Clarificare comentarii:
Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!
Domnule Cristoiu,
Ca să-l parafrazez pe Caragiale în schița Diplomație, dacă m-aș întâlni acum cu Cîțu l-aș întreba:
— Salutare, nene Cîțu.
— Ce stai așa pe gânduri?
— Nu cumva te-a suprimat și pe dumneata?
— Te văd așa… distrat și cam nervos
Nici aici nu l-a suprimat pe nenea Mandache, au intervenit pilele, adică nevastă-sa avea ”diplomație”. Un fel de Udrea a acelor vremuri.
Și în Art.214 Caragiale ne prezintă numeroase personaje, care nu apar fizic și mă fac să mă întreb dacă oare o existat și cine au fost. Răduleasca, Popeasca, Ioneasca, Otopeanca,Hurdubiloaia, Popeasca ailaltă a lui Mache al popii Zamfirache, de-i mai zice și Ampotrofagu, Guță Băncuță.
Adevărul e, că indiferent câte valuri de Covid vor trece peste noi, câte vaccinări vom face, stigmatul caragialian nu se va șterge.
Toate personajele sunt prezente în guvern și în parlament, puse bine în rafturi. Nu avem ce face momentan, decât să vedem la ce soluție vor ajunge moftangii politicii românești. Dăscălimea, popa şi moflujii.Curat murdar! Sper ca Ampotrofagu, nu spui ține… persoană însemnată, să nu aibă câștig de cauză, că ne suprimă pe toți. Cu gândul la Cîțu, spun doar atât:Nu s-alege! Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui… degeaba! Să-mi rază mie mustăţile! Sper să nu greșesc. Poate e cazul să ne lase Klaus și să se ducă în Bulgaria… dar ce să caute neamțu’ în Bulgaria. Să se ducă unde se bat boierii, dar nu singur. Să-l ia și pe Gheorghiță, acest etern catindat la percepţie, pe Anca Dragu, comersantă de băuturi spirtoase și pe Ioana Mihăilă,această Luluța. Iar Arafat, să se ducă la Bab-el-Manteb să-l vândă El-Zorab.
Domnule Ion Cristoiu, nu știu dacă ați remarcat. În schița ”Articolul 214” Caragiale folosește verbul ”a suprima”, adică a desființa un post! Exprimarea bărbatului (Lae) e clară: i-a fost desființat postul! Dar în popor e preluat verbul ”a suplima” (”l-a suplimatără” zice Tarsița), care vine de la ”a suplimenta”, antagonicul lui ”a suprima”! Deci, ce spune femeia e realitatea pură de atunci, ca și de acum: se desființează posturi, dar se înființează mai multe decât s-au desființat! Genial, I.L. Caragiale!