Vă mulțumim că ne-ați fost alături și în anul care a trecut, continuăm împreună! Vă dorim sănătate, fericire și noroc. La mulți ani! Echipa cristoiublog

Decalogul amintirilor cu Victor Socaciu

O viață marcată de jumătate de secol de muzică s-a terminat în 27 decembrie, 2021. Un prilej nedorit de a rememora o prietenie adevărată cu Victor Socaciu. Ne legau cel puțin 10 realități.

1) Apropierea geografică.
Victor Socaciu stătea la Cornu, în județul Prahova. Eu stăteam la Breaza, adică peste un deal și ceva. Priveam în direcția Câmpina și îmi și imaginam casa lui, familia lui numeroasă.

2) Muzica ne-a apropiat și mai mult. El a venit la Breaza pentru o ediție de mare efect al marelui Festival intitulat „Om bun”, ediția din acest an. La București nu se mai putea, din cauza pandemiei.
Am reușit să fac un interviu cu el pe această temă.

– Cum a fost începutul?
– Îmi aduc aminte, cu nostalgie, de prima ediție, făcută la Teatrul Ion Creangă. Alături de consacrați, aveam un concurs pentru speranțe. S-au prezentat la preselecția care a durat două zile peste 200 de concurenți. Am păstrat 14 pentru finală , din care 3- 4 erau grupuri, restul individual. A fost o ediție excepțională. Mediatizarea a fost foarte simplă. Am pus o pagină albă format A 4 pe ușa sălii, iar Andrei Partoș a anunțat la Radio România Actualități. A fost ceva incredibil. Toate biletele au fost vândute pentru trei zile, plus încă o sală afară, ca număr de spectatori. Asta a durat 10 ani. Apoi, bucureșteanul s-a lenevit, nu a mai fost atâta presiune, dar tot săli pline am avut. A fost un fenomen să reunești pe o scenă atâtea capete de afiș din muzica folk. Nu a mai fost așa ceva din 1985, când s-a terminat cu Cenaclul Flacăra. Eram constituiți în Societatea Metronom, pe care o conduceam. Se ocupa de festivalurile naționale de folk și rock. Dragul și regretatul Teo Peter se ocupa de rock, aici era mai greu, alte cheltuieli, prima ediția a fost în 95, 96.

– Asta a fost istorie, ce așteptări aveți acum?
– Eu sper să fie un semnal această aniversare de 30 de ani pentru toți cei care iubesc muzica folk. A trecut un an de pandemie, lucrurile au stat destul de rău pentru folk în această perioadă, nu au mai fost spectacole, nu au fost lansări de CD-uri, de albume folk, e o perioadă grea. Avem o participare extrem de valoroasă, vorbim deci despre evenimentul anului, așa cum a fost mult timp OM BUN. Intră oricine, vreau să spun că desigur după ce cumpără biletul sau abonamentul, cei interesați pot urmări timp de 24 de ore evenimentul înregistrat.

– Ce ne poți spune din punct de vedere managerial, despre eveniment?
– Nu câștig financiar, nu am câștigat niciodată. Și suntem la ediția cu numărul 30. Am avut însă de câștigat pe plan moral, am fost respectat pentru acest demers făcut pentru mișcarea folk. De fapt, tot proiectul este pentru muzica folk, pentru cantautori. Ei merită, din plin, acest gest care este unul cultural, unul românesc. A manageria un festival, un asemenea eveniment din showbiz, are legături cu lumea de business, dar nu fac o afacere din asta. Subliniez doar că vrei, nu vrei, înveți pe parcurs lucruri ce sunt necesare a fi asimilate. Mă gândesc la gale de dimensiuni mari cu sală de 4.000 de spectatori, cum are Sala Palatului. Este vorba de un eveniment care presupune organizare din toate punctele de vedere. Pentru asta este nevoie măcar de informații elementare de business.

– Ce ne puteți spune despre banii câștigați din muzică?
– După 90, eterul de la noi a fost cucerit de posturile de radio străine, chiar dacă purtau nume românești. Este vorba despre o invadare a eterului cu muzică străină, raportul fiind 90 la sută muzică de peste hotare, 10 la sută de la noi. Direct proporțional vorbim și de o împărțire a câștigurilor rezultate din drepturile de autor. Legea fundamentală în showbiz este legea dreptului de autor sau copyright. Sunt în joc 200 milioane de euro anual, cifrele sunt între 150-200 de milioane euro, din care 85, chiar 90 la sută pleacă afară. Precizez aici că în nicio altă țară nu se întâmplă așa ceva. Pretutindeni, autorii de muzică sunt protejați. În perioada în care am fost deputat, în Parlamentul României, am inițiat o lege prin care toate posturile de radio și televiziune erau obligate să difuzeze 40 la sută muzică românească. Nu, 80 la sută, nu 90 la sută cum este în alte țări. Nu a fost aprobată legea în Parlamentul României. Îți atrag atenția, dragul meu Aristotel, că acest parlament este alcătuit din cetățeni români. Am explicat atunci clar că pentru dezvoltarea propriei culturi este necesară o asemenea reglementare. Posturile din Italia ori Franța dau obligatoriu 60 la sută muzică din aceste state. La noi nu se poate, deoarece suntem iubitori de străinătate, de muzică franceză. Sunt revoltat și supărat. Asta s-a făcut cu sprijinul celor care își zic că sunt deputați și senatori români. Îmi este silă, să îmi ierți supărarea.

– Cum vezi viitorul ? Să facem un exercițiu de imaginație. Suntem deja peste un deceniu, în anul 2031.
– Îmi place să mă gândesc… vom fi sănătoși și bucuroși să ne vedem la un spectacol live, undeva la malul mării, ori în cadru montan, cu mult public, cu mulți cantautori. Dragă, Aristotel, la final mai vreau să menționez că îi așteptăm pe toți cei care iubesc muzica și poezia să fie alături de noi, chiar și cumpărând un bilet de 35 de lei…
(Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare cu Victor Socaciu, a decedat la data de 27 decembrie 2021)

– Când are loc cunoscutul festival de folk?
(Prezentăm aceste date ca un document pentru istorie. Este ultima ediție a festivalului după decesul lui Victor Socaciu.)
– În trei zile, 29, 30 și 31 martie. Un bilet online costă 35 de lei, iar un abonament pentru trei zile este 90 de lei. La ediția cu numărul 30 vor participa 30 de artiști. Subliniez că, timp de 25 de ani, evenimentul a durat de fiecare dată trei zile, iar în 5 ani au fost doar gale de muzică folk, în decembrie, la Sala Palatului. Excepție a făcut anul 2020, din motive de pandemie.

Program: Luni, 29 martie 2021, de la ora 18.00: Mircea Vintilă, Alexandru Andrieș, Doru Stănculescu, Ada Milea, Mircea Bodolan, Zoia Alecu, Adrian Bezna, Eugen Avram, Cristian Dumitrașcu, Nicu Zotta. Marți, 30 martie 2021, de la ora 18.00: Mircea Baniciu, Victor Socaciu, Poesis, Emeric Imre, Ecoul, Adrian Ivanițchi, Andrei Păunescu, Alina Manole, Daniel Iancu, Cosmin Vaman. Miercuri, 31 martie 2021, de la ora 18.00: Vasile Șeicaru, Ducu Bertzi, Mircea Rusu, Cristian Buică, Maria Gheorghiu, Florin Săsărman, Vali Șerban, Cătălin Stepa, Claudia Șerdan, Vali Petcu. Moderator Andrei Partoș.

3) Poezia. Surprinzător pentru multă lume, Victor Socaciu era autor de carte cu versuri inspirate. Iată dovada.

Totul a decurs impecabil la festival, conform programului. Cântece, emoții irepetabile. Acum încercăm să vedem festivalul în ansamblul său.

Adică facem interviuri, vedem care este atmosfera, ne documentăm într-un cuvânt pentru textele viitoare din ziare, reviste, agenții de presă, pentru intervenții la posturi de radio și televiziune, pentru webinare și toate celelalte.

Dar viața îți rezervă multe surprize pe teren. Plăcute!

La secretariatul evenimentului este un stand de vânzare. Aici, în afară de bilete, se poate procura un compact disc ce reunește pe el cele mai frumoase melodii ale unui cantautor sau altul. Ori poate dorești o carte. Văd un volum cu autor cunoscut. Victor Socaciu. Titlul este așa: „Chipul de la capătul drumului”. Deschid cartea și aflăm conținutul: poeme și aforisme.

Eu îl știam pe Victor Socaciu un om cu chitara. Alături de Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă, Mircea Vintilă, Vali Sterian, Mircea Baniciu și ceilalți.

De cele mai multe ori, Victor Socaciu cânta pe versurile lui Adrian Păunescu.

Dar iată acum îl descoperim pe Victor Socaciu poetul. Două sunt temele sale predilecte. Prima este apropierea de universul divin. Încă de la început vedem cu a învățat rugăciunea inimii de la un călugăr de pe Muntele Athos.

A doua este iubirea, erosul. Portretul iubitei este chiar chipul de la capătul drumului.

Iată și câteva titluri cu rânduri aforistice:

„Pastel”, „Șantier”, „Autopsie”, „Idilică”, până la vibrația cerebrală a versului, fie el alb sau liber în „Cadoul”, ,„Alpinistul”, „Cămașa cea din rai”,„Rucsacul”, „Nici un cuvânt”, fie „în dulcele stil clasic”, după cum ar fi spus Nichita Stănescu: „Amin”, „Omul cu chitară”, „Ghinion”.

Concret, am mers acasă și am citit pagină după pagină până s-a terminat cartea, până la coperta a 4-a.

Am dat foaie cu foaie cu bucuria descoperirii unui poet. Aceasta este cartea de debut la cântărețului.

A doua zi merg iar la festival și îl rog pe autor să îmi dea un autograf. Iată ce a scris: ,,Distinsului jurnalist Aristotel Bunescu, prietenia și prețuirea lui Victor Socaciu. 2021”.

Mă uit la Victor Socaciu. Pe piept un crucifix explică, în mod clar, că omul trăiește cu privirea spre Creator.

Pentru concluzii are cuvântul chiar Victor Socaciu, principalul organizator, pentru o evaluare finală: ,, S-a încheiat cea de-a 30-a ediție a Festivalului OM BUN ! Aproximativ 1500 de spectatori au urmărit online și de la fața locului o deosebită desfășurare de forțe artistice și organizatorice. Artistic, vorbim de efortul splendid a 30 de cantautori care și-au concentrat cele mai izbutite creații în recitaluri, absolut toate, performante calitativ și mai ales, emoțional! Efortul organizatoric a fost unul triplu față de situația normalității! Transmiterea online a necesitat angajări, pregătiri, simulări și crearea, în cazul nostru, a trei locații funcționale tehnic și artistic: Breaza, Cluj-Napoca și București!

Conform reglementărilor doar 30% din capacitatea sălii putea fi ocupată cu spectatori, dar logistica era aceeași ca și pentru 100%. Pandemia, ea însăși, a produs anevoioase condiționări pe care le intuiți cu toții! Se cuvine să mulțumesc din tot sufletul unor oameni buni și frumoși care s-au dedicat de-a lungul a trei luni de organizare, găsind cu generozitate timp din viața lor pentru reușita unui eveniment de suflet! A 30-a aniversare am pus-o la cale împreună cu „Psihologul muzical”- jurnalistul de mare calibru, Andrei Partoș – cel cu care am ctitorit OM BUN – ediția cu numărul 1!

Deși a fost ca în poveștile fără sfârșit de frumoase, trag cortina peste cea de-a 30-a ediție OM BUN, împăcat că muzica și poezia rămân în inimile și sufletele noastre precum o oază a luminilor blânde și a emoțiilor fierbinți, senine și irepetabile!”

4) Șahul. O disciplină sportivă care ne-a apropiat. Victor Socaciu era un mare amator de șah și juca pasionat.

Cu ocazia unei vizite la București a lui Anatoli Karpov, fostul campion mondial, organizatorii au pus la cale un simultan cu personalități ale vieții culturale, artistice etc. Printre jucători era și Victor Socaciu. Eu eram acolo în calitate de ofițer de presă și purtător de cuvânt al Federației Române de Șah.

 

5) Marina Almășan. Vedeta de televiziune este un alt om care ne leagă. Cum este și Dan Puric, despre care scriu mai jos. Pentru Victor Socaciu este o etapă de viață. Ei au fost căsătoriți, au și un băiat mare împreună.

Marina Almășan a lucrat cu mine la cotidianul tineretului din România și avem multe amintiri frumoase din redacție.

 

6 ) Pălăria cu boruri mari. Victor Socaciu purta de multe ori așa ceva, iar la festivalul de la Breaza a fost un accesoriu vestimentar nelipsit.

La rândul meu port pălărie cu plăcere. Chiar mă gândeam să facem un club sau asociație.

7) Legat de club. Gruparea de fotbal Rapid București reprezintă un alt element comun. Victor Socaciu este interpretul imnului ,,Glasul roților de tren”. Eu sunt rapidist de la grădiniță.

8) Techirghiol. Locul unde te dai cu nămol ne leagă și el. Am fost la un turneu de șah acolo și mi-a rămas un colț de inimă la malul Mării Negre. Victor Socaciu avea o casă acolo și se retrăgea de multe ori, mai ales când a început să se simtă mai rău, în vara acestui an.

9) Actorul Dan Puric. Victor Socaciu a făcut cu Dan Puric multe subiecte comune de mare valoare. La rândul meu îl ascult cu interes.

10) Telefonul. Vorbeam des. Dorea să știe ce mai este pe la Breaza, în lumea șahiștilor, în lumea rapidiștilor etc. L-am invitat din nou la Breaza, la o cântare, cu ocazia aniversării mele din luna iulie. Se simțea deja rău, în plus era marcat și de efectele virusului. Atât într-o zi tristă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii