Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

De la rai, la necesitate

Am copilărit într-un cartier bucureștean oarecare, nici de centru, dar nici periferie. Cartier în dezvoltare, unde blocurile începute, materialele de construcții, resturile lor și mai ales movilițele de pământ din excavări erau pretutindeni. Asta era normalitatea noastră la care am știut să ne adaptăm rapid.

Vara, hoții și gardiștii printre betoanele turnate ce nu depășeau etajul 3, pocnind carbidul într-o căldare abandonată sau împrăștiind peste tot bobițe de polistiren când ne croiam vreun avion pe care-l lansam și urmăream plutind, sau nu, din construcții în desfășurare. Iarna…oof…iarna, movilițele erau raiul. În gloata de copii, diferențele de neam sau avere nu existau. Îmbrăcați ca pinguinii, cu obrajii roșii, nasurile curgătoare astupate de fularele legate la spate, trăgând ca boii la jug săniile grele făcute din fier forjat și plăci groase de lemn, cu țipete și bucurie, căzături și întreceri, de la care nu ne mai lăsam duși din zori până-n seară. Înghețați, cu zăpada bobițe ce ne atârna peste tot ca lemnul atacat de carii, ne întorceam în case. Uneori, mai luam și câte-o scatoalcă, din cauza ceasului târziu, pe care-o suportam cu bucuria gândului că, a doua zi, o luam de la capăt. Asta a fost copilăria urbană. Pe care noi am trăit-o și care, astăzi, doar amintirile au mai rămas din ea și astea cât ne-or mai bântui în mințile îmbătrânite prea devreme. ”Uite, zăpadă!” Mă uit lung…”Văd… dar de ce nu mă mai bucură vederea ei?!” Vremurile ne-au furat nouă bucuria trăitului, iar copiilor noștri, copilăria. Temerile ne-au invadat la vederea ninsorii. Să nu alunecăm pe străzile și trotuarele ne deszăpezite. Să nu ne fie frig sau să nu ne îmbolnăvim pentru că, fizic, am devenit fragili și vulnerabili. Să nu ne blocăm prea multe minute în șir în traficul troienit sau, mai rău, să se oprească circulația. Să găsim loc de parcare sau, dacă-l avem, să nu ni-l ia altul după ce ne-am și îngrijit de el. Să nu ne înghețe picioarele de la zloată murdară. Să nu ne strivească neputința plății facturilor și a prețurile în ascensiune. Să nu… Să nu… Glasurile de copii nu se mai aud pe străzile ninse. Ascunși în case, mai mult sau mai puțin confortabile, sunt pregătiți pentru viitor. Nu, nu al cunoașterii, ci al însingurării, al ruperii definitive de societate, familie, nevoi și realitate. În Meta, ninsoarea e caldă și gerul prietenos. Printre griji, stres, minciuni, manipulări și poveri ne uităm lung la stratul alb, încă imaculat, care a devenit, în mintea noastră, o grijă în plus. Iarna cu gerul ei, mult sau puțin, a devenit, rațional, doar o necesitate. O primenire a aerului, solului și a apei. Un rău necesar. Și din fiecare ”rău necesar” ne-am ridicat ziduri în care viețuim zi de zi și care ne închid și ne schimbă în nemulțumiți și nefericiți, frustrați, temători și bolnăvicioși, pragmatici, mercantili și răutăcioși. În singuratici apți pentru combat-ul corp la corp, bucuria negustorilor de vieți. (Mihaela Guran)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „De la rai, la necesitate”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *