Dejun cu Vladimir Putin

11. Pierdut prin hotelul Rossia, cel mai mare din Europa

Un scriitor rus întîlneşte în Piaţa din Tula un mujic ostenit şi plin de praf. La o ţigară, scriitorul află că omul mergea la Moscova, la închisoare. Miliţianului din sat i fusese lene să-l însoţească şi, pierzîndu-şi răbdarea, mujicul a pornit-o de unul singur spre capitală. Întîmplarea e povestită de Roy Medvedev în cartea sa de referinţă, Stalinismul. Scriitorul vede în asta un argument că sufletul pravoslavnicului a favorizat, prin pasivitate, abuzurile regimului stalinist.

Noi însă, deşi n-am fost niciodată în Piaţa din Tula, vedem altceva.
Un elogiu adus rusului de rînd.

Ca să ajungi de unul singur, mujic fiind, de la Tula la Moscova, îţi trebuie un excepţional simţ al orientării. După călătoriile mele în Rusia, după ultima îndeosebi, am conchis că nu-i un elogiu gratuit. Într-adevăr, ruşii sînt înzestraţi din naştere cu un deosebit simţ al orientării. Cum să-mi explic altfel faptul că la Moscova nu vei întîlni, nici să dai cu Tunul Ţar, un indicator dispus să-ţi arate cum poţi ajunge într-un anume loc, sau, şi mai important, o tăbliţă care să-ţi dezvăluie ce-i cu hardughia din faţa ta?! Absenţa indicatoarelor îmi spune că autorităţile le-au considerat de prisos. Ruşii se descurcă singuri. E drept, la Moscova, la Leningrad, vin şi mulţi turişti străini. Un calcul elementar, european, aş zice, ar fi trebuit să ducă la instalarea de indicatoare:
1) firmele şi numele străzilor sînt în chirilice.
Litere la care călătorul străin se uită ca viţelul la poarta nouă;
2) majoritatea ruşilor nu cunosc o boabă dintr-o limbă străină.

Cum să-ţi răspundă un pensionar, fost secretar de partid la Uzinele Molotov, cînd îl întrebi de Piaţa Manejului, alfel decît printr-o ridicare din umeri, dacă el ştie, încă de pe vremea Komsomolului, că există doar Krasnaia Plosciadi?

Autorităţile şi-au zis că turiştii străini se vor descurca mai bine decît mujicul din Tula. Mujicul din Tula era un analfabet. Cei mai mulţi călători străini sînt oameni cu carte. Mujicul din Tula trăia într-o dictatură a colectivităţii. Călătorul străin vine la Moscova dintr-un regim al individualităţii. Cum să nu se descurce călătorul străin şi fără indicatoare?! Nu ştiu cum ies alţi călători din această situaţie. Din cîte-mi dau seama, preferă să meargă doar în grup. Un grup restrîns, compact. Şi sub îndrumarea, veghea şi supravegherea unui ghid. Piaţa Roşie dă peste margini de astfel de grupuri, circulînd prin imensitatea de asfalt după principiul cîrdului. Rar am întîlnit inşi consultînd o hartă. Nu sînt sigur nici acum dacă nu eram cumva harta Londrei.
Eu însă era cît pe-aci să mă rătăcesc în imensitatea Hotelului Rossia, cel mai mare din Europa, pînă nu demult, cel mai mare din lume.

Pagini: 1 2 3 4