Microbuzul ne aşteaptă dincolo de frontiera de stat a Federaţiei. O dată urcaţi, trimisa Ambasadei ne pune la curent cu adevărurile crude ale vieţii. Mare lucru nu s-a făcut. Cu toate zbaterile Ambasadei, inclusiv cu intervenţia la Administraţia prezidenţială, nu ni s-a putut rezerva locuri la hotelul unde urma să fim cazaţi: Rossia. În toate călătoriile oficiale peste hotare, formalităţile de cazare ni s-au rezolvat, toate, înainte chiar de a ateriza. Astfel că, o dată ajunşi la hotel, nu ne-a rămas decît să zicem Hello! După ce ni s-a răspuns tot Hello! ni s-a dat cheia. Împreună cu o suită de surîsuri. Aici, la Moscova, e altfel. Trebuie să mergem noi la recepţie, personal, cu paşaportul în mînă, să plătim pe loc pentru cîte zile vom sta şi să ne cărăm singuri valizele pînă în cameră. De asemenea, partea rusă nu ne-a dat acreditări pentru momentele oficiale la care vom participa. Peste tot vom intra pe bază de tabel.
Am mai fost în Rusia de vreo cîteva ori. Chiar de pe vremea cînd mai era măreaţa URSS. Deşi au trecut aproape două decenii de cînd Uniunea Sovietică a devenit Federaţia Rusă, nu sesizez nici o schimbare majoră pe drumul aeroport-centru. Aceiaşi miliţieni burtoşi, şapcalii şi ţinători de portharturi burduşite. Aceleaşi tractoare sovhoznice, lăsate în urmă din viteza maşinii, tîrînd după ele, ca pe nişte prăzi de invazie, remorci în care stau popîndău navetişti nedumeriţi. Aceleaşi blocuri cenuşii, cu faţadele jupuite pînă la ciment. Aceleaşi staţii de transport în comun arhipline. Aceleaşi firme ale răposatelor instituţii aparţinînd întregului popor. Pînă vor deveni, evident, daor ale unuia singur. Şoseaua e prăfuită, contrazisă de hîrtoape, şi dă direct în pădure, pentru că îi lipseşte linia dreaptă, despărţitoare de restul lumii.
Ici-colo, semnele capitalismului descurajat de atotputernicia realităţilor sovietici: buticuri amărîte, cu gumă de mestecat, Coca-Cola şi ţigări străine, amenajate în coşmelii din tablă furată de la combinatele părăginite sau în betonul fostelor W.C.-uri, dacă nu chiar şi al fostelor cazemate.
Pe măsură ce ne apropiem de Moscova propriu-zisă, sporeşte numărul reclamelor la produsele occidentale şi al firmelor faimoase în Vestul capitalist. Cum ştiu să citesc în ruseşte, mă amuză teribil fantezia de a scrie cu litere chirilice numele marilor companii transnaţionale, ştiute în întreaga lume doar în varianta lor englezească: McDonald’s, Steak House, Pepsi-Cola.
(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)
1 2
Lasă un răspuns