De pe Facebook adunate. Care-i șmecheria cu Mugur Isărescu?!

În anii ’90, în România, cei care vroiam să învățăm ceva despre funcționarea sistemului bancar, fluxuri financiare, moneda etc., aveam la dispoziție cărțile pe care le publicase Mugur Isărescu, în calitatea să de expert dovedit și „vedetă” pozitivă a bancherilor români. Cu toate tunurile financiare care s-au dat în tranziție (Caritas, SAFI, FNI etc.) sau falimentele băncilor de tip Dacia-Felix, sub bagheta lui de guvernator al BNR România nu a cunoscut fenomene de dezechilibru major al sistemului bancar, ceea ce ne-a oferit o „portanță” pe care s-a putut construi infrastructură economică prosperă de care ne mai bucurăm încă o scurtă perioada. În toate guvernările tranziției românești, președinții și prim-miniștrii care s-au perindat au beneficiat de sprijinul sau de sfatul său, ori de câte ori apăreau „gripaje” generate de incompetența administrativ-politică sau crize financiare globale. Mai mult, în 1999 când a acceptat să fie prim-ministru pentru un an, a reușit redresarea guvernamentală după coșmarul guvernării țăranisto-liberale începută în 1996, ceea ce a dat posibilitatea compatibilizarii noastre cu trendul euratlantic.

Ori de câte ori, însă, Isărescu intră în conflict cu intențiile puterii de a „mătrăși” câteceva prin bănci sau economie, apărea informația infamantă legată de colaborarea să cu serviciile secrete ale regimului comunist din România. N-am avut niciodată vreo îndoială legată de această colaborare, dar studiind și citind la timp despre „mersul treburilor” în comunism, nici n-am considerat că, în sistemul în care lucra, ar fi săvârșit vreun păcat care să-l așeze în rândul informatorilor care făceau rău vecinilor sau colegilor (mințind de cele mai multe ori), sau mai rău, în rândul celor care-și trădau țară colaborând cu servicii secrete străine. Pentru mine și pentru mulți alții, Isărescu a fost cel care ne-a dat mereu garanția că, indiferent cat de proastă ar fi guvernarea politică, el ar fi găsit mereu soluția să „nu alunecăm în prăpastie”.

Apariția intempestivă a atacului la Mugur Isărescu, prin comunicatul CNSAS (populată de oameni cu „manete” prin păduri!), în plin proces de instalare a crizei economice în România, îmi sugerează clar că aici este vorba despre altceva: Isărescu ar incomodă major niște planuri, fie de dezechilibrare a economiei românești, fie de preluări păguboase pentru noi în sistemul bancar (v-am dat acum două săptămâni planul de privatizare a CEC pe mâna cuplului Cîțu-Isar), fie altceva ce nu putem percepe deocamdată.

Oricum ar fi, în situația critică în care ne aflăm, este rolul instituțiilor statului să depisteze și să dezamorseze atacul, dar asta se poate face doar dacă oameni de pe-acolo nu sunt implicați în plan. Dar dacă sunt implicați?

Iar treburi de morală sau de tip „politically correctness” ar trebui să le aplicăm doar atunci când ar fi valabile pentru toți foștii colaboratori aflați azi în fruntea multor structuri de stat, și cu garanția că avem mică „armată” de profesioniști care să-i înlocuiască. Pentru că altfel, ceea ce se-ntâmpla acum cu atacul concertat la Mugur Isărescu apare strict ca parte dintr-un altfel de scenariu care atentează, nu la persoană lui, ci la siguranță noastră.

P.S. Am văzut că sunt comentarii legate de cei 70 de ani ai guvernatorului ca alt motiv de „incompatibilitate”, lucru care nu e deranjant nici pentru Putin, colegul sau de generație , și nici pentru mai vârstnicii Trump și Biden!
Și mai mult, pe când am putea vedea devoalări despre colaboratorii netrebnici ai Statului Paralel de azi, care prin acțiunile lor au distrus atâtea afaceri și vieți? Are CNSAS un departament și pentru ei sau chiar ei sunt parte a acestui Sistem?

(Sursa: Cosmin Gușă)