De comunism nu mai trebuie să ne lege nici măcar ura

În mai multe rînduri, am scris şi am vorbit că pentru noi, cei de azi, deşi apropiat în timp, comunismul, o nebunie planetară imposibil de reeditat, trebuie să fie la fel de depărtat sentimental ca şi Bizanţul din a doua jumătate a primului mileniu.

Lui Vasile al II-lea i-a rămas în Istorie porecla de Bulgaroctonul „Omorîtorul de bulgari“, pentru că, după victoria împotriva bulgarilor, de la Kleidion, pe 29 iulie 1014, cei 14.000 de prizonieri au fost supuşi unui tratament sălbatic. 99 de oameni din 100 au fost orbiţi cu pari de lemn aprinşi. Celui de-al o sutălea i s-a scos un ochi. Asta nu din milă, ci pentru ca orbii să fie conduşi acasă, în Bulgaria, de cei 140 de chiori.

Să ne indignăm de astfel de cruzimi, lucruri banale într-un impreiu dominat de lupta pentru putere şi pentru înavuţire?
Evident, nu!
Bizanţul e un fragment de Istorie.
Şi ca orice fragment de Istorie, el nu trebuie nici hulit, nici iubit, nici lovit cu pamflete şi nici linguşit cu ode.
El trebuie pur şi simplu studiat în mecanismele sale pentru a-l înţelege.

Comunismul şi, îndeosebi stalinismul, răspund de crime, de abuzuri, de sălbăticii care, ţinînd cont de vremea modernă în care se petrec, sunt de aceeaşi cruzime ca şi cele din Bizanţul depărtat.
A ne consacra condamnării acestor crime ar însemna nu doar pierdere de vreme, dar şi un lucru mult mai grav:
Ar însemna că n-am reuşit să ne depărtăm definitiv de comunism:
De acest capitol de Istorie ne mai leagă fie şi ura.

*

Scriam pe 29 septembrie 2014. Crin Antonescu a început să suspine după USL?

Crin Antonescu a fost luni seara invitatul TVR la interviul politic pe care Stelian Tănase a socotit că trebuie să-l dea telespectatorilor pe post de film. Prin aceasta TVR apare unică între televiziunile generaliste europene, toate avînd de la 21 în sus un film artistic de mare interes. De ce a înlocuit Stelian Tănase filmul cu interviul? Pentru că:

1. Habar n-are cu ce se mănîncă o televiziune, în afară, evident, de a mînca banii televiziunii lui Sorin Ovidiu Vântu;
2. Interviul din prime-time îl face important pentru politicieni.

Să trecem însă la subiect. Pe parcursul interviului, răspunzănd unei întrebări, Crin Antonescu a zis: „Daca regret ceva, regret esecul proiectului USL, pentru ca ar fi fost o sansa.” Luciditatea unui om se dezvăluie mai ales în capacitatea sa de a recunoaște c-a greșit. Nu e cazul lui Crin Antonescu. Nu e prima oară cînd Crin Antonescu se destăinuie ca un nostalgic al USL. Acest monstru politic a fost un dezastru pentru PNL, care s-a trezit într-o alianță cu partidul cel mai nociv din istoria României contemporane: PSD. Concubinajul PSD-PNL a fost un dezastru pentru România, deoarece:

1. A readus la Putere un PSD nereformat, mai corupt ca niciodată și mai hotărît ca niciodată să întoarcă țara în Evul Mediu al FSN-ismului lui Ion Iliescu;
2. A distrus Dreapta prin infectarea unui partid tradițional anti-FSN cu FSN-ismul neocomunist.

Dacă e ceva pe care Crin Antonescu ar trebui să-l regrete acel ceva e constituirea USL și nu eșecul USL. Și dacă suspină atît de tare după USL: de ce nu reface USL? La o adică, PSD poate renunța oricînd la Călin Popescu Tăriceanu pentru Crin Antonescu!