Când onorabilii cititori vor urmări aceste rânduri, va fi data de 17 iunie. O zi aparte pentru mine. Pentru ce anume? În 17 iunie, dar anul 1932, s-a născut unul dintre pictorii mei preferați, Sabin Bălașa. Am fost la el acasă și am primit un tablou. În anul de grație 2022, la 17 iunie, vă supun atenției un alt pictor special. Mie îmi place foarte mult, iar după ce îi veți vedea lucrările superbe, el va intra și în rândul coloriștilor pe care îi veți căuta fie pe Facebook, fie în galeriile de artă. Este vorba despre doamna Gabriela Trușcă.
— Vă rog să vă prezentați.
— Sunt medic primar Anestezie – terapie intensivă; pictura și în general artele vizuale mi-au adus bucuria, relaxarea, catharsis-ul absolut necesar când vezi, zi de zi, atâta suferință.
Am început să desenez din copilărie și apoi, paralel cu liceul, am urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Sibiu. După specializare în ATI, șevaletul m-a însoțit în camera de gardă. Am participat la expozițiile organizate de Asociația medicilor pictori de la Cluj-Napoca și la expozițiile cenaclului Țuculescu la București. De asemenea, am avut o expoziție personală la Râmnicu Vâlcea și am participat la foarte multe expoziții de grup organizate la Râmnicu Vâlcea pentru pictorii amatori.
— Cum a fost anul 2021 pentru dumneavoastră ?
— Ce vă doriți pentru anul 2022?
— Cel mai mult doresc să fie pace, să nu văd oameni suferind, să lăsăm lumea să rezoneze natural cu pământul care îi hrănește și-i ocrotește. Toată drama aceasta cu războiul din est mă răvășește îngrozitor, iar eu mi-am propus să fac pictura ca o artă și nu ca un refugiu.
— Felicitări! Să vedem câteva superbe tablouri.
Un articol superb ,absolut minunat ! Picturile doamnei Gabriela Trușcă sunt fabulos de frumoase , superbe ! Ador pictura !Tatăl meu picta foarte frumos și era deosebit de talentat dar și eu am pictat o perioadă ,dar foarte puțin și nici nu mi-am făcut timp pentru aceasta, că eram prea ocupată cu învățatul și cu serviciul ,care era unul în care făceam navetă dar …niciodată nu este prea târziu să mă apuc din nou ,dacă vreau eu cu adevărat ,că îmi place mai mult să scriu ! Și visul meu din copilărie încă de la 6 ani a fost să lucrez în comunicare ,dar prioritățile vieții pentru mine și întreținerea familiei mele au fost altele, iar acum când aș fi vrut și eu sa fiu puțin încurajată ,am parte mau mult de „bețe în roate „! Și
tatălui meu îi plăcea să scrie versuri și epigrame ! De câte ori privesc un tablou mi-aduc aminte cu bucurie
de copilăria mea în care nimic nu era prea mult pentru părinții mei pentru a ne face fericiți pe mine și pe fratele meu cu excursii, drumeții și vacanțe la țară, la munte sau la mare, pentru mine acestea reprezentând și minunate exerciții de stimulare a imaginației ! Vă mulțumim ! Felicitări și mult succes vă dorim im continuare !