Vă aducem în centrul atenției un pictor valoros. Este vorba despre distinsa Ileana Damian, cea care îi cucerește, în mod definitiv, pe toți cei care iubesc arta autentică.
— Vă rugăm să vă prezentați
— M-am născut în 21 mai 1967, la Constanța. Orașul meu iubit a apărut mai târziu în multe dintre picturile mele.
Liceul de matematica-fizică l-am făcut tot la Constanța.
Între 1985 și 1990 am urmat și apoi absolvit cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Politehnice București, am fost inginer electronist, senior PCB (printed circuit board) designer lucrând la firme care se ocupă cu echipamente de monitorizarea mediului.
Din 1990 locuiesc în București.
— Cum a început pictura ?
— Pasiunea pentru pictura am descoperit-o în februarie 2012 în urma cumpărării unor reviste de specialitate de pictură. Am început studiul desenului în pastel și apoi a picturii în ulei pe pânză.
— Vă simțiți mai confortabil pe suprafețe mari ori mici ?
— Trebuie să recunosc că la începuturile mele în pictură mă simțeam mai confortabilă pe suprafețe mici, timide. Acum, simt uneori nevoia de suprafețe mai mari în scopul de a-mi exprima cu larghețe ideile. Totuși, nu sunt obișnuită cu suprafețe foarte mari de lucru.
— Ce rol au expozițiile în viața dumneavoastră? În acest martie se face un an de la expoziția dumneavoastră intitulată atât de sugestiv „Ipostaze în culori”. Ce a cuprins această personală?
— Expozițiile atât on site cât și pe net reprezintă pentru mine o poartă de evadare a lucrărilor mele din atelierul meu către iubitorii de pictură, un mod de a-mi cunoaște și aprecia lumea artei munca și ideile mele.
Expoziția mea personală din 28 martie 2021 a reunit o selecție variată de tablouri pictate de mine având tematici precum: peisaje, natura sau citadine, flori, chipuri de oameni și animale, idei personale privind trecerea timpului și a vieții.
În acea zi din mijlocul pandemiei, 28 martie 2021, soarele a strălucit pe cer toată ziua, încălzind pământul, dând o dimensiune veselă și optimistă evenimentului meu.
— Legat de terapia prin artă, de mai mult timp se apelează la cromoterapie, s-a constatat ca unele combinații au efecte benefice asupra celor suferinzi. Dispensare, spitale, alte locuri unde vin oameni afectați au apelat, cu rezultate bune, la această metodă. Ce părere aveți ?
— Am aplicat aceasta metodă chiar pentru mine fără să cunosc că e recunoscută ca terapie. Boala incipientă, cancerul, a apărut la mine în 2012, odată cu pasiunea pentru pictat. Deci divinitatea mi-a oferit imediat și antidotul la boală: terapia prin artă, prin culori. Totuși e o metodă adjuvantă, nu trebuie ignorat și tratamentul alopat. Dar, împreună, toate aceste trei elemente, (rolul principal avându-l divinitatea) fac minuni.
— Ce rol au expozițiile, muzeele, galeriile de artă în educarea gustului artistic al oamenilor?
— Prin expoziții, muzee, galerii de artă, oamenii pot experimenta, privind cu nesaț, felurite abordări în prezentarea lumii în care trăim. Ei evadează din universul lor și ajung în universul artiștilor prezenți prin lucrările lor pe simeze, ajungând în final să-și îmbogățească trăirile și gustul artistic permanent și peste tot în lumea lor personală.
— Până unde au ajuns tablourile dumneavoastră din punct de vedere fizic ?
— Chiar au ajuns mai departe decât speram… în Canada, Belgia, Suedia, Spania, Anglia și evident în România, la Constanța, la București.
— Dacă un părinte observă la copilul sau înclinații spre pictură, este bine să încerce reacțiile sale la contactul cu alte arte, ori să insiste pe această cale?
— Cred că trebuie încurajat copilul să-și urmeze talentul lui. Dacă are înclinații spre pictură, trebuie insistat pe calea asta. Mai bine să aprofundeze bine un domeniu și să devină cu adevărat bun, decât să încerce multe direcții și să nu exceleze în niciuna. După părerea mea, un copil nu trebuie obligat la ceva ce nu-și dorește să facă.
— Ce pictori români vă plac ?
— E o întrebare destul de grea. Se poate întâmpla să-mi placă unele lucrări ale unui pictor, iar altele mai puțin. În general, pot spune că îmi plac tablourile semnate de Gheorghe Petrașcu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Octav Băncilă, Margareta Sterian si ajungând în epoca contemporană, Gheorghe Mosorescu, Florentina Popescu. Desigur e o lista scurtă.
— Dar dintre coloriștii străini ?
— Și aici e greu de răspuns… Voi face o foarte scurtă enumerare: Vincent van Gogh, Claude Monet, Pierre-August Renoir, Salvador Dali și din generația tânără, fantasticul Svetoslav Stoyanov.
— Ce sperați pentru anul 2022?
— Pentru 2022 sper să am putere de muncă și inspirație, astfel încât să cuceresc un public iubitor de artă cât mai larg. În viitorul mai îndepărtat mi-e greu să mă gândesc, având în vedere toate tulburările sociale, politice actuale. Pot doar să sper într-o lume liniștită, dornică să iubească și să consume arta.
Mi-aș dori ca lumea artei să accepte și oameni talentați care n-au absolvit neapărat studii artistice de specialitate.
— Vă mulțumesc.
Lasă un răspuns