Cartierul Hipodrom din Sibiu s-a construit pe când eram eu copil. Țin minte macaralele, şantierul şi câmpul în orizontul căruia creşteau munţii. Noi blocuri se adunau de la un an la altul, acoperind munţii şi înfigându-şi tot mai adânc colţii în câmpul deşert de flori. Nu am fost niciodată printre blocurile din Hipodrom. Azi, prima oară, cu o treabă precisă. Sibiul nu este doar oraşul de sus şi oraşul de jos, este şi Hipodromul, plus alte cartiere de blocuri construite în perioada socialismului multi-lateral dezvoltat spre comunism. Plimbându-te printre blocurile înalte sau mai scunde, dacă vii pentru prima oară după o perioadă lungă în care n-ai mai văzut blocuri, ai un sentiment de însingurare, mai ales dacă străzile întortocheate şi înguste din care se desprind tentacule şi capilare de străzi tot mai mici, sunt golite de oameni. Auzi unele voci, sau muzică venind de dincolo de vreo fereastră deschisă şi atunci înalţi capul, să spargi betoanele cu privirea, de bucurie că auzi om. Cartierul nu a fost construit pentru ca oamenii să înţeleagă şi să se bucure de calitatea vieţii. A fost planificat pe modelul exploatării la maxim a palmei de pământ, în detrimentul oricărei estetici, al aerisirii spaţiului şi al dezvoltării nevoilor umane superioare. Acolo oamenii au fost forţaţi să trăiască în mod nepoetic. Ca să mai priveşti vârfurile de zăpadă ale munților trebuie să te urci pe bloc, să stai mai la margine sau să ieşi pe Bulevardul Mihai Viteazul. Dar cea mai mare tristeţe vine de la neglijenţa din preajma tomberoanelor de gunoi. Gunoiul nu dă să iasă din tomberon. Ce e pe jos fie a fost aruncat de vreun trecător, fie de cei care s-au dus să deşerte coşul şi au făcut treaba aiurea. Ce au pierdut pe drum sau au ratat prin deşertare, nu au mai cules, că nu veniseră cu mănuşi, sau nu era de demnitatea lor să se aplece. Cei de după, nu l-au cules nici ei, că nu era gunoiul lor şi nici ei nu aveau mănuşi. Acolo, pe lângă gunoaie, te mai întâlneşti cu un om, mai schimbi o vorbă. Cred că oamenii nici nu le mai observă, sau nu le dau nicio importanţă, fiindcă nu-i deranjează, nici măcar la ochi. Inteligenţa naturală este în primul rând acuitate, percepţie vizuală şi interpretarea informaţiei de pe harta concretă şi cea interioară. Gunoiul, chiar când nu miroase, ar trebui să rănească în primul rând ochiul. Îl vezi şi din bloc, de la fereastră, mai ales pe timpul măsurilor restrictive din pandemie. Da, e vorba şi de educaţie şi de aşteptările pe care le au locatarii de bloc.
Câteva soluţii, care ar putea îmbunătăţi calitatea privirii şi a experienţei trecerii pe stradă: cei de la salubritate care vin să strângă gunoaiele, să fie plătiţi şi ca să facă un deep clean în şi în jurul tomberoanelor. Plătiţi extra de Primărie. În plus, administratorii blocurilor pot face una sau mai multe şedinţe, să-i informeze pe locatari despre ce se are în vedere, să-i sensibilizeze să evite neglijenţa şi chiar să se găsească persoane care, contra unei sume de bani, să menţină spaţiul din jurul blocului, dar mai ales din preajma tomberoanelor, curat. Propunerea mea ar fi ca tot primăria să-i plătească, iar cererea să vină din partea mai multor asociaţii de locatari, care acoperă un nucleu de blocuri. De ce Primăria? Pentru că s-a făcut o mare nedreptate oamenilor, prin felul în care au fost construite acele blocuri din acel cartier. Chiar dacă a fost construit în perioada dictaturii, clădirile sunt în picioare, stau mărturie acelei vechi nedreptăţi, iar statul a preluat datoria.
Pe modelul do it yourself, asociaţiile de locatari din sectorul 1 Bucureşti, ar putea face o cerere la Primăria sectorului 1, în regim de urgenţă, pentru ca locatari voluntari, să fie plătiţi pe ‘zero hours contract’, ca să se ocupe ei de colectarea gunoaielor, până ce autorităţile vor rezolva criza gunoaielor. Să li se pună la dispoziţie maşina de salubritate şi un şofer. Li s-ar face un instructaj de protecţia muncii şi off you go. Poate Clotilde Armand are în vedere recrutarea şi formarea unor gunoieri super-profesionişti, care să facă şi deep clean prin interiorul tomberoanelor şi pe lângă ele. Perfect. Dar până vor fi recrutaţi aceia, e nevoie de o soluţie temporară. Dacă primăria nu vine cu acea soluţie, se duce muntele la Mahomed, nu doar cu lozinci de protest, ci cu iniţiativă şi propuneri de soluţii interimare.
stransul gunoaielor incepe cu momentul in care ele se nasc.
treaba primariei nu e sa se ocupe cu stransul gunoaielor, ci cu insamantarea unei atitudini sanatoase fata de produsul care se numeste gunoi. o valenta a acestei atitudini formate e si stransul gunoiului, evident, …dar ea se manifesta ultima.
La multi ani!
Craciun fericit, Online! La multi ani.
‘Inteligenţa naturală este în primul rând acuitate, percepţie vizuală şi interpretarea informaţiei de pe harta concretă şi cea interioară.’
–
Inteligenta e exclusiv a Naturii.
‘inteligenta artificiala’ poate fi, la limita cel mult Desteptaciune.
–
manifestarea Inteligentei presupune armonia cu Natura.
–
singurii Inteligenti sint Geniile
–
exista ceva superior Geniului, iata ce: Natura
prin urmare Inteleptii sint chiar Natura, nu armonie cu Natura!
–
diferenta dintre un Geniu si un Intelept e ca prin crapaturile primului tasneste Natura, iar cel de-al doilea…nu exista!, ca el e chiar Natura.
Asa este si la Cluj. Mare pacat! Vina o poarta toti, primaria, firma de salubritate, omul care-si arunca aiurea gunoiul, omul care nu se revolta pentru ca traieste între gunoaie. Toti uita ca „omul sfinteste locul”, ca mizeria din jurul lui îi murdareste si viata si îl coboara sub categoria fiintelor umane.
.
Sanatosi sa fim, Craciun linistit, ca fericirea va veni si ea dupa…
🙂
Asadar, din Cluj? Ce mica este lumea. Craciun fericit!
Cluj, de doua, trei ori pe an.
https://www.youtube.com/watch?v=Ok469tEi3Tw&fbclid=IwAR32UnHFJwNf1TRMJ7CYFL0cqQfDAm0IWjxVdyko7e_Cug6Z-TiozSBN7d0