Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Decât așa oameni, mai bine roboți
M-am dus la Primărie, aveam de depus niște documente. Nu știam la ce ghișeu ar trebui să merg, așa că mă îndrept spre primul birou, aflat la intrare, și vreau să o întreb pe doamna de acolo. Cu respect aștept, pentru că în fața mea se afla un bătrânel venit dintr-un sat al județului și voia să întrebe despre niște hârtii din arhivă. Răspunsul doamnei a fost un urlet, nicidecum o lămurire. Sec, scurt, searbăd: „Nu aici!”. Bătrânul insistă: „Dar eu de aici am mai luat!”. Răspunsurile s-au transformat în țipete și au culminat cu „pleacă de aici, că nu am timp de prostiile tale!”. Efectiv șocată, iritată până în străfundul inimii, i-am spus cucoanei țâfnoase că e plătită de noi, ăștia amărâți și neștiutori și că nu o costă decât un minut să explice omului unde să meargă. M-a măsurat din cap până în picioare și m-a întrebat eu ce doresc. Îi spun bătrânelului să aștepte o secundă, îi spun individei ce doresc și îmi răspunde la fel arțăgos că e un aparat la intrare și citesc acolo ce vreau să fac. Nu am mai catadicsit să îi mulțumesc, nu aveam pentru ce. Am ieșit și mi-am spus că eu mă pot întoarce să las documentul, dar hai să îl ajut pe omul acela derutat și neajutorat. Am ieșit din primărie, l-am rugat să îmi spună ce anume are nevoie, că poate sunt în stare să îl îndrum. Mi-a povestit și am înțeles. L-am urcat în mașină, l-am dus unde ar fi fost normal să fie îndrumat, am așteptat să intre și să îmi confirme dacă e acolo ce căuta. Era bună! Mi-a mulțumit cu lacrimi în colțul ochilor și mi-a spus că se roagă pentru sănătatea mea. Am zâmbit, m-am urcat în mașină și m-am întors să-mi rezolv problema.
Aventura mea nu se încheiase, nici pe departe. Intru, mă duc la acel aparat, citesc, presupun că acolo trebuie să merg, tastez, iau bon, identific ghișeul, intru și, surpriză! În birou erau două doamne. Am salutat, am spus ce am nevoie, iar doamna căreia m-am adresat, fără să ridice privirea dintr-o hârtie ce o avea în față, se răstește la mine: „Dați-mi copiile! Eu, mirată, spun că nu am știut că e nevoie de copii xerox, și ea se răstește la mine: „Afară! Și veniți după, înapoi!”. Colega de birou, mult mai umană, mă vede că îmi schimb culoarea tenului de la alb la grena și se adresează cu un glas blând: „Mergeți în față, peste drum este un xerox. Faceți copiile și reveniți, fără bon, nu mai este nevoie”. Am tras aer în piept, am mulțumit, am ieșit să fac tot ce era necesar. Clocoteam de furie, dar am zâmbit și mi-am spus în sinea mea, că pe oameni nu îi poți schimba, că aceste doamne când se trezesc în spatele unui ghișeu au impresia că sunt Dumnezei, iar tu trebuie să te apleci umil, să vorbești, eventual în șoaptă, să nu cumva să le provoci nici cel mai mic inconvenient.
Am revenit cu hârtii, pix în mână, am completat un formular, l-am întins doamnei acide și am întrebat dacă e corect completat. Mi l-a smuls din mână, nici nu s-a uitat pe el, i-a pus o ștampilă și m-a trimis la un alt ghișeu. Altă aventură! Ciocănesc la ușă, intru, tot două doamne. Una, foarte tânără, poate cu vreo 3 ani mai mare decât fiica mea, iar cealaltă, o doamnă cu un chip blând, trecută bine de 50 de ani.
Practic, cea care trebuia să îmi preia documentele era cea tânără, dar după ce am terminat de povestit ce trebuia să depun acolo, s-a ridicat și mi-a spus că să revin în 15 min, că ea iese puțin. Sunt absolut convinsă că scoteam flăcări pe nas, că deja îmi ieșea furia prin toți porii, pentru că doamna cea mai în vârstă m-a rugat respectuos să iau loc, mi-a dat niște alte hârtii să le completez, m-a ajutat, mi-a luat hârtiile, mi-a zâmbit și mi-a spus să revin în 15 zile. Apoi, cu un oftat și o durere în privire, mi-a spus cald: „Nu vă necăjiți, așa sunt tinerii, nu au răbdare!”. Am privit-o cu multă admirație și i-am mulțumit pentru ajutorul oferit.
Am plecat cu atât de multă mâhnire și dezamăgire, cu durerea că nu ne mai facem bine nicicând. Pentru mine empatia, grija față de celălalt sunt lege, este acea stare prin care poți resimți tu însuți trăirile unei alte persoane. Empatia înseamnă emoții primare, nicidecum compasiune sau altruism. Prin a ne manifesta empatic înseamnă că înțelegem situația altei persoane, îi înțelegem problemele și căutăm să ne punem în locul ei.
Am plecat, gândindu-mă cu temere la ce va fi să vină, la generațiile viitoare, crescute cu ideea de nepăsare, ideea de individualism, de egoism, egocentrist.
Poate povestioara mea a plictisit, dar fiecare dintre noi s-a lovit de aroganțele de la ghișeele comuniste, ce te obligă să te apleci umil și să cauți să devii și clovn doar pentru a termina mai repede ceea ce ai de făcut, iar lipsa înțelegerii față de oamenii simpli și nepricepuți, neînțelegerea neputințelor lor în hățișul de clădiri, birouri, departamente, aparate cu bonuri a devenit un fel de normalitate. Decât așa oameni, mai bine roboți. Măcar ăia nu strigă la tine. Sper!
