anchetarea doctorului Nelu Tătaru? Tocmai acum, adică în perioada premergătoare alegerilor parlamentare și a celor prezidențiale. Care alegeri, cu siguranță, vor aduce anumite reconfigurări și redistribuiri pe scena politică a țării. Situație în care nu este câtuși de puțin exclus să se scoată de la sertar și dosarele achizițiilor de măști, de vaccinuri și de izolete făcute în anii de sinistră amintire a isteriei COVID. Dosare în care fostul ministru Nelu Tătaru poate și trebuie să dea niște răspunsuri la obiect, adică să spună dacă domnia sa a decis să se facă aceste achiziții sau a primit o comandă de undeva? De aici, de acasă sau de peste mări și țări.

Se înțelege de la sine că, dacă Nelu Tătaru și-ar lua inima în dinți și ar spune tot ce știe, ar urma o serie de efecte de care firește că se tem anumite fețe grele. Și atunci, ce și-au zis domniile lor? Păi și-au zis cam așa: oare  nu ar fi mai bine să îi punem, încă de acum, un căluș cu etichetă juridică la gura aceea care, mai mult ca sigur, foarte multe și, mai ales, foarte neplăcute adevăruri ar grăi? Adevăruri cărora, neavând argumente și dovezi să le infirme, cei în cauză și anturajul lor vor apela la sloganul clasic: ,,vă uitați în gura ăstuia care a luat bani, găini și ouă de la pacienți?’’

Bineînțeles că ar fi!

După cum, la fel de bine, am putea crede că tocmai domnul doctor Nelu Tătaru a dar ceva semnale că are de gând să își verse amarul și să spună ceva-ceva mai mult decât se știe până acum?

Repet și întăresc: nu îl cunosc pe doctorul Nelu Tătaru și nici nu îmi stă în intenție să îi iau apărarea. Dar sunt cam multe lucruri în toată povestea asta de natură să nedumerească și să ridice întrebări. Și zău că ar fi mare păcat ca, și de data asta, să se rămână la stadiul întrebărilor fără răspuns, în nerușinata tradiție a gunoiului ascuns sub preș…