A început frumoasa lună mai. La radio se anunță că 30.000 de oameni se bucură de inaugurarea sezonului la mare participând la festivaluri muzicale. Eu am alt motiv de bucurie reală. Este vorba despre descoperirea unui talent autentic nu numai în pictură, dar și în poezie. Un om special dedicat nu doar artelor, dar și diminuării și eliminării suferințelor medicale, prin profesia sa nobilă.
-Vă rugăm să vă prezentați.
-Mă numesc Liliana Răcătău, fiica unor oameni simpli și demni, născută pe valea Tazlăului, în comuna Pârjol, județul Bacău, la 20 martie 1967.
Am îndrăgit pictura încă din copilărie și, la un moment dat, chiar am visat să studiez la un liceu de artă, însă viața m-a purtat pe un drum diferit. În momentul de față sunt asistent medical într-un spital de urgență și îmi împart timpul între îngrijirea oamenilor aflați în suferință și pasiunea pentru pictură și poezie.
Aceste două pasiuni mă revitalizează și-mi dau energia să pot face față unei profesii care uzează în timp.
-Cum a fost anul 2021 pentru dumneavoastră ?
-Anul 2021 a fost greu pentru toată lumea, la fel și pentru mine, fiind direct implicată în actul medical. În acest caz, pictura a fost barca mea de salvare, care m-a adus mereu la mal. În tot acest timp am continuat să pictez, participând cu lucrările mele la mai multe expoziții organizate de doamna Adina Moldova Titrea. Le enumăr:
În martie 2022, am avut marea bucurie să mă aflu pe simezele Complexului Muzeal Iulian Antonescu, în cadrul evenimentului „Simfonia Artelor”.
Dacă ar fi să vă descriu ce beneficii îmi aduce arta, cred că o pot face mai bine în versuri, pentru că pentru mine poezia și pictura se află într-o simbioză perfectă. Sunt autoarea a două volume de versuri: Un an de poezie, Editura PIM, 2020 și Lada de zestre, Editura Egal, 2022.
Mulțumindu-vă încă o dată pentru acest interviu, las urma pensulei să întregească povestea!
Aritmetica pensulei
Se unduiește cald pe pânza maternă,
Ce urmează e doar culoarea supremă.
O picură lent cu sudoare și fală,
Atinge atent orice petală.
Absoarbe din vârf culoarea intensă,
Dezvăluie vag un dans de metresă,
Se desfășoară profund și sublim,
Culoarea se zbate în stratul intim.
Străină de timp, în ulei se îmbată,
Mai trece o dată înverșunată,
Atingerea pânzei o copleșește,
Culoarea iubește, trăirea sfințește.
-Vă mulțumesc. Sperăm să putem continua dialogul despre poezie într-o altă discuție. Până atunci, să vedem câteva tablouri bine făcute.
Lasă un răspuns