Dejun cu Vladimir Putin

19/06/2014 | ✎ Ion Cristoiu

Sigur, noi nu sîntem în Siberia. Sîntem la dispozitivul de acces în Duma de Stat a Rusiei. Ukazul nu va ajunge pînă la noi peste cîţiva ani. Dar peste cîteva ore mai mult ca sigur va ajunge.

Cum se întîmplă, de regulă, în vremuri nesigure, o luăm glonţ spre Bufetul-Restaurant, la care se poate intra şi fără a fi luat la întrebări de dispozitive antitero.

La o primă vedere, Bufetul-Restaurant, în care năvălim mai ceva ca o trombă de tătari în Moldova lui Ştefan, e o instituţie ca oricare alta în Rusia de azi, ţară ce are relaţii privilegiate cu NATO. Vînzătoare blajine, înţelegătoare ale abisurilor din sufletul omenesc; oameni în toată firea, care mănîncă îngheţată de dimineaţă, la prima oră; afişe cu multe, foarte multe interdicţii.

La o cercetare mai atentă şi, evident, interesată, descopăr că e singurul Bufet-Restaurant din lume unde se vinde votcă la ceşti. Şi, avînd în vedere că e vorba de Bufetul-Restaurant al Dumei de Stat a Rusiei, dacă Duma de Stat e Parlament, putem spune, fără riscul de a greşi, că e un Bufet-Restaurant unic în istoria parlamentarismului mondial.

De ce se dă votcă la ceşti?
Din simplul motiv că votca e strict interzisă în incinta instituţiilor de stat din Rusia.
La Bufetul-Restaurant al Dumei de Stat, votca poate fi cumpărată (de la tejghea, desigur!) şi consumată sub acoperire.
Sub acoperirea de ceai de dimineaţă!

Am aflat-o pe pielea mea.
După ce am comandat o cafea şi un suc, duduia rusoaică s-a interesat dacă nu doresc şi un ceai.
Nu doream. Cum sînt însă lesne manipulabil de către vînzători, ospătari şi portari, am dat din cap afirmativ.
Nu mai ţin minte cît mi-a cerut. Oricum, mi s-a părut extrem de scump pentru ce comandasem: un ceai, un suc şi o cafea. Am luat ceaşca, deşi lichidul dinăuntru mi s-a părut prea limpede pentru pretenţia sa de a fi ceai, şi am acostat la una dintre mesele ocupate de ai noştri.

— V-aţi luat ceai? m-a întrebat un coleg, care sorbea din ceaşcă prea lejer pentru un ceai ce nu putea fi decît fierbinte.
Din ton, din surîsul echivoc, din reacţiile celorlalţi m-a trecut bănuiala că în recipient nu era ceai. Am privit în jur. Toţi aveau pe masă, în faţă, cîte o ceaşcă din care sorbeau tacticos, muşcînd la iuţeală dintr-o chiflă.
Era votcă!

Chestia cu ceaiul suna ca o parolă:
— Daţi-mi şi mei un ceai! însemna: daţi-mi o votcă!
— Nu vreţi un ceai? însemna: nu vreţi o votcă?

(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii