Am ajuns cu serialul Umar (despre al doilea Calif) la celebra bătălie de la Yarmuk, unde bizantinii au fost înfrînți zdrobitor de armata islamică a arabilor. Cu puțin înainte de începerea bătăliei, care se anunța cumplită pentru musulmani, complexați de numărul, dar și de faima adversarilor (bizantinii erau la vremea respectivă (începutul secolului al VII-lea), un fel de americani ai vremurilor de acum, unul dintre comandanții arabi merge la femeile musulmane din spatele armatei musulmane (acestea îngrijeau, ca să zic așa, de aprovizionare și de corturi) și le spune să-i ia cu pietre pe cei care vor încerca să fugă de teama bizantinilor. În prima zi de luptă arabii au fost împinși înapoi de bizantini. Atunci au intrat în joc femeile arabe, conduse de Hind, au desfăcut corturile și au început să dea în fugari cu parii cîntînd un cîntec de la bătălia de la Uhud, cînd Mecca l-a învins pe Profet, tocmai datorită femeilor:
„O, tu, care părăsești fugind o femei credincioasă ție
În același timp frumoasă și virtuoasă
Și o lași pe mîinile infidelilor
Urîților și diabolicilor infideli
Ca s-o posede, s-o dezonoreze și s-o ruineze.”
Operațiunea Zidul femeilor are succes. Arabii se opresc din fugă și, într-o tresărire de orgoliu, se întorc împotriva bizantinilor.
Cînd am văzut asta în cazul Bătăliei de la Uhud am crezut că-i vorba de o născocire regizorală. Cînd am revăzut-o în serial în cazul Bătăliei de pe Yarmuk, mi-am zis că reflectă o realitate. Și consultînd Internetul m-am convins că așa e.
Și deodată mi-am amintit, prin aceea putere a memoriei involuntare, de Ordinul nr. 227 din 28 iulie 1942 al lui Stalin care impunea printre altele așa zisele detașamente de stopare:
„Statele majore ale Armatei şi, înainte de toate, comandanţii de Armate trebuie:
(…) b) Să formeze în limitele fiecărei Armate de la 3 pînă la 5 detaşamente bine înarmate (pînă la 200 persoane pe secţiune), care să fie puse imediat în spatele diviziilor instabile şi la care să se recurgă, în caz de panică sau de retragere în dezordine a unor elemente din divizie, pentru a trage asupra dezertorilor şi laşilor, şi de a ajuta astfel ostaşii cinstiţi ai Diviziei să-şi îndeplinească datoria faţă de Patria Mamă”.
Puţine sunt cărţile consacrate lui Stalin în partea despre război care să nu descrie împrejurările în care a luat naştere documentul. Dmitri Volkogonov în Staline: Triomphe et tragédie înfăţişează astfel momentul petrecut la Kremlin:
„Într-o zi, după raportul lui Vasilevski (general locotenent Alexandr Vasilevski, şeful Marelui Stat Major din 26 iunie 1942, unul dintre puţinii militari care au planificat operaţiunile sovietice la nivel global, din 23 iulie 1942, reprezentând STAVKA la Stalingrad – n.n.), Stalin a început să se plimbe nervos încolo şi încoace prin biroul său şi, deodată, se apucă să vorbească şi despre altceva decît operaţiile:
«Ordinul Cartierului General nr. 270 din 16 aprilie 1941 a fost uitat! Uitat! Mai ales în Statele Majore! Pregăteşte un nou ordin pentru trupe cu această idee: Retragerea fără ordin e o crimă şi va fi pedepsită după severitatea tipică vremurilor de război».
– Pentru cînd îl vreţi?
