Sunt unele construcții începute, date în folosinţă dar nesăvârşite, în Sibiu. Cu siguranţă, şi prin alte locuri. Dacă te uiţi bine la ele, îţi dai seama că au fost proiectate pe model big, grande, barosan. Planificare peste buget, nerealistă sau ceva s-a întâmplat pe parcurs, de s-au oprit lucrările la jumătate sau la trei sferturi. În general, am observat că acele construcţii care s-au vrut grandioase au fost amplasate mai spre periferia oraşului, în spaţii industriale, înlănţuite de supermarketuri, mari firme, spaţii comerciale, benzinării. Un mare antreprenor a ratat proiectul, contracte pentru un grandios proiect de construcţii câştigate-oferite unor parteneri de afaceri care au supralicitat sau au înghiţit în burţi de căpcăuni resurse?!
De ce această tendinţă de a construi grandios? Cred că e un simptom al grandomaniei, boală de care suferă mulţi în spaţiul românesc. Portofelul scos la vedere, să fie umplut real sau artificial cu bancnote, carduri cât încape, să impună respect. La restaurant, la mese festive, se mănâncă mult, feluri peste feluri, până plesneşte cămaşa şi iese din pantaloni sau scoate la iveală buricul. Un alt aspect al grandomaniei e folosirea maşinii pentru aproape orice deplasare. În oraşul englezesc de unde am plecat vedeam oameni de toate vârstele venind de la cumpărături, cărând sacoşe pline cu produse. Le cărau nu doar de la magazin la parcare, ci pe distanţe mai serioase: 20-30 de minute, la vale, la deal, pe loc drept. La noi, nu văd cum se va renunţa la autoturisme în favoarea opţiunilor green (mersul pe jos, cu bicicleta). Cred că mai degrabă vor schimba maşina pe carburant cu cea electrică şi cu confort îmbunătăţit.
De câte ori văd un ‘câmp’, teren viran ca un gând mort printre case, blocuri şi magazine, mă străfulgeră un gând sceptic şi trist: ‘Ce i-or fi pus în gând şi amărâtului ăsta de câmp?’ Sau: ‘De ce nu i-a pus nimeni vreun gând bun până acum?’
Se lucrează mai nou într-un ‘câmp’ din spatele parcului Sub Arini, în coasta garnizoanei militare. Au scos jucăriile: macarale, betoniere şi alţi monstruleţi. Chiar mă bucur. E un semn de viaţă. Să vedem ce finalitate va avea, cum se va săvârşi….
Nu sunt interesata in sinceritatea absoluta. In nimic dus la extrem.
Imi displace agresivitatea in comunicare, vehementa, jocul pentru control si putere, cu intentia de a descuraja comentariile cititorolor pe care ii apreciez, sau dialogul cu altii, cu care as putea si as dori sa intru in dialog.
Cred ca cineva a uitat ca si palatele atat de vizitate si admirate, din Paris sau Londra, spre par egzamplu, au fost facute tot de niste „grandomani” si „prosti”! Iar azi, toata lumea se pozeaza cu mandrie si admiratie in fata lor. Nu-i asa ca aia, daca erau destepti si petitomani, mai bine isi faceau niste cotete? Ce-mi place ipocrizia, mor de dragul ei!
Unde dai si unde crapa! O comparatie mai trasnita nici ca puteai sa faci!
De ce draghe, alea nu erau tot locuinte private? Ca n-am auzit ca statea ‘ulimea in ele.
Eu personal iubesc stilul japonez sau scandinav in materie de case. Dar, daca omul a facut bani legal, din partea mea poate sa-si faca casa pe trei hectare. Nimeni nu-mi da dreptul sa-l judec din alt punct de vedere. Deci, sa nu fim anticomunisti aplicand epitete atat de dragi comunistilor. On s’entende? Do you copy?
Hei, vezi bine ca am scris „Habar nu au ca o casa prea mare nu le va aduce niciodata binele interior de care au nevoie.” Le bien-être”, starea de bine, despre asta era vorba. Când esti destept, si nu prost, înainte sa-ti costruiesti ditamai căsoiul, poti sa-ti imaginezi ca spatiul acela prea mare nu foloseste, ci dauneaza calitatii vietii în familie. Te las pe tine sa te gândesti de ce, daca nu reusesti, cere-mi ajutorul si o sa-ti explic. Mâine…
Bai geo, da’ tu esti Stalin sa stii exact cat si cum e cu „le bien-etre”? Si cui si cand? Esti vreun etalon in acest sens? Sau cine nu gandeste ca tine e un prost, n-asa? Mie imi plac „barcile” americane din anii 60-70. Nu-i asa ca sunt un prost si un grandoman? Ca nu-mi plac buburuzele astea moderne, electrice sau eventual mini-motorizate clasic. Sau poate imi plac berea si fripturile cat capacul de WC. Nu-i asa ca sunt prost si grandoman ca nu mananc Raw-Vegan? Sau poate sunt un prost si un grandoman ca admir catedralele alea uriase din occident, facute tot de niste „prosti si grandomani”, care puteau sa traiasca si in niste bordeie ca sa fie „destepti si petitomani”. N-asa? Si cum ziceai ca stai cu lupta de clasa, tovarase?
Erata: catedrale si palate din occident, ca sa fie clar ca e vorba si de locuinte, private, adica ale regilor si altora mai mititei decat ei. Toti, niste „prosti” si niste „grandomani”, conform autoarei! Sau se pune doar la Rominia, nes pa?
Nu extinde, nu are nicio legatura cu ceea ce spui tu… O sa-ti mai spun mâine…
Dubla masura, e exact ce iubesc mai mult si mai mult. Bleah! N-ai ce sa-mi spui, e clar ca balanta e suie! Hai salam de Paris!
Grandomani, pentru ca sunt prosti! Habar nu au ca o casa prea mare nu le va aduce niciodata binele interior de care au nevoie. Am avut ocazia sa locuiesc un an într-o asemenea casa. Cei care ne-au oferit-o au crezut ca vom ramâne mai multa vreme acolo, dar nu as mai fi ramas pentru nimic în lume.
Monica, subiectul tau mi-a adus aminte de palatele tziganesti si de magarii care au dat autorizatii ca sa poata fi construite. Când l-am vazut pe cel care se afla la intrarea în Câmpia-Turzii, am crezut ca turbez. Pe altele le-am vazut în fotografii pe internet, poate aveti asemenea orori si-n Sibiu. Doamne Sfinte Dumnezeule, cu ce oare ti-am gresit?!
Geo, ar fi trebuit sa le vezi pe acelea din nordul Bucovinei din sate de langa granita cu Ucraina. Nu demult- inainte de marea emigrare in masa- un sat cu oameni sarmani- nevoiasi, acum cativa ani un sat parasit, cu cate o ruda lasata sa locuiasca in noile constructii, asa cum lasi un caine de paza. La prima vedere esti impresionat- de ‘acastaile’ enorme, pe nivele, nezugravite pe dinafara, semn ca inca se mai lucra la ele, vara mai ales. Au scos satul din anonimat, din saracie?! Fara a crea niciun loc de munca pentru cei ramasi prin zona?! Sate abandonate, pustii, acum populate de oameni in varsta, pensionari, poate si de unii copii-tineri lasati cu bunicii, unchii, matusile. Am vorbit cu un trecator pe strada- toate acele vile (reci, fara farmec) apartineau celor plecati care lucrau in strainatate. Asemenea constructii, probabil cu tot luxul interior, nu pot fi ridicate dintr-un salariu modest castigat in occident, platind toate taxele, chirii si facturi, trimitand si bani acasa. Nu stiu in ce conditii ar trebui sa traiasca cineva in occident, ce job sa aiba, ce venituri, sau cat sa stranga cureaua, ca sa-si faca in timp record asemenea ‘acastaie’.
Si prin alte zone, de pilda chiar prin judetul Sibiu, zone de frunte, am auzit de ‘plecati la munca in Anglia’ care si-au ridicat intr-un an o namila de casa, din banii castigati. Ce?! Cum?!
Te prinde mila de locurile acelea frumoase care nu au gresit cu nimic. Îmi pot imagina ceea ce mi-ai descris.
Se poate discuta despre grandomanie și prostie. Nu e deloc sigur că acel care e grandoman e și prost. Mai degrabă grandomanul e grandoman și prostul e prost. Cel care s-a născut calic, care a copilărit fără chiloți și și-a făcut treburile pe unde apuca, are un singur vis: să se vadă împărat.
Din cate știu, la intrarea în Câmpia Turzii erau trei ,,palate”. Unul ,construit ilegal, a fost demolat de autoritățile locale. Se poate discuta de ce nu au intervenit în momentul începerii construcției. Celelalte două au fost construite legal, dar cu autorizație de la județ.
Asta știu eu. Sper să nu greșesc!
Celelalte, practic nelocuite, niște ,,case de vacanță,, , au rămas în picioare.
Problema nu e că au fost construite ci din ce bani. Proprietarii nu au afaceri legale în România, realizează venituri în străinătate. Dacă ții seama de faptul că presa relatează despre faptul că 40% din prostituatele din occident sunt din Romania, că cetățenii români sunt printre cei mai ,, competenți ” cerșetori și spărgători de bancomate ( vezi cazul Mexic), te întrebi dacă prostul e prost și deșteptul e deștept. Cred că avem o problemă de definiție!
Mai e mult până departe! Nu e deloc sigur că vom ajunge acolo!
Da. Din ce bani? e intrebarea. Si nu e deloc adevarat ca pandemia i-a trimis pe infractori-interlopi acasa, inapoi in Romania. Unii s-au intors, dar cei mai successful au ramas. Cei care au si mici joburi legale, sunt altoiti pe trunchiul infractionalitatii autohtone – nu de capul lor- sau doar dau ‘a helping hand’ cu una cu alta, sunt aparent integrati si sub radarul autoritatilor. Unii merg si la biserica. Tough, in it?
geo
Daca erai atat de oripilat, de ce n-ai taiat-o din prima, maestre? Deci aia care ti-au oferit o asemenea casa, erau prosti si grandomani? Le-ai spus-o si lor, ai fost atat de „curajos”? Vous etes penible, mon cher!
Nu am avut încotro. Era locuinta oferita de o Primarie care avea nevoie de mine, si nu prea aveam de unde alege. Dupa un an am fi putut ramâne în aceeasi casa, platind o chirie foarte mica, dar ne-am mutat si nu ne-a parut rau.
Si zi, le-ai spus ca sunt si prosti si grandomani? Sau ai uitat?
Duci discutia în derizoriu si iar ma enervezi!
A+, ca mâine o sa am o zi grea… sa nu mai zici nimic!
ma gandam sa scoatem adjectivele din toate dictionarele. ce zici, o fi bine?
daca Da!, …cind ne apucam?!:)))))))))
Bine te-am regasit, online.
Ai putea sa-i scrii Presedintelui Academiei Romane, in masura sa raspunda la aceasta intrebare, la aceasta propunere.
Eu doar scriu. Unora le place, altora nu. Pana se solutioneaza problema adjectivelor, te poti opri la prima fraza sau trece la alt articol, ca sa eviti adjectivele.
🙂 chiar nu mi am dorit sa te vexez!
n am nimic impotriva sa n o mai fac:)
pe toate cele bune ti le doresc:)