Despre Inteligență și intelectuali

Se vorbește mult prea mult în zilele noastre despre așa numita „Inteligență Artificială”, dar din păcate prea puțini cunosc, sau pot să definească termenul de „Inteligență”. Dex-ul definește “intelectul” ca și “capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni”. Printre sinonimele enumerate se află termeni precum: cuget, gândire, inteligență, judecată, minte, rațiune sau înțelegere.

Din păcate această definiție utilizează termeni care la rândul lor necesită să fie definiți. De exemplu ce înseamnă a avea o activitate rațională? Sau a opera cu noțiuni? Deoarece astăzi trăim într-o epocă de profund relativism al logicii și a normelor sociale, pentru unii a acționa “rațional” înseamnă a adera la un set de reguli create de ei și pentru beneficiul lor. A “opera cu noțiuni“ presupune existența unui consimțământ din partea societății civile asupra definiției acestor noțiuni. Eu de exemplu, trăiesc într-o societate în care noțiuni precum “femeie“, “sex“, sau “mamă“ au devenit atât de fluide încât și-au pierdut sensul utilizat în ultimele câteva mii de ani. Folosind acest nou tip de “logică“, este extrem de simplu în ai cataloga pe cei care nu aderă la aceste definiții drept “ne-inteligenți“, ca să folosesc o sintagma mai dulce, în loc de “pleavă“, sau “analfabeți funcționali“. Este evident că aceste noțiuni au fost inventate pentru a justifica atitudini și acțiuni care nu pot fi altfel justificate de normele unei societăți umane tradiționale, societate care a fost cadrul în care umanitatea s-a dezvoltat și a evoluat în ultimele câteva milenii. Este asta oare o dovadă a Inteligenței umane în acțiune? Este un posibil model pe care „Inteligența Artificială” să-l urmeze?

Mulți oameni de știință ai secolelor XIX și XX au încercat să atace subiectul Inteligentei umane, un subiect de altfel extrem de dificil și de controversat. Am să enumăr doar doi de dată mai recentă: celebrul Alan Turing, care este considerat drept părintele epocii digitale și Leslie Valiant creatorul teoriei “Probabil Aproximativ Corect”. Acești doi titani ai zorilor epocii digitale au studiat de o manieră sistematică sinergia între științele exacte, filozofie și biologie. Concluzia: nimic din natura care supraviețuiește nu poate fi simplificat și nu poate fi reprezentat printr-o formulă matematică simplă. Cum supraviețuirea este scopul biologic fundamental, viața necesită o permanentă adaptare, atât prin fenomenul de învățare, prin propria experiență dobândită, cât și prin expunerea la experiența acumulată de istorie. Asta este rolul principal al Inteligenței: supraviețuirea și perpetuarea ca și specie. Progresul este rezultatul unui lung șir de experiențe reușite. Iar aceste experiențe reușite s-au bazat pe adaptarea corectă la realități, deci pe adevăr, pe logică, pe rațiune.

Pe perioada a câtorva ani cât am scris la o carte despre așa-numită “Inteligență Digitală” sau AI așa cum o numesc mulți astăzi, am studiind marea majoritate a lucrărilor publicate de ei. Am dobândit astfel ferma convingere că Inteligența, ca și trăsătură absolut definitorie a speciei umane, nu poate fi încapsulată într-o formula matematică, care mai apoi să poată fi codată în software. Inteligența este mai degrabă un concept aproape ezoteric care include fenomene precum percepție, învățare, cunoaștere și în cele din urma, înțelepciune, sau raționalitate în sensul clasic. A încerca să convingem o întreagă societate că Inteligența poate fi “artificializată“, adică simplificată până la punctul în care poate fi definită, formalizată și mai apoi codată în soft, este un afront adus miracolului umanității și Creatorului ei. Scopul eforturilor de a promova acest sofism, este unul cât se poate de pervers: acela de a delega raționalitatea umană, și deci procesul de a gândi logic și de a lua decizii raționale, unor sisteme informatice care pot fi supravegheate și controlate de entități malefice.

Suntem încă în zorii “epocii AI-ului “, unde totul se rezumă, deocamdată, doar la capacitatea de a procesa volume uriașe de date, de a le filtra bazat pe reguli impuse de cei de la butoane cu scopul a de a dirija “opinia publică“ sau chiar voturile, după interesele momentului. Exemple de dată recentă: epoca Covid, războiul din Ucraina, alegerile din România. Din păcate, este foarte posibil ca în etapa imediat următoare, să se încerce penetrarea “templului uman“, prin așa-numitele “Computer-Brain interfaces”, ca și a unor variante noi și mult perfecționate de “vaccinuri“ mRNA. Adică să trecem de la metode “soft“ la cele “hard“.

Si acum aș vrea să închei cu câteva idei despre “Intelectualitate“. Intr-un mod aproape Cațavencian, Dex-ul definește “Intelectualitatea“ ca și “categoria socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență“. Pe bune? Deci intelectualii contemporani sunt cei care-și câștiga existența prin muncă intelectuală… adică aceea de a “opera cu noțiuni“ create pentru aș justifica propria existență. Cum să îi numim atunci pe cei din trecut care s-au jertfit pe templul artelor, sau al științelor? Pentru decantarea adevărului de minciună, a luminii de întuneric, pentru dreptul de exprimare liberă…

Pot fi oare numiți intelectuali cei care au devenit slugile unui sistem opresiv? Așa-numiții “oameni de presă“ care perpetuează zilnic nu numai neadevăruri, dar mai ales otrava și ura menită să le asigure pâinea cea de toate zilele. Sau așa-numiții “oameni de știință“ care împing sute de milioane de oameni să-și injecteze în mod conștient un agent biologic menit să schimbe structura propriului ADN? Sau așa-numiții “experți“ care au contribuit la transformarea unei economii auto-sustenabile într-o fundătura dependentă de importuri de proastă calitate și de credite străine la care nici dobânda nu mai poate fi plătită?

Intelectualitatea nu poate fi partizană, sau ideologică. Singura ideologie a intelectualului trebuie sa fie cultivarea adevărului. Capacitățile intelectuale native, la care se adaugă acumularea de cunoștințe prin intermediul procesului de învățare, care durează pe tot parcursul vieții, generează un buget de intelect pe care un individ îl folosește pentru supraviețuirea sa, a familiei sale, a tribului din care face parte și în ultimă instanță a speciei. Așadar, Dex-ul ar trebui să schimbe un pic câteva din definiții, mai ales aceea a Intelectualității. Ea trebuie sa fie definită ca și categoria socială formată din oameni pentru care cultivarea adevărului și a frumosului reprezintă sursa principală de existență.

 Rogenix