– Pentru azi chiar. Veniţi imediat ce documentul e gata.În seara de 28 iulie 1942, după ce-a revăzut a doua oară textul, Stalin a semnat celebrul Ordin nr. 227, al Comisarului Poporului pentru Apărare care, după război a fost bine ascuns pe fundul arhivelor militare”. (Dmitri Volkogonov, Staline: Triomphe et tragédie, Flammarion, 1991)
Amănunte despre transmiterea ordinului în toată Armata Roşie pot fi întîlnite în eseul „Ivan’s War” de Catherine Merridale:
„Ordinul 227 a fost emis pe 28 iulie. La insistenţele lui Stalin, el n-a fost tipărit niciodată pentru o distribuire generală. În schimb, conţinutul său a fost transmis fiecărui bărbat şi fiecărei femei din Armată. «Cuvintele voastre trebuie să fie puternice, concise, clare şi concrete», li s-a spus comisarilor politici. «Nu trebuie să fie o singură persoană căreia să nu-i fie familiar ordinul tovarăşului Stalin». În rînduri strînse, înghesuiţi sub soare şi în vînt, soldaţii ascultau rostogolirea apelului despre ruşine” (Catherine Merridale, Ivan’s war. Life and death în the Red Army. 1939-1945, Herny Holt & Co., 2007, Kindle Edition).
S-ar putea scrie un eseul de istorie universală cu titlul De la Femeile musulmane la detașamentele de stopare.
Comentariul meu nu are legatura cu articolul de mai sus. Din pacate nu stiu unde v-as putea scrie pe tema invatamintului din Romania secolului XXI. Va pun un link: https://evz.ro/elevii-scapa-de-povara-ghiozdanelor.html aici…Daca cititi cu atentie printre rinduri o sa intelegeti ca politicienii nostri,destepti si pusi pe „fapte bune”, u mai stiu cum sa mute fondurile de la stinga la dreapta. In loc sa gaseasca solutii in favoarea copiilor, ei gasesc solutii in favoarea politicienilor bagati in fel si fel de afaceri. Ma refer la asa zisul „invatamint digital”. Dom’le terminati cu idiotenia asta de „invatamint digital”. Distruceti ochii copiilor, le distrugeti creierul, o sa iasa generatii de analfabeti…pe banda rulanta. Consultati medici oftalmologi, neurologi inclusiv psihiatri si psihologi, din aia cu experienta si cu mintea intreaga, nu doftorei ca aia care tot apar la TV si ne dau sfaturi peste sfaturi de care nimanui nu-i pasa. Inca avem citiva medici exceptionali si nu inteleg cum e posibil ca acestia sa nu fie consuiltati cind vine vorba de invatamintul romanesc si de ce anume are nevoie un copil ca sa poata invata si in acelasi timp sa poata acea o copilarie…totul se rezuma la un singur cuvint: ECHILIBRU. La noi acest cuvint nu prea mai exista. Copiem vestul si gasim metode sa facem bani,ne-am facut toti afaceristi si in loc sa ne ocupam de lucrurile reale si importante, am ajuns sa „digitalizam” tot fara sa ne pese de consecinte sau ce le face copiilor. Am lucrat in invatamint si am avut elevi din toate categoriile sociale. Daca stii cum sa predai pe intelesul copiilor, daca stii cum sa le vorbesti, daca ii intelegi si pe ei si familiile din care provin, daca dai atentie la nevoile reale ale copilului pe care-l ai in clasa, nu ai nevoie de nicio „digitalizare”. Aia e o prostie fara margini, o inventie nenorocita menita sa manipuleze si sa suceasca mintile vulnerabile. Nu am nimic impotriva asa zisului progres tehnic, DA sa faca copii programare, sa invete sa foloseasca un computer si programe care sa-i faca viata mai usoara, dar ATIT. Nu are nici mama sensului sa-i viri pe git computerul si la istorie, si la geografie, etc…ce-o sa faca la Educatie Fizica si Sport? O sa ajunga s-o faca si pe asta „digital”? Le distrugeti ochii si creierul. Pe vremea cind generatia mea mergea la scoala, orarul era gindit in asa fel incit nu aveam mai mult de 2, maxim 3 carti si caietele necesare. Totul era gindit pentru binele copilului si nu al vreunui profesor puturos care vrea sa lucreze 2-3 zile pe saptamina si atunci oirarul e facut ca vai de lume ca sa acomodeze toti parvenitii care se dau mari profesori. CInd o vad pe coana asta Ligia Deca imi vine sa vars. Tipa prostia in ea cu toate diplomele pe care le are. Degeaba s-a umplut de diplome daca la cap tot gol e. Nu oric prost sau proasta cu capu’ sec trebuie lasat sa faca legea in tara asta ca deja sintem la punctul in care un sat fara ciini e mai civilizat decit ce se intimpla la noi. Avem un presedinte de cacat care s-a inconjurat cu pupincuristi si idioti care sa-i cinte in struna si care sa-i duca la indeplinire ordinele primite de la straini. Scoala romaneasca trebuie lasata in pace, cum era inainte de ’89 era mai buna si mai serioasa decit orice scoala vestica. Aropos de carti…La sfiursitul anului scolar se imparteau premii…intotdeauna se faceau pachete cu carti pentru premianti. Premiul I venea si cu o coronita facuta din flori, dar toti premiantii inclusiv cei care luau mentiune, plecau pe 15-Iunie cu CARTI in brate…primite de la scoala….Era o bucurie, o mindrie, o recunoastere a efortului pe care l-ai depus in anul respectiv, in plus cartile erau atractive sau chiar legate de anul scolar care urma…se primeau carti scrise de autori pe care urma sa-i studiezi…Se alege praful si pulberea de felul cum organizeaza unii scoala….Da, pune dulapioare la copii,da’ de ce ai desfiintat bacile asa cum erau odata? Ne lasam unele lucruri in banca si nu le lua nimeni. Acum le-ati pus mese ca-n vest,puchinoase si incomode.Fiecare invatatoare/invatator/diriginte de clasa, etc, avea un dulap in clasa care i se repartiza si copiii puteau sa tina in acel dulap nu doar creta si burete, ci si carti si caiete….Despre ce vorbeste coana Deca cind se gindeste sa dea cu banii pe girla pe „dulapioare” si „digitalizare”. Copiii trebuie sa folosesca CARTI, nimic altceva, CARTI si sa scrie pe caiete nu doar pe computere de o ramana analfabeti pe banda rulanta. Incompetentii de la ministere, ba chiar si aia care sint bagati prin politica si-i vezi cum de dau in spectacol prin shparlament sau pe unde-si mai fitiie talentele, toti fara exceptie trebuie scosi din sistem.Doar oamenii competenti si cu realizari clare trebuie promovati si sustinuti, restul de putori sa dea cu matura si sa-si puna diplomele pe post de hirtie de sters la cur ca a;tceva oricum nu valoreaza, n-au invatat NIMIC, doar se lauda cu diplome luate cine stie cum, in nici un caz pe competenta. S-a depasit orice limita admisibila, e scirbos ce se intimpla de cind asa zisii” alesi” in frunte cu „alesu'” national au pus labele pe putere si n-au habar ce s afaca cu ea. O sa ajungem tara de analfabeti pe care o sa-i dirijeze vreun tupeist din strainatate, de obicei smecheras pus pe imbogatire.Cind ai „terenul” propice de ce n-ar face-o…vorba aia: nu e prost ala care cere, e prost ala care da…strainul cere, noi dam, asta se intimpla de peste 30 de ani. Acum cu rata de analfabeti pe care o avem o sa treaca la faza urmatoare…nici nu o sa se mai oboseasca „sa ceara”, o sa puna hirtii pe masa si-o sa comande „semneaza aici”…cine are cap, pricepe,cine nu…e de acord cu „digitalizarea”…Nu distrugeti copiii cu timpenii de acest gen: „digitalizarea” e o inventie distrugatoare, distruge sanatatea si mintea…lasati copiii sa invete cu CARTEA pe masa, organziati orarul copiilor in asa fel incit sa aiba echilibru intre materiile considerate grele si cele considerate mai usoare….aia e.