„Delirul verde” este în mare măsură vinovat de prezumtiva apocalipsă energetică

„Delirul verde”, intitulat pompos Green Deal de către Bruxelles, este în mare măsură vinovat de prezumtiva apocalipsă energetică

Conform Institutului Național de Statistică, România produce mai puțină energie pe toate capitolele (electricitate, gaze, cărbune, țiței) decât în 2010. Asta s-a întâmplat și anul trecut, nu e doar o situație izolată în această vară.

Dar cum se poate acest lucru când, în tot acest interval, conform comunicărilor autorităților, a existat un boom al regenerabilelor, îndeosebi fotovoltaice și eoliene? Asta pe fondul politicilor europene care ne-au explicat că viitorul este verde și musai electric.

Răspunsul e simplu și cunoaște șase factori însemnați: S-au închis capacitățile de producție pe bază de cărbune. Ni s-a spus că e „o tranziție justă” (jargonul bruxellez) închiderea minelor și a centralelor. Dezastrul a fost definitivat prin deja minunatul #PNRR care a pus pe butuci Complexul Energetic Oltenia; După ce a privatizat distribuția, statul nu a mai investit în infrastructură. Nici de stocare, nici de transport. E fix problema producției mari la hectar pe care o vinzi în pierdere pentru că nu ai unde să o depozitezi; Proiectele mari cu studii serioase din zona nucleară (reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă) au fost puse pe pauză pentru idei fanteziste precum reactoarele modulare de mici dimensiuni (SMR) de la Doicești; Piața de energie unică impusă de Comisia Europeană a crescut prețurile, dar infrastructura este gâtuită și la nivel european. De aceea, noi acum nu luăm curent din Austria sau Italia, ci exclusiv din proximitateb (Bulgaria, Ungaria, Serbia și, mai nou, Ucraina); Rețeaua noastră e interconectată cu cea din Republica Moldova. Adică le dăm și lor curent și gaze. Culmea e că acolo nu am auzit de raționalizări așa cum, comunist, ne cere nouă Bolojan să facem; Mari proiecte hidroenergetice au fost blocate de ONG-uri de mediu finanțate de Bruxelles. Salvau băieții gândacul de pădure cu pete verzi.

E important de înțeles că aceasta nu e o problemă doar a României. Mai toate statele din UE și-au sacrificat industria și bunăstarea cetățenilor pentru iluzia unui viitor utopic. Penele de curent din Spania și Portugalia de anul trecut au arătat chiar că totul se poate bloca într-o secundă dacă sistemele informatice integrate (dependente, evident, de electricitate) nu mai funcționează.

Raportul Draghi publicat în urmă cu doi ani e fabulos în acest sens: constată toate aceste neajunsuri, le inventariază cu grijă și, la sfârșit, trage concluzia absolut ilogică și aberantă că procesul de electrificare trebuie accelerat. Asta deși, așa cum se poate vedea, curentul nu e nici ieftin și necesită o transformare profundă a întregii infrastructuri.

Aceste observații nu sunt noi. Sunt chestiuni asupra cărora am mai atras atenția în trecut. Ele au trecut însă neobservate pentru că, de bine, de rău, sistemul încă funcționa. Acum, ne aflăm la începutul colapsului și crizele se vor înmulți.

Dezastrul poate fi încă evitat, dar trebuie să avem un Guvern conservator care să pună stavilă derapajelor bruxelleze și care să pună preț pe independența energetică a României ca o condiție esențială a securității naționale. Fără blocaje pentru proiecte energetice mature, fără închiderea unor unități definitivă a unor unități de producție care pot fi folosite în timp de criză, cu investiții în infrastructura de transport și stocare a energiei. Poate, cel mai important, e nevoie de conducători care să nu le vândă iluzii propriilor cetățeni că totul va fi verde, gratis și ușor.