Comentarii
Unii au dezavantajul sa fie expusi public, dar oare proportiile nu se pastreaza la nivelul intregii populatii in toate cele, de ce sa-i neglijam pe restul?
Exzellente Analyse! Chapeau!
Decat asa oameni, mai bine roboti!
–
Filozofapul pe aceasta tema e unul desavarsit.
–
Nausica, esti tare de tot!:)))
Bravo, Nausica! Esti tare!:)), ai surprins o dinamica-esenta:)
–
la ‘alegeri’ inca nu participa si un soft, daia oamenii aleg intre doua sau mai multe rele, insa in curind va participa!:))), si surpriza va fi ca oamenii vol alege chiar cu zambetul pe buze un Soft pe post de primar,
zic despre primar pentru ca Metropola va fi Esenta noii lumi, ea va fi noul sat, noul Stat, Matricea Noii Lumi.
–
insa pentru ca alegerea sa fie…simpla, plenar simpla, intre timp conducatorii-oameni vor trebui sa-si arate tot plenar, impotenta. Sa ti vina sa nu mai auzi de ei in veci, gen:))
–
iar asta se numeste :’punere la indoiala in stil plenar’, chestie care, in istoria civilizatiilor, e cunoscuta si sub numele de Revolutie Mondiala, Metamorfoza,…ba chiar si Circ!:))))
prin urmare se poate spune ca conducatorii-oameni se autodemoleaza, in locul lor rasarind conducatorii-antioameni,…creca astora li s a r putea spune si roboti, insa definitia termenului ‘robot’ e expirata, ea trebuie adusa la masura vremurilor…
–
de ce conducatorii-oameni se autodemoleaza cu talent? pai creca pentru ca ei nu pricep ca asta fac. ei sint manati de propriile definitii, or acestea sint exclusiv pe masura vremurilor, prin urmare ei nu vad ‘sistemul’ pentru ca sint chiar ‘sistemul’.
spre ex ei inca asteapta o rezolvare a crizei virusului in timp ce, de fapt, povestea e fix pe dos: adica asteptarea ar trebui sa fie cam asa: urmeaza sa intre in criza fundamentala si celelalte sialsteme sociale!, inclusiv sistemul politic. Asta e faza tare, ca inclusiv el ( insa la finalul Revolutiei Mondiale, ca aceasta se va inchide prin cel care a generat o, or cel care a generat o e xhiar sistemul politic.
Insusi faptul ca Revolutia Mondiala pare a fi nevazuta, pentru cei mai multi dintre conducatorii lumii, povesteste despre natura ei.
In timp ce conducatorii lumii cred ca povestea e ‘in sistem’, adica e ‘intre ei’, ea e fix pe dos, de data asta:))), si e asa pentru prima data in Istoria Civilizatiilor. Tocma daia si Revolutia Mondiala, Revolutia Plenara, Metamorfoza se intampla o singura data in Istoria Universului, nu pot exista doua Revolutii Plenare:))
( tot asa cum nu pot exista mai mult de doua razboaie mondiale, …care in fapt reprezinta cele doua aripi ale Razboiului, Razboiul fiind pasul anterior manifestarii Revolutiei Plenare.)
–
deci…in timp ce conducatorii lumii se cred un soi de Balanta, si…intre ei o dau la pace…dupa cum se pricep, ei mai sant, mai nou, doar un banal Taler, al unei balante noi-noute, pe celalalt Taler al acestei balante…absolute aflandu se Inteligenta Artificiala.
creca pentru faptul ca vederea le e suferinda, ei considera Inteligenta Artificiala o poveste din ‘sistemul’ lor, insa ea e fix din cu totul si cu totul alt sistem, unul care pune la indoiala tot ce misca pe planeta. ( iar conducatorii lumii mari nu vad asta poate si pentru faptul ca ei nu sufera punerea la indoiala:)) )
–
conducatorii- oameni creca nu vad, inca, diferenta fundamentala dintre inteligenta artificiala si Inteligenta Artificiala, asta din urma fiind o inteligenta artificiala, …oricare ar fi ea!:))), insa care se zbenguie intr un Computer Cuantic.
asta creca va ajunge chiar slogan de campanie electorala:)))
‘Decat asa oameni…mai bine roboti!’
:)))
Pai toate pilele,neveste ,fiice,amante ale unora sunt prin birourile astea,si atunci ne mai miram?Angajarile in Romania se fac numai pe baza de „RECOMANDARE”,si atunci? Chiar si in mediul privat se foloseste meteahna asta.Si atunci? Ce se mai mira unii? Capitalismul fanariot „de Cumetrie”,aia se intampla.Rezultatul??? Il vedeti…
@Nausica,
Birocratii isi justifica mereu isteriile prin „munca excesiva” ori „stressul” la care sunt supusi la locul de munca. Si prin urmare toti cei care le trec pragul trebuie sa le accepte abuzurile si lipsa de respect pentru cetatean. De ce naiba nu-si dau demisia daca jobb-ul nu li se potriveste? Sa faca loc altora care-s in stare sa faca fata cerintelor postului. Omul potrivit la locul potrivit. Asta ar trebui sa fie deviza in orice institutie publica. Dar cata vreme cei ajunsi in „sistem” isi arata zi de zi dispretul, argonata si cinismul fata de cei care practic le platesc salariile, eu zic ca isotria se repeta si se ajunge curand la ultima solutie: Revolta, Revolutie!…