Potrivit unui păienjeniş de anunţuri, la Bufetul-Restaurant al Dumei de Stat, fumatul e strict interzis. Chiar dacă interdicţia şi-a găsit expresia lingvistică doar în ruseşte, desenul cu ţigara tăiată categoric, de parcă autorii ar fi vrut s-o reteze de-adevăratelea, ţine loc nu numai limbilor de circulaţie internaţională, dar şi limbilor în general.
În Occident, în astfel de cazuri, nu-ţi poţi aprinde o ţigară nici dacă ai avea aprobarea scrisă a Secretarului General NATO. Noi, însă, sîntem acum în Rusia. Chiar dacă nu la Vladivostok, ci la Moscova. Chiar dacă nu la bufetul depoului, ci la Bufetul Dumei de Stat. Astfel că Îndrăzneţul grupului (fiecare grup de călători în străinătate are, pe lîngă un Leneş, un Sîrguincios şi o Ileana Cosînzeana, curtată de toţi masculii colectivului, şi un Îndrăzneţ!) roagă o vînzătoare să ne dea voie să fumăm. Respectiva se învoieşte fără să clipească, ba mai multe, ne oferă şi o farfurioară goală, pe post de scrumieră.
Şi astfel ne apucăm să pufăim cu nesaţ chiar sub afişul cu ţigara tăiată. Culmea e că nimeni de la mesele din jur sau dintre cei care trec pe lîngă noi nu se revoltă, a chiar nu se miră.
Nu pentru că ne-ar şti oaspeţi şi, la ruşi, oaspetele e la mare cinste, ci pentru că şi ei fumează!
(Din volumul În vestă, printre fracuri, editura Historia, 2007)
chestiunile pe care le mazgalesti pe aici sunt prea telectuale; ma depasesc sincer scriiturile tale despre fumuri; nu mai trec pe aici; am sa caut alte pagini mai serioase