Liderii coaliției nu au ajuns la nicio concluzie după câteva ore de discuții. Negocierile continuă

Despre control sau „dragostea trece prin stomac”

Pe când locuiam în Anglia, una dintre amicele românce îmi zice laudativ, la o poveste ca între fete: Ce strategii de control are maică-mea! Nu-i spune bărbatului „Vino acasă, pe unde umbli?” ci îl cheamă la masă. Ți-am făcut sărmăluțe, sunt pe cuptor în oală, te așteeept”!

Nu am zis nimic, dar nu am fost impresionată. În mintea mea mi-am zis că o femeie preocupată în asemenea măsură de nevoia de a-și controla bărbatul, trebuie să trăiască într-o permanentă stare de anxietate, tot cu ochii pe ceas și pe mobil. Să-l sun, să nu-l sun? Mă iubește, nu mă iubește…cu siguranță sunt mari lipsuri în relație, de la comunicare, spontaneitate, ușurința de a fi ei înșiși, până la afectivitate și dorință exprimate fizic.

Acum câțiva ani, am asistat la alte două conversații care au scos în evidență un pattern în familii și relații, de tip ‘control freak’. Sub un păr, într-o ogradă, pe o bancă de lemn acoperită de pături de țară și alte țesături, doi băieți de-abia intrați în adolescență își țineau companie. Pe același ton admirativ, plin de certitudini, fără pic de îndoieli, ăl mai tânăr îi zice ălui mai ‘bătrân’: „Ce metode de control are maică-mea, ce tare e cu controlul!”… Adolescentul mai vârstnic, crescut pe alte meleaguri, își umplea gura de lubeniță, să nu-i iasă pe gură decât sâmburii negri, nu și lucruri neînțelese sau neacceptate de gândirea înrădăcinată sub placa de ciment care separă și leagă generațiile sub păr.

Al doilea episod. Pe lângă o baltă cu pește, între două aruncări de undiță, pândind tăcerea peștilor, șade generația matură a bărbaților macho și ușor mahmuri întru sinceritate, toți tați și capete de familii. Din acele poziții legendare, inoculează adolescenților idei despre masculinitate: „Și ia aminte de la mine, că-s trecut prin viață. Femeia trebuie controlată, mai ales dacă-i frumoasă, că dacă nu o controlezi, iese rău…toate sunt la fel”.

Nevoia de a exercita control în relație, între parteneri, sau părinții asupra copiilor, se manifestă cu accente obsesive în România. Se consideră că e o calitate să fii la butoane printr-o formă șmecheră de control a relației, sau dimpotrivă, că ai avea o rușinoasă lipsă, dacă nu te străduiești măcar să te ții în rând cu lumea, bifând o strategie de control. Dacă îți iese si ajungi să stăpânești acea rutină, la care celălalt răspunde ca și câinele lui Pavlov, sau mai precis, dacă trăiești cu iluzia că-ți ies pasiențele, ce motiv de laudă, ce subiect de conversație în scara blocului sau pe la prietene, la o cafea cu zațul lăsat să se așeze pentru ‘citit’. Nu contează că dulăii lui Pavlov, adulți sau copii, cedează controlului într-un mod prefăcut mincinos, luându-și revanșa pe ascuns în alte feluri, inventând rafinate strategii de a controla la rândul lor, controlul, ajuns o rutină perfectată de tine. Și așa, toată lumea controlează pe toată lumea, ascuțindu-și cuțitul anxietăților de oameni- pietre letargice din jur, pentru ca apoi să se plângă, pe lângă cuptor, de controlul care există pe această planetă. Care chiar există, din greu. Dar doamnele și mamele au învățat din fragedă pruncie lecția cu compensarea nevoilor prin mâncare. În loc să înțelegi, să descoperi un om, fie mare sau mic, mai bine faci chifteluțele care-i plac și-i întrebi, din două în două ore, dacă vor ceva bun de mâncare.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Despre control sau „dragostea trece prin stomac””

  • Este perfect din punctul tau de vedere, Monica, dar lumea este foarte pestrita si nu se potriveste tuturor.
    Eu cred ca în unele relatii familiale, depinde si de materialul genetic al celui controlat, manipulat. Exista si situatii în care subiectul recunoaste ca daca nu ar fi fost sub papucul nevestei sau, cel putin, daca nu ar fi ascultat de sfaturile ei, s-ar fi ales praful. Apoi, copiii. Este adevarat ca exista copii care se dezvolta minunat si ajung niste oameni realizati, pentru ca parintii nu-i tin sub controlul acela trist care le ucide personalitatea, dar ne putem gândi si la alte vlastare care au luat-o razna înca din adolescenta, fie ca au fost controlati/manipulati de parinti foarte protectori, fie ca nu.
    Stiu, ideal ar fi ca sotii sa se cunoasca foarte bine între ei, parintii sa îsi cunoasca si sa îsi înteleaga copiii, sa existe acel respect reciproc în familie, care prin nicio actiune a unuia sa nu lezeze existenta celuilalt. S-ar mai pune si un strop de iubire si lucrurile ar merge struna… Cam greu însa cu idealul spre care este imposibil sa se tinda fara ca cei implicati sa aiba un pic de cultura si mult bun-simt. Si cum gradina este foarte mare… 😥