Domnule Cristoiu,
Ca să-l parafrazez pe Caragiale în schița Diplomație, dacă m-aș întâlni acum cu Cîțu l-aș întreba:
— Salutare, nene Cîțu.
— Ce stai așa pe gânduri?
— Nu cumva te-a suprimat și pe dumneata?
— Te văd așa… distrat și cam nervos
Nici aici nu l-a suprimat pe nenea Mandache, au intervenit pilele, adică nevastă-sa avea ”diplomație”. Un fel de Udrea a acelor vremuri.
Și în Art.214 Caragiale ne prezintă numeroase personaje, care nu apar fizic și mă fac să mă întreb dacă oare o existat și cine au fost. Răduleasca, Popeasca, Ioneasca, Otopeanca,Hurdubiloaia, Popeasca ailaltă a lui Mache al popii Zamfirache, de-i mai zice și Ampotrofagu, Guță Băncuță.
Adevărul e, că indiferent câte valuri de Covid vor trece peste noi, câte vaccinări vom face, stigmatul caragialian nu se va șterge.
Toate personajele sunt prezente în guvern și în parlament, puse bine în rafturi. Nu avem ce face momentan, decât să vedem la ce soluție vor ajunge moftangii politicii românești. Dăscălimea, popa şi moflujii.Curat murdar! Sper ca Ampotrofagu, nu spui ține… persoană însemnată, să nu aibă câștig de cauză, că ne suprimă pe toți. Cu gândul la Cîțu, spun doar atât:Nu s-alege! Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui… degeaba! Să-mi rază mie mustăţile! Sper să nu greșesc. Poate e cazul să ne lase Klaus și să se ducă în Bulgaria… dar ce să caute neamțu’ în Bulgaria. Să se ducă unde se bat boierii, dar nu singur. Să-l ia și pe Gheorghiță, acest etern catindat la percepţie, pe Anca Dragu, comersantă de băuturi spirtoase și pe Ioana Mihăilă,această Luluța. Iar Arafat, să se ducă la Bab-el-Manteb să-l vândă El-Zorab.
Domnule Ion Cristoiu, nu știu dacă ați remarcat. În schița ”Articolul 214” Caragiale folosește verbul ”a suprima”, adică a desființa un post! Exprimarea bărbatului (Lae) e clară: i-a fost desființat postul! Dar în popor e preluat verbul ”a suplima” (”l-a suplimatără” zice Tarsița), care vine de la ”a suplimenta”, antagonicul lui ”a suprima”! Deci, ce spune femeia e realitatea pură de atunci, ca și de acum: se desființează posturi, dar se înființează mai multe decât s-au desființat! Genial, I.L. Caragiale!
Domnule Cristoiu,
Ca să-l parafrazez pe Caragiale în schița Diplomație, dacă m-aș întâlni acum cu Cîțu l-aș întreba:
— Salutare, nene Cîțu.
— Ce stai așa pe gânduri?
— Nu cumva te-a suprimat și pe dumneata?
— Te văd așa… distrat și cam nervos
Nici aici nu l-a suprimat pe nenea Mandache, au intervenit pilele, adică nevastă-sa avea ”diplomație”. Un fel de Udrea a acelor vremuri.
Și în Art.214 Caragiale ne prezintă numeroase personaje, care nu apar fizic și mă fac să mă întreb dacă oare o existat și cine au fost. Răduleasca, Popeasca, Ioneasca, Otopeanca,Hurdubiloaia, Popeasca ailaltă a lui Mache al popii Zamfirache, de-i mai zice și Ampotrofagu, Guță Băncuță.
Adevărul e, că indiferent câte valuri de Covid vor trece peste noi, câte vaccinări vom face, stigmatul caragialian nu se va șterge.
Toate personajele sunt prezente în guvern și în parlament, puse bine în rafturi. Nu avem ce face momentan, decât să vedem la ce soluție vor ajunge moftangii politicii românești. Dăscălimea, popa şi moflujii.Curat murdar! Sper ca Ampotrofagu, nu spui ține… persoană însemnată, să nu aibă câștig de cauză, că ne suprimă pe toți. Cu gândul la Cîțu, spun doar atât:Nu s-alege! Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui… degeaba! Să-mi rază mie mustăţile! Sper să nu greșesc. Poate e cazul să ne lase Klaus și să se ducă în Bulgaria… dar ce să caute neamțu’ în Bulgaria. Să se ducă unde se bat boierii, dar nu singur. Să-l ia și pe Gheorghiță, acest etern catindat la percepţie, pe Anca Dragu, comersantă de băuturi spirtoase și pe Ioana Mihăilă,această Luluța. Iar Arafat, să se ducă la Bab-el-Manteb să-l vândă El-Zorab.
Domnule Ion Cristoiu, nu știu dacă ați remarcat. În schița ”Articolul 214” Caragiale folosește verbul ”a suprima”, adică a desființa un post! Exprimarea bărbatului (Lae) e clară: i-a fost desființat postul! Dar în popor e preluat verbul ”a suplima” (”l-a suplimatără” zice Tarsița), care vine de la ”a suplimenta”, antagonicul lui ”a suprima”! Deci, ce spune femeia e realitatea pură de atunci, ca și de acum: se desființează posturi, dar se înființează mai multe decât s-au desființat! Genial, I.L. Caragiale!