Donald Trump: Președintele Putin și cu mine ne vom întâlni într-o locație deja convenită, Budapesta, în Ungaria, pentru a vedea dacă putem pune capăt acestui război >
Demagogia la români
De ce e demagogia unul dintre fenomenele cele mai caracteristice ale societăţii româneşti din ultimii ani? Dintr-un motiv foarte simplu. Ea a devenit unul dintre cele mai eficiente instrumente de ajungere şi supravieţuire la putere. Într-o definiţie aproximativă, demagogia ar consta în utilizarea unor cuvinte mari, a unor promisiuni măreţe, lipsite de orice acoperire în realitate, utilizare prin care politicianul caută să obţină simpatia şi, în ultimă instanţă, votul maselor. Din acest punct de vedere, demagogia e un fenomen tipic societăţilor democratice, societăţi în care ajungerea şi supravieţuirea la putere depind, cel puţin teoretic, de voinţa populară. Unii vorbesc şi de o demagogie în perioada dictaturii comuniste. Se face însă o confuzie. Între demagogie şi propagandă. Nici un lider comunist din Est nu s-a menţinut la putere seducînd poporul cu promisiuni deşarte. Cheia rămînerii la putere trebuie căutată în altă parte: în mecanismul dictatorial, în activitatea poliţiei secrete. Specifică democraţiei, demagogia e o realitate cu doi termeni: politicianul care o practică şi opinia publică în stare să se lase trasă pe sfoară de politician.
Disponibilitatea de a te lăsa păcălit
Eficienţa demagogiei depinde, astfel, de trăsăturile fiecăruia dintre cei doi termeni. De calităţile de demagog ale politicianului, în primul rînd. Dar ea depinde şi de disponibilitatea opiniei publice de a se lăsa păcălită. Avem aici una dintre explicaţiile amploarei fără precedent a demagogiei după decembrie 1989. E greu de crezut că în tranziţie a avut loc pe teritoriul naţional o explozie de demagogi unici în istoria ţării. Demagogii din ultimii ani nu sînt nişte genii în domeniu. Ba, mai mult, dată îi privim mai atent, îi putem constata ca nişte demagogi mediocri, în orice caz sub valoarea demagogilor din perioada interbelică şi din alte părţi ale lumii. Eficienţa maximă a demagogiei postdecembriste trebuie căutată, aşadar, în trăsăturile opiniei publice. Aceasta se face remarcată printr-o neobişnuită disponibilitate de a fi păcălită. Punctul maxim al acestei disponibilităţi îl reprezintă alegerile. De fiecare dată, politicienii promit cam aceleaşi lucruri: preţurile se vor reduce, salariile vor creşte neîncetat, se vor crea noi locuri de muncă, va fi sugrumată corupţia. Aceste promisiuni sînt, se înţelege, categoric demagogice. Orice om lucid îşi poate da seama că ele n-au cum fi îndeplinite în practică. Orice om lucid realizează că perioada următoare nu poate fi decît una a sacrificiilor necesare. Cu toate acestea, electoratul îşi dă votul celor care fac promisiuni demagogice şi nu celor care îl avertizează cinstit asupra dificultăţilor inevitabile. Demagogia are, în acest caz, o maximă eficienţă.
De la sloganurile comuniste la sloganurile democratice
Orice dezbatere la care sînt invitaţi politicieni români e condamnată la eşec din start. O dezbatere nu poate fi realizată decît cu oameni care pot gîndi liber, fără nici o constrîngere exterioară. Politicianul român şi politicianul în general nu aparţin acestei categorii de oameni. Prestaţia televizată a unui politician stă sub semnul presiunii extraordinare exercitate asupra lui de electorat. De aceea, într-o dezbatere televizată, un politician nu va urmări să aducă idei noi, să nuanţeze subtil, să caute adevărul, ci să-şi facă propagandă electorală, să nu-şi dezamăgească electoratul şi să cîştige un plus de capital politic. Aceasta transformă de la început orice intervenţie a unui politician într-un monolog subminat de demagogie. Cine urmăreşte cu atenţie presa, activitatea politică de după decembrie 1989, poate sesiza cu uşurinţă ivirea şi creşterea unei demagogii a sloganurilor specifice democraţiei: libertate, anticomunism, alegeri libere. Populaţia a optat pentru aceste elemente fundamentale ale democraţiei. Sesizînd adevărul, politicienii de toate nuanţele nu pierd nici o ocazie de a invoca libertatea, anticomunismul, pluralismul politic. S-a ajuns, din acest punct de vedere, la un paradox. Au fost în România ultimilor ani şi forţe politice ostile democraţiei, nostalgice ale sistemului comunist sau ale sistemelor dictatoriale în general. Discursurile lor au fost dominate, totuşi, de pledoaria pentru democraţie, pentru instaurarea pluralismului, pentru libertate. Explicaţia ? Folosirea demagogică a drapelului democraţiei a fost un miijloc de a colecta cît mai multe voturi.
Panaceul reformei
În niciun al domeniu demagogia n-a fost mai vizibilă ca în cel al reformei. Reforma a apărut marii majorităţi a populaţiei ca un panaceu universal, ca un miracol prin care în România va curge lapte şi miere pe toate drumurile. Această imagine idilică, amintind de imaginea societăţii socialiste multilateral dezvoltate promovată de propaganda comunistă îşi are cauza în mînuirea demagogică a conceptului de reformă. N-a existat u există partid politic autohton cu îndrăzneala de a se declara pe faţă împotriva reformei. Chiar şi cele cu iz comunist au ţinut să se arate în favoarea reformei. Asta, în timp ce, în realitate, ele au fost adversare de moarte ale reformei. De ce invocă reforma toate partidele politice, inclusiv cele antireformiste? Pentru că reforma a devenit un concept demagogic. Ea a fost înfătişată ca o cale de a coborî Raiul pe pămîntul României. Şi atunci, vorbind de reformă, partidele politice nu fac altceva decît să promită, în chip demagogic, acest Rai.
Cum se explică, aşadar, faptul că electoratul român fost în anii postdecembrişti atît de permeabil la făgăduielile deşarte ? Prin ceea am putea numi noutatea reprezentată de demagogie. Nu-ţi poti da seama dacă o promisiune e demagogică decît în urma unei nefericite experienţe a demagogiei. 40 de ani de comunism au făcut ca românii să nu cunoască demagogia politicianistă. Caţavencu trecea un simplu personaj livresc. Nimeni nu-şi putea imagina că un asemenea politician ar putea exista în realitate. Activiştii de partid, pe care unii dramaturgi se străduiau să-i prezinte drept noi Caţavenci, nu făceau nici un efort de a seduce masele cu promisiuni deşarte. Nu în asta consta puterea lor. De aceea, cînd au apărut noutăţile democraţiei – presă liberă, alegeri libere -, populaţia a fost tentată să-i creadă pe cuvînt pe demagogi. În absenţa unei îndelungi experienţe a demagogiei, nimeni nu putea crede că un politician, un partid, poate promite ceva numai şi numai pentru a smulge cît mai multe voturi. Nimeni nu-i putea imagina că, o dată ajuns la putere, politicianul sau partidul respectiv nu va mai ţine cont de nici una din promisiunile din campania electorală.
Demagogia e o armă în toate democraţiile.
În democraţia din tranziţia românească, e o armă de distrugere în masă.
Comentarii
Răspunsul e simplu : nație de prosti si lași
Ati surprins perfect politica PSD in special, partidul sef al demagogiei in Romania, dar si promisiunile lui Simion (case de 35000 euro, printre altele), ale lui Georgescu si alte personaje apocaliptice… Si in mass-media exista foarte multa demagogie: RTV, Realitatea TV……Si propaganda desigur…Asadar, aveti dreptate…
Era cat p-aci sa uiti Digi si B1, precum si TVR. Mama ei de dubla masura. Televiziunile noastre sunt intotdeauna mai bune ca ale lor, n-asa?
Am numit doar televiziunile care dau pe afara si exagereaza imens, ca altfel, puteam sa pun lista cu toate televiziunile romanesti, dar nu aveam loc, sa le scriu pe toate, Romania avand un nr. imens de televiziuni. Eu unul, nu pot spune ,,televiziunile mele”, ca nici nu am, nici nu vreau sa am asa ceva.. Niciodata nu am inteles de ce spun unele persoane lucratoare prin televiziuni, ,,telespectaroii nostri”!!! Au legitimat telespectatori???
Ah, am uitat. Baietii cu trotinetele (USR) care au vrut „spitale nu catedrale” s-au inghesuit in primele randuri la petrecerea lui Daniel. Asta nu se cheama cumva demagogie? Nu, sigur ca nu. Se cheama doar ipocrizie.
PS Acum pregateste trotineta pen-ca trotinetistu sef de la aparare vrea neaparat sa te trimita in error 404 ca sa lupti pentru Black-Rock, Monsanto si alti baieti amarati care mai vor o vila doua prin insule. Ca le-a stricat rusnacii smenu’ si i-au dat cu cracii in sus, asadar e nevoie de carne proaspata.
Toti oamenii sunt demagogi. Mai mari sau mai mici. Exceptiile doar confirma regula. Demagogia nu are legatura cu sistemul politic. Cei care se uita in gura marilor demagogi nu o fac pentru ca le inghit gogosile ci pentru ca stiu, in adancul sufletului, ca si ei fac la fel. Ce e interesant e ca cei mai multi demagogi se gasesc in muncile usoare, de loisir, gen politicieni, cler, filozofi, ziaristi (MSM). Cat priveste democratia, aceasta e doar o poveste frumoasa, spusa de Mos Craciun la gura sobei unor pici cu cas la gura. Ex: in SUA, de la facere si pana azi doar doua partide se rotesc la cascaval, in UK, F, DE, etc, cam la fel. Nu prea au fost exceptii, nimeni nu a avut voie sa rupa randurile. In F si UK de azi, conduc niste unii care de fapt nu au castigat alegerile. Cam ca la noi. In vest s-a mentinut pana in 89 vitrina mai colorata si mai luminata pentru ca fraierii nu trebuiau sa se prinda ca, spre deosebire de capitalistii care invarteau doar bani virtuali prin burse si alte scheme piramidale cu scopul de a-i scutura pe cetateni de bani, comunistii construiau industrii reale. Azi se vede cine e bazat si cine nu. Stiti de ce se tem americanii (elita conducatoare) pana la nivel de panica de chinezi? Pentru ca se tem de sistemul comunist chinez si de influenta sa asupra publicului american. Care vede cum comunistii chinezi au scos opt sute de milioane de oameni din foame si au dus tara in sec XXI printr-o politica de pace si colaborare pasnica cu toate tarile, in timp ce in SUA, patruzeci de milioane de oameni se zbat intr-o crunta saracie pe care Hollywood-ul n-o mai poate acoperi cu poleiala. Americanul de rand incepe sa se prinda ca tara se poate dezvolta si fara sa faca razboaie care nu fac altceva decat sa-i imbogateasca pe cativa. Acei cativa care se perpetueaza la cascaval prin demagogie.
Comunismul ,,a construit industrii reale”, imprumutand bani de la capitalisti (de aia virtuali zici tu, nu, erau reali, de aia au si trebuit returnati), au cumparat utilaje si tehnologii capitaliste, sau, prin securisti, au incercat, sau chiar au reusit sa fure cate ceva, care nu prea se imbina apoi, ca de, comunstii nu stiau cum sa faca asta, asa ca mai cumparau cate un specialist adevarat de pe la capitalisti…. China dupa 01.01.1979, a devenit mare putere exonomica (politica lui Deng Xiaoping, daca ai auzit de el!), pentru ca foarte multe tari capitaliste, au investit enorm in China (De exemplu, capitalistii de la Volkswagen din Germania, au vreo 17 fabrici in China!!!). Chinezii mai si copie imens, uneori nereusindu-le…..Vezi scandalul cu trenurile Siemens…..Razboaie multe a facut Rusia, si a pierdut o imensitate de oameni in acele razboaie, fie castigate, fie pierdute, asta fiind politica lor, prin urmare, si astazi, exista un amre dezechilibru intre nr. de femei si nr. de barbati…E recomandabil sa mai si citesti inainte de a scrie oligofrenii, sa mai incerci si sa te documentezi, fiindca realitatea iti joaca feste…
Serios? Atunci de ce vestul se duce azi economic in cap? De ce America are o datorie de nspe trilioane de dolari iar fostele orase industriale sunt azi o ruina? De ce industria auto germana se duce in cap? Pai sa-ti spun eu o oligofrena. Pen-ca au trait doar din jaf si din exploatarea resurselor ieftine spre moka din colonii. Iote ca fara hidrocarburile ieftine ale rusilor, masinile germane nu mai sunt competitive ca pret. Iar despre rusi, da, sunt prosti si inapoiati, d-aia au tehnologia rachetelor hipersonice la care americanii nici nu viseaza. Pana una alta chinezii au dezvoltat mii de km de autostrazi si cai ferate de mare viteza in timp ce americanilor le cade infrastructura in cap. Iote ca vestul nu se poate dezvolta fara expansiune militara in timp ce China o face fluierand si fara sa traga un glont in capul nimanui. Cei cinci sute de ani de imperialism si colonialism s-au gatat, habibi. Acum se vede ce si cum poate fiecare. Vezi ca au bagat blugi si banane la alimentara. Fugi repede la coada, sa nu se termine. Si vezi sa dea doar cate o banana si un blug de caciula, sa ajunga la toata lumea!
Multe din ceea ce scrii tu, nu se verifica in realitate, sunt doar dorinte si vise de-ale tale…. Intai informeaza-te din mai multe surse, apoi, incearca sa cunosti mai bine Rusia si China, si dupa aia scrie…Citeste cu atentie istoria reala a Chinei si pe cea a Rusiei, renunta la idei fixe, si abia atunci o sa vezi ca realitatea e cu totul alta….
Rusii au pierdut 27 de milioane de oameni in WW2. De ce oare? S-au dus ei peste nemti? Nu, nemtii sprijiniti tacit de britsi si americani s-au dus peste rusi. Cand s-a-ntors foaia si rusii erau gata sa ajunga pana la Atlantic, s-au deranjat si americanii sa se vare in ciorba, ca sa nu piarda toata Europa. Ai auzit cumva despre vreun industrias german care l-a sustinut pe Hitler sa-i fi clintit occidentalii vreun fir de par din cap dupa razboi? Dar de operatiunea „paper-clip” ai auzit? Daca nu, pune mana pe carte, ca nu musca! De baietii cu Bandera in suflet din 404 ai auzit? Eh, dupa ce vor termina rusii treaba, o sa auzi multe. Si nici Londra n-o sa se simta prea bine. Stie ea de ce. Ca si Washington-ul. Da’ n-o sa fie un simulacru ca la Nurnberg, va fi pe bune.
Rusii au pierdut mai multi oameni in al doilea razboi mondial, vezi ca sunt chiar pe NET informatii care vin chiar de la activistii lor de partid. Sunt rapoarte candva secrete, de pe la plenarele PCUS… Rusii nu au tinut cont niciodata de pierderi umane si materiale….Repet, citeste istoria Rusiei….SUA au sprijinit masiv URSS in al doilea razboi mondial, si britanicii au facut-o, intr-o masura mai mica..Si pe britanici i-au sprijinit SUA masiv, altfel, ambele tari erau aproape de colaps, mai ales URSS. Cauta pe internet, ajutorul SUA catre URSS in al doilea razboi mondial, sigur il gasesti…Sunt multe carti publicate in acest sens, trebuie doar sa le cauti…Siluirea adevarului nu-ti foloseste la nimic, iti degradeaza creierul…