Despre minciunile electorale

De la  opincă și până la vlădică, norodul e indignat ! Cică e  mințit cu nerușinare de către politicieni,  profesioniști  dintotdeauna în prepararea de brașoave! Cei de la putere dau vina unii pe alții, mereu ceilalți, nu noi! Alteori, se eschivează pervers, arătând  cu degetul  moral înspre  predecesori, care le-ar fi lăsat o moștenire economică și legislativă  dezastruoasă… „Ba