Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Descoperitorul de talente: Simona-Adelina Ionescu, avocatul metamorfozat în pictor de succes
Am cunoscut medici care au devenit pictori, economiști fascinați de lumea armoniilor cromatice, ingineri transformați în coloriști autentici. Printre prietenii mei dragi sunt și doi oameni care lucrează în bănci, dar abia așteaptă să ajungă acasă pentru a pune mâna pe pensule.
Este pentru prima dată când am întâlnit, cu mare bucurie, un avocat, bine plasat în sistem, metamorfozat în pictor de succes. Este vorba de distinsa doamnă Simona-Adelina Ionescu.
— Cine este doamna Simona-Adelina Ionescu?
— Vreau să mă prezint spunându-vă cum sunt, nu cine sunt. M-am născut înzestrată cu iubire pentru artă, în special pentru pictura. Probabil am moștenit-o pe bunica mea, o femeie deosebit de frumoasă, care a fost dăruita cu talent în pictură. Din păcate, s-a dus prea devreme, ca să îmi poată fi mentor în această direcție. Am avut călăuză doar tablourile rămase de la ea, pe care încercam să le reproduc ori de câte ori îmi petreceam vacanțele la bunici. În semn de omagiu pentru bunica mea, mi-am prezentat lucrările sub numele dumneaei, acela de Ionescu, numele de familie sub care m-am născut. De altfel, ambele mele prenume, tot bunica mea mi le-a ales.
Așadar, tablourile mele sunt sub numele de Ionescu Simona-Adelina.
Sunt născută la Constanța, unde mi-am petrecut copilăria și cei mai liberi ani ai tinereții mele.
Am crescut în culorile răsăriturilor și apusurilor mării, cu spirit de briză în suflet, mereu în căutare, dornică să-mi exteriorizez trăirile prin pictură.
Deși am pictat din copilărie, sub îndrumarea unor distinși profesori de desen din orașul natal, educația și destinul m-au dus în cu totul altă direcție, cea juridică.
După terminarea facultății, m-am mutat în București, unde trăiesc în prezent alături de cei doi minunați copii ai mei, Iarina și Radu, și unde profesez ca avocat.
Focalizarea pe viața mea de familie și pe profesie, m-au îndepărtat pentru o mare perioada de timp de pasiunea mea, pictura.
Am reînviat dorința de a picta, într-un moment în care, ajunsă la o maturitate profesională și spirituala, mi-am dat seama că, pentru a-mi menține un echilibru în iureșul vieții de zi cu zi, pentru a nu mă înstrăina de mine însămi, trebuie să contrabalansez cu ceva care să mă detașeze și să-mi conserve propria dimensiune, care să mă reinventeze ori de câte ori realitatea în care trăiesc, mă copleșește. Și acest lucru am realizat că îl pot face prin pictură. Este ceea îmi place mie să spun, o întoarcere mereu la esența mea.
Am reînceput să pictez acum 6 ani, în atelierul soților Roxana și Cristian Scutaru, artiști desăvârșiți. Roxana, cu efervescenta ei artistică, iar Cristian, cu geniul său creator ieșit total din orice tipare, m-au ajutat să învăț diferite tehnici, să descopăr curajul în a-mi căuta propriul stil.
Primele mele participări la expoziții de grup le datorez galerie de artă Elite Prof Art, care în 2020, mi-a dat șansa de a expune publicului, unele dintre lucrările mele de început.
Am avut onoarea și ocazia sa pictez alături de talentatul pictor Septimiu Căpățână, din a cărui maturitate și profunzime artistică am învățat enorm, regăsindu-mă foarte mult în abordarea lui personală care îi dă unicitate.
În perioada pandemiei, mi s-a ivit oportunitatea atelierului de pictură Popa Laurențiu, cunoscut ca și “Rembrandt de România”, unde, sub îndrumarea acestui artist complex, am aprofundat portretistica, am descoperit secrete ale tehnicii strat în strat și am înțeles să “percep” formele și să “simt” așezarea culorilor până la desăvârșirea unui tablou. Am avut bucuria să particip la o expoziție colectivă, organizată la World Trade Center- Hotel Pullman alături de alți minunați artiști, care pictează sub atenta călăuzire a maestrului.
Așadar, ca să mă prezint pe scurt: sunt mamă a doi copii, sunt avocat și nu în ultimul rând, încerc să cresc și să mă dezvolt ca și artist. Pictez ca hobby, pentru mine, în primul rând.
Ca pictor, îmi dau seama că am încă multe de învățat, sunt abia la începuturi, sunt o novice, dar cu fiecare lucrare pe care o termin, simt că am mai câștigat ceva, că am mai făcut un pas spre perfecționare. Sunt încă stângace în anumite tehnici și o veritabilă stângace la propriu.
— Cum a fost anul 2021 pe plan artistic?
— Anul trecut a fost un an efervescent din punct de vedere al realizării mele artistice. Poate că a fost anul cu cele mai importante acumulări ca și experiență, de când am început să pictez.
Mă uit la primele lucrări și constat, comparativ cu cele pictate în ultimele luni, ce salt semnificativ am făcut. Și asta pentru că, așa cum spuneam mai sus, am avut norocul, să dau peste oameni potriviți, la locul potrivit.
Învăț de la artiști remarcabili. Nepermițându-mi, încă, luxul de a acorda prea mult timp picturii, “fur” și “profit” de fiecare ocazie care mi se ivește, ca să mă desăvârșesc ca și pictor.
Anul 2021, a însemnat foarte mult, cunoaștere și studiu. În atelierul și tabăra de creație organizată de maestrul Popa Laurențiu, am învățat enorm, iar faptul ca am cunoscut toți acei minunați artiști cu care pot împărtăși idei, căutări, dorințe artistice, mi-a creat o apartenentă la o lume aparte, pe care acum o descopăr.
De asemenea, anul 2021 a însemnat și un pas important pentru spre afirmare ca artist, prin participarea mea la expoziția de grup din decembrie 2021, la Hotel Pullman. Faptul ca cineva se arată interesat de vreo lucrare, sau că își dorește o lucrare semnată de mine, mă impulsionează să continui și să îmi afirm pasiunea.
În 2021 am creat lucrări dragi, de suflet, care îmi dau încredere în mine și mă leagă o poveste de fiecare. Poate de aceea îmi vine greu să mă despart de câte o lucrare, pentru că fiecare este o reflecție a personalității mele și conține o fărâma din sufletul meu.
— Ce visați pentru anul 2022, dar pentru următorii ani?
— Pe plan artistic, îmi doresc să am mai mult timp pe care să îl aloc studiului picturii, să pot sta lângă oamenii talentați pe care i-am întâlnit, să cunosc și alți artiști de la care să acumulez. Îmi doresc un colț al meu în care să îmi manifest creativitatea și sper, în următorii ani, să am șansa unei expoziții personale și să fac cunoscute lucrările mele unui public cât mai larg. Sper să reușesc să explorez cât mai multe căi de devenire și perfecționare artistică, ca să îmi pot transpune în picturi imaginația care are încă multe și colorate resurse.
În luna mai voi participa la o expoziție organizată de galeria Elite Prof Art, fapt pentru care mulțumesc pe aceasta cale doamnei Mihaela Pandelescu pentru invitația de participare.
— Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea artei, lumea în general?
— Lumea mea este în mișcare continuă, mă împart între cei dragi mie, profesie și pasiunea pentru pictură. Eu funcționez doar între aceste coordonate. Nu m-aș regăsi altfel. Fiecare o echilibrează și susține pe cealaltă. Știu că în timp, profesia, va face loc mai mult picturii, pe care o închin cu toata dragostea celor din jurul meu. Ce fac eu acum este doar o “pregătire a terenului”, ca în viitor să mă pot dedica total. Arta, indiferent că vorbim de arta plastică, dramatică, muzica, literatură sau media, o văd ca pe un limbaj universal valabil. Acolo unde cuvintele nu conving, unde gesturile nu reușesc să exprime, unde conceptele nu coincid, arta creează punți. În arta nu există granițe. Sper că reușim să trăim într-o lume în care tot mai mulți să înțeleagă și să folosească acest limbaj. Și asta depinde mult de educație, de cultură, de generațiile pe care le formăm. Talentul și imaginația creatoare, trebuie încurajate, nu reprimate. O lume ideala ar fi cea în care toți ne-am exprima prin estetic.
— Vă mulțumesc!
Comentarii
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Lasă un răspuns