Numărul persoanelor care au murit din cauza COVID-19 rămâne un mister. Comunicarea oficială a Guvernului are o diferență de 1.000 de decese

De fiecare Crai Nou, unul din îngeri cobora din lemnul icoanei luând calea Muntelui Vrăjit

Până la iezerul de pe Muntele Vrăjit urca, în nopţi de Crai Nou, femeia din cele trei ipostaze de înger, care, e posibil să-l fi inspirat pe Andrei Rublëv să picteze icoana Trinităţii. Deşi avea aripi, nu le folosea, preferând să urce muntele pe jos, pe vârfuri înfipte în copite de căprioară. Cunoştea drumul cu ochii închişi. Se ajuta doar de o nuia lungă, subţire şi dreaptă, pe care Rublëv o găsise-n pădurile de mesteceni, strălucind în noapte. A luat-o fără să ştie că într-o bună zi o s-o aşeze-n icoană, în trei ipostaze, pentru fiecare înger. A folosit-o până la sfârşitul vieţii, să-şi facă drum prin imagini şi gânduri. Aceeaşi nuia lungă, subţire şi dreaptă o lăsa seara şi o găsea a doua zi în zori rezemată în tindă, de peretele de lemn.

În filmul Andrei Rublëv e o secvenţă cu hoardele de tătari cotropind şi distrugând o clădire sau o biserică. Rublëv ucide un bărbat ca să salveze o tânără fată de la viol, răpire, poate chiar moarte. Filmul o prezintă pe ea ca fiind mai săracă cu duhul. Într-o lume a ei. Nu ştim ce sentimente avea Rublëv faţă de acea tânără femeie care rămâne şi după plecarea mongolilor în grija şi sub protecţia lui Rublëv şi a micii comunităţi. Până-ntr-o zi, când apar câţiva mongoli călare. Nu fac prăpăd, au venit doar ca să ia fata. Cu vorba bună şi jocul-hârjoana. Atrasă de o căpetenie călare, fata se luptă cu privirea imperativ-rugătoare a lui Rublëv, care încerca s-o oprească. Se rupe de acea comunitate, ca un cal tânăr din hăţurile unei existenţe împovărate. Îşi urmează dorinţa, se lasă răpită în râsetele de victorie ale mongolilor. Căpetenia o-nhaţă, ca pe-un trofeu. În film, scena fugii de lângă Rublëv se petrece sub un arbore mare. Să fie acela copacul care apare în icoană, ca un martor tainic al evenimentelor, din frunzele căruia iese veşnicia, ca oxigenul exhalat din frunze? În fundal se zăreşte conturul fragil al clădirii înspre care au gravitat întâmplările.

Ca o promisiune a comuniunii într-un prezent al veşniciei, Rublëv îi aşează pe cei trei îngeri la o masă în jurul potirului în care este ceva. Privind cu atenţie, acea formă maronie din interiorul potirului prinde trăsăturile unui chip de mongol, de tătar. Chip- excrement care nu poate pângări potirul. Unul din îngeri priveşte în jos, spre potir, cu o tristeţe a părerii de rău, parcă ruşinată. Cel-cea din stânga priveste la îngerul femeie din dreapta, cu o privire matern-mustrătoare. Îngerul din mijloc, cu capul plecat privind la ipostaza feminin dojenitoare, pare a pleda din priviri calde, cunoscător-înţelegătoare, spre a se săvârşi Ceva. Mâna şi degetele sunt pregătite a binecuvântare, pe marginea mesei.

Îngerii au chip, trup, păr, expresivitate feminină. Doar pieptul lor e neted ca iezerul de munte. Deşi în film nu ni se spune şi nu se sugerează asta, cred că Rublëv a aşteptat întoarcerea ei, cu fiecare răsărit de soare. Întoarcere improbabilă, întrucât fata, săracă cu duhul, nu s-ar fi putut descurca singură. Nici nu e cert că şi-l mai amintea pe Rublëv, sau dacă şi-l amintea, era o memorie mai aproape de cea a viselor sau animalelor.

La câtva timp de la dispariţia lor de pe planetă, de fiecare Crai Nou, unul din îngeri cobora din lemnul icoanei luând calea Muntelui Vrăjit, spre iezer, până la răsăritul soarelui. Legătura lor apropiată l-a învăţat pe iezer să cunoască de departe sufletul şi faptele oamenilor care se apropiau de el.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „De fiecare Crai Nou, unul din îngeri cobora din lemnul icoanei luând calea Muntelui Vrăjit”

  • povestea culorilor din icoana e tare draguta 🙂
    galbenul transparent al imbracamintei personajului din stanga e…foarte tare

    • Online, imaginea aceea nu am surprins-o, ca altfel as fi spus ceva si despre galbenul auriu transparent… mai ales ca e a Ingerului cu privirea usor dojenitoare, mai aspra decat a celorlalti. Nu degeaba pledeaza Ingerul central pentru caldura, cunoastere si binele din cuvant.

      • in potir e sange, deci nu e maro
        iar privirile…au dinamica lor, si spre potir sint insirate
        felul cum sint dispuse culorile povesteste despre cine sant personajele,
        insa aici am o precizare: mantia verde…as fi pictat-o in galben, ca acolo e o poveste a Nemiscarii, abia atunci cind Galbenul si Albastrul devin…Miscare, deci in afara Oului Absolut, adica in Oul Absolut Crapat in El Insusi, mantia devine una: Verde 🙂

  • Frumos. O oaza de liniste si de-ncântare, pagina ta, Monica Simion. Face bine sa te citeasca omul.

Ursul urmărit penal | Marius Tucă Show, 11 mai 2021
(despre Scandalul Ursul Arthur de la minutul 1:06:00)
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Ediție specială cu Adrian Năstase | „Prin tribunale ca prin viață” cu Mihaela Olaru
Apariție editorială de excepție

„Cronica de la Salcâmu Mic” de Sabina Ivașcu. Pentru detalii apăsați pe poza de mai jos: