Dejun cu Vladimir Putin

3. Peste tot vom intra pe bază de tabel

Ca să-l vadă pe Măritul Ţar, un mujic din Siberia avea nevoie de un an de zile de încercări.
De la mersul pe jos de-a lungul întregii Rusii pînă la jefuirea de către Înalţii funcţionari.

Noi nu sîntem, Slavă Domnului! mujici din îndepărtata Siberie. Sîntem jurnalişti din apropiata Românie.
Şi, totuşi, nici nouă nu ne-a fost prea uşor să ajungem să-l vedem pe noul Ţar al Imperiului de la Răsărit, atotputernicul Vladimir Putin.
Am străbătut două zile de încercări.
Încercările de a ne obişnui cît de cît cu Maica Rusie.

Joi dimineaţa, plecaţi în zori de la Bucureşti, aterizăm pe Vnukovo II, Moscova.
Chiar lîngă avion, e tras un microbuz. Nu e unul din fosta URSS. Dar nici unul din viitoarea Rusie capitalistă.
E juma-juma.

Urcăm în maşină. După zece metri, vehiculul se opreşte drept în uşa sălii de Sosiri. Nu s-ar fi oprit, desigur, dacă nu s-ar fi trezit nas în nas cu amenajarea de sticlă. După avîntul cu care o pornise, am crezut o clipă că a luat-o spre Oceanul Îngheţat de Nord şi nu spre clădirea aeroportului. Mai ales că aceşti zece metri îi puteam face şi pe jos.
Intrăm şi ne punem pe stat.
Şi stăm.

Stăm pînă ni se urăşte. Fără să ne spună nimeni nimic despre viitorul imediat. Ruşii din jur, puzderie, vorbesc la staţii de emisie-recepţie, îndelung şi precipitaţi. După vreo oră sîntem anunţaţi că am greşit. Trebuia să ajungem în altă parte. Din nou în microbuz. Şi din nou maşina o zbugheşte din loc, cu o determinare ce ne face să credem că ne va duce direct în pat, la hotelul la care vom fi cazaţi.

Ajungem la Poliţia de frontieră. Ne verifică paşapoartele o ofiţereasă cu epoleţi şi stele. Evident, urmînd îndeaproape tipicul rusesc. Lectură aprofundată a documentului, ezitări semnificative dacă să ne pună sau nu ştampila, convorbiri telefonice fără nici o legătură cu noi, deoarece respectiva e tare supărată pe soacră-sa, care n-a dus copilul la grădiniţă.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pages: 1 2

Lasă un comentariu

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Interviu cu Alexandru Cumpănașu, despre cazul Caracal, despre candidatura lui la președinție

Miercuri, 4 septembrie 2019, de la ora 19.00 la ora 20.00, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”, am avut un dialog cu Alexandru Cumpănașu. Aceasta este redarea integrală a emisiunii.

Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: