Marcel Ciolacu: Voi candida pentru un nou mandat de preşedinte al Partidului Social Democrat şi în acelaşi congres se va alege şi candidatul Partidului Social Democrat pentru funcţia de preşedinte

De la Ludovic al XVI-lea din 1792 la Nicolae Ceaușescu din 1989

Hoinărind prin Paris, într-una din iernile trecute, iată-mă în Place de la Concorde. E o vreme închisă. Bate un vînt tăios, ale cărui limbi ascuțite vin spre Piață de pe toate marile bulevarde. Cu zece ani în urmă am prins Place de la Concorde în plin soare. Fîntîna ridicată de Hittorff în secolul al XIX-lea funcționa. Acum zace părăsită. Spre iarnă, toate fîntînile pariziene tac. Asemenea monumentelor, sunt fie închise, fie acoperite cu rogojini. Nu e singura diferență între momentul de atunci și momentul de acum. Place de la Concorde a fost pe vremea Revoluției franceze locul faimoasei ghilotine. Cu zece ani în urmă, pășind în vastul spațiu, mi-am amintit că aici au fost executați Danton și Robespierre. Era pe vremea cînd, sub influența piesei lui Camil Petrescu, „Danton”, citisem aproape totul despre Revoluția de la 1789. Și mă apucasem să-l îndrăgesc pe Danton. Firește că Ludovic al XVI-lea și amărîta de nevastă-sa, regina ghilotinată și ea, mă lăsau indiferent. Acum însă gîndul mă duce tocmai la Ludovic al XVI-lea. O modificare datorată nu numai faptului că, trecînd într-o vîrstă mai coaptă, nu-l mai iubesc atîta pe Camil Petrescu și, nu mă mai interesează atît de tare Danton și Robespierre, cît și unei experiențe pe care am traversat-o alături de toți românii: executarea lui Nicolae Ceaușescu.

Îmbogățit cu această istorie recentă, nu pot să nu mă opresc acum asupra procesului și executării lui Ludovic al XVI-lea. Amîndouă lesne de raportat la procesul și executarea lui Ceaușescu. Operațiunea e în favoarea francezilor. Ceaușescu e judecat printr-o parodie de proces. Un președinte de complet care e mai degrabă, procuror decît judecător. Un avocat care, în loc să apare, acuză. Participanți care, precum generalul Stănculescu, fac avioane de hîrtie sau se uită în tavan. Dar, mai ales meschinăria întregii afaceri. Judecători, procurori, avocați, toți sunt grăbiți să dea gata procesul cît mai repede. Sala e strîmtă. Acuzații – Elena și Nicolae Ceaușescu – înghesuiți într-un colț. Totul pare o ședință de birou raional de pe vremuri. Sau, mă rog, ca să mă apropii în timp, o ședință de la o comisie de împăciuire dintr-un cartier bucureștean.

Procesul lui Ludovic al XVI-lea e însă măreț. Regele e adus, pe 11 decembrie 1792, în fața Convenției. El se poate apăra și confrunta cu aproape 800 de persoane. Decizia în procesul Ceaușescu a fost luată de un grup de oameni restrîns, în frunte cu Ion Iliescu. Nici unul dintre aceștia n-a avut curajul să vină la Tîrgoviște și să arate cu degetul. Au preferat să-l omoare pe fostul conducător prin intermediul unor amărîți în flanele. În cazul lui Ludovic al XVI-lea, dezbaterile durează aproape o lună. Punctele de vedere se confruntă public. La votul decisiv, din 15 ianuarie 1793, fiecare deputat trebuie să urce la tribună, chemat nominal, și să se pronunțe categoric asupra a trei chestiuni: culpabilitate, consultare populară în ce privește judecata Convenției, pedeapsa. Culpabilitatea e stabilită în cvasiunanimitate: 707 deputați din 749. Consultarea populară e respinsă cu 423 de voturi la 281. Pedeapsa cu moartea e decisă, pe 16 februarie 1793, cu o majoritate de 53 de voturi. Atenție! Doar 53 de voturi pentru ghilotinarea unui rege!

Există o uriașă diferență și în ce privește măreția execuției. Ceaușescu e împușcat în curtea interioară a unei cazărmi, cu spatele lipit de zid. Caseta cu procesul provoacă o lungă dispută dacă să fie sau nu dată ulterior pe post pentru întreaga națiune. Noii stăpîni ai țării șovăiau să arate poporului, prin intermediul filmului, executarea. Ludovic al XVI-lea e ghilotinat în Place de la Concorde, pe 21 ianuarie 1793, la ora zece și douăzeci de minute, în mijlocul unei mulțimi uriașe, în răpăitul infernal al tobelor. După ce ghilotina își face treaba, capul regelui e ridicat în sus și arătat mulțimii care strigă: Trăiască Republica! Trăiască libertatea! Ei da, parcă așa mai merită să fii executat!

*

Scriam pe 23 iunie 2014. L-aș apăra și pe Victor Ponta, dacă ar fi acuzat pentru ceea ce face fratele

La 17.30 Traian Băsescu a făcut o Declarație de presă. Eram sigur, cînd am aflat c-o va ține, că subiectul va fi participarea la Consiliul european, chestiunea cereri de a demisiona fiind tratată în plan secundar.

Despre participarea la Consiliul European, prea multe lucruri n-am de spus. Constituția îi dă dreptul Președintelui să meargă el sau să delege pe cineva.
Victor Ponta murea să meargă pentru că e bolnav după hîrjoneala la nivel internațional. De aceea și vrea să ajungă Președinte. Teoretic și practic, răspunderea e minimă. Avantajele sunt însă maxime.

În chestiunea fratelui îi dau dreptate lui Traian Băsescu. De altfel, cine m-a urmărit în aceste zile va fi văzut că poziția mea n-are nici o legătură cu persoana lui Traian Băsescu. Din principiu cred că persoanele trebuie să răspundă doar pentru ceea ce fac ele. A, dacă Traian Băsescu ar fi candidat, nu era exclus ca electoratul să-l sancționeze, după cum nu era exclus să nu-l sancționeze.

De joi seara, de la Realitatea Tv, nu ostenesc să-i avertizez pe politicieni și jurnaliști: Nu deschideți Cutia Pandorei în ce privește frații, copii, părinții, neamurile în general! Istoria ne arată că neamurile se pot căsăpi între ele. Nu e prea greu ca un neam de-al unui politician să fie folosit de dușmanii acestuia pentru a-i lovi imaginea.

De principiu, așadar, și ca om căruia nu-i place să se amestece în viața fiicei sau a fratelui (cred că sunt maturi și n-au nevoie de tutelarea mea!) voi apăra pe orice politician acuzat pentru ceea ce au făcut fratele, nevasta, părinții. Îl voi apăra inclusiv pe Victor Ponta.

În lumea civilizată, frații, chiar și copii în raport cu părinții, au viața lor proprie.
Numai la noi, în Balcanii vecini cu Lumea arabă, frații sunt văzuți ca membri ai unui clan.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *