La mulți ani, România! La mulți ani, români!

Despre cum se educau prin scris bețivii noștri de pe vremuri

1. Trecînd azi la Bibliotecă pe lîngă o masă de pe dreapta, cum te duci spre ușă, zăresc pe masa de lucru a unei cunoscute de-a mea (o iscusită cercetătoare a cinematografiei, lucrătoare pe vremuri la montaj la Buftea) o colecție deschisă la prima pagină. Se numește Poporul Român, a apărut la Arad, ca Organ Poporal al Partidului Național Român, Proprietar dr. Aurel Vlad. Numărul pe care doamna mă lasă să-l răsfoiesc și chiar să-l trag în poză e din 26 aprilie (9 maiu) 1913. E chiar un organ „poporal”, din cîte-mi dau seama parcurgînd titluri precum Poarta Iadului sau Alcoolul, A mîncat spălătoarea, Ce face beutura, povestioare de educare prin scris a bețivilor (care, evident, nu citesc nici măcar eticheta de pe sticlă, cîtă vreme beau din pahar), Povestea cu pădurea, de Ion Agârbiceanu, Gura satului. Are 12 pagini, dintre care 3 de publicitate, mai mult ca sigur oferită de capitalul românesc din Austro-Ungaria. Cititorii sînt neîndoielnic români, ba chiar români verzi, o dată ce văduva Ruja Secoșan din Toracul-mic (Kistarnok), precizează în Anunțul de vînzare că pune în vînzare „casa mea loc de ospătărie (cîrciumă) din comuna Toracul-mic, în colțul piațului” și că „Sînt preferiți români”.

Ia te uită! exclam, în 1913, românii din Austro-Ungaria puteau avea publicații proprii. Doamna nu pricepe nuanța. Crezînd că mă uimesc de întoarcerea ei la presa de provincie dinaintea Primului Război Mondial, se tot scuză.

2. Cele mai frumoase pagini din Sfântul Augustin. Ce înseamnă a iubi pe Dumnezeu:

„Ce iubesc eu când te iubesc? Nu-i frumuseţea unui corp, nici graţia efemeră, nici candoarea acestei lumini pe care o văd şi care este atât de iubită ochilor mei, nu-s deloc dulcile melodii de cantilene şi cântecele de tot felul, nici suavul parfum al florilor, al parfumurilor şi al aromatelor, nici mana, nici mierea, nici braţele făcute pentru îmbrăţişarea cărnii. Nu, nu asta iubesc eu când îmi iubesc Dumnezeul, şi, în acelaşi timp, iubesc o lumină, un cântec, un parfum, o hrană şi nu ştiu ce îmbrăţişări, când îmi iubesc Dumnezeul: lumină, parfum, cântec, hrană, îmbrăţişări ale omului lăuntric care sunt eu, în care străluceşte, pentru sufletul meu, o lumină ce trece peste spaţii, în care răsună o muzică nebiruită de timp, în care exală un parfum pe care sufletul nu-l poate risipi, în care se savurează un aliment pe care lăcomia nu-l micşorează, în care se scaldă legături nedestrămate de saţietate. Iată ce iubesc eu, când îmi iubesc Dumnezeul.”

3. Am rămas dator de duminică dimineața cu notațiile desprinse din cărțile citite, ca de obicei, în această zi, cînd din motive obscure îmi piere cheful de scris. Cu picioarele puse pe masă, în stil americănesc din filmele văzute de români pe DVD, iau mai întîi volumul de publicistică argheziană, reproducînd texte din anii imediat postbelici. Pe multe dintre ele le-am citit pe vremuri, la BAR, sala 3, specială, unde era închisă colecția Adevărului din anii 1946-1947, ziar în care Arghezi iscălea o tabletă zilnică. Pe parcursul lucrului la Istoria proletcultismului, le-am citit. Numai că am făcut-o din perspectiva descoperirii rîndurilor care au născut și adîncit divorțul dintre poet și comuniști. Acum însă, le citesc din perspectiva adevărată, cea de cititor pur și simplu, de cititor care a apucat să trăiască prăbușirea comunismului. Din tableta Tina Barbu, apărută în Adevărul din 1 martie 1947, rețin această formulare de o enormă plasticitate:

„Ce-o fi fost ce n-o fi fost în politică Morțun, nu-i treaba semnelor mele de întrebare.”

Mergînd mai departe cu lectura dau peste tableta O problemă a timpului, tipărită de Arghezi în numărul din 5 martie 1947. Autorul scoate textul din Statutul Asociației rebusiștilor, mai precis din scopul declarat De a propaga rebusismul. Și deodată îmi amintesc că rîndurile transcrise de Arghezi m-au amuzat la vremea lecturii anterioare a tabletelor din Adevărul și, dacă nu mă înșel, chiar am trecut rîndurile din Statut și polemica noului președinte al Asociației rebusiștilor cu presa din București care pune la îndoială nivelul cultural al celor care se preocupă de rebusism. Notasem faptul ca unul menit a deveni izvorul uneia din prozele mele satirice. Corectura cititorului, tableta iscălită de Arghezi în Adevărul din 6 martie 1947, aduce în prim plan una dintre obsesiile de o viață ale publicistului de renume:

„De la masa de lucru a redactorului pînă la pupitrul culegătorului de litere de plumb se interpun tot felul de agenți, susceptibili să devieze corecta linie a gîndului și a frazei.”

Publicistul trece în revistă: Penița, dactilografa, zețarul.
Toți aceștia contribuie la apariția unui text cu greșeli de tipar și de gramatică în stare să sucească sensurile propuse de autor. E curios că Arghezi nu se referă la principalul agent cu care s-a ciocnit el de a lungul destinului său de publicistic:
Cenzura.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Despre cum se educau prin scris bețivii noștri de pe vremuri”

  • Maestre, alianta psd-pnl ar trebui sa se faca doar pt un singur motiv. Care? Sa nu cumva sa creada Mandruta ca Malai Mare i-a citit cartea! Si nu-i mai numiti pe adoratorii usr si ai lui werner tfl-isti pt ca a fi tanar frumos si liber este o chestie frumoasa! Ei sunt IU, adica idioti utili. Cand tu n-ai bani de hartie igenica, de sapun ce sa mai vorbesc, iar in loc de program de guvernare care sa-ti aduca macar cele necesare igienei personale tu lupti impotriva unor himere precum ciuma rosie, nu ai cum sa fi altceva decat IU!

  • pai cu Cenzura se descurca, cu rigoarea dactilografei sau a zetarului..deloc, ca astea erau aleatorii:)))

  • poti defini ‘ce iubesc’ in nenumarate feluri, insa mai nainte se cere lamurita definitia Iubirii.
    atunci cind definitia Iubirii incape in putinta noastra, ‘ce’ iubesc si ‘cum’ iubesc isi pierd definitia,
    pentru ca de iubit e…totul, iar masura e intotdeauna plenara.

    atunci cind Iubirea se manifesta ea e propria ta ecuatie de miscare, caz in care n-o mai vezi,
    cam tot asa cum soare fiind nu ti poti vedea lumina…

  • Domnule Cristoiu,
    Mai bine ne delectati cu astfel de scrieri decat sa ne „bombardati” cu nerozii care nici macar nu fac un mic efort sa conduca.

  • S-au activat ziaricii tefeliști userici din străinătate!Le Figaro,Il pais,FAZ si alții pupa zemos USR!Urmeaza WP,NYTimes si alte fituici progresiste ! Vechea metoda a sereicilor fără imaginație s-a pus in miscare ! Condicuța cu agenți ai lui Base este activată pe banii românilor ! Let’s go Brandon !

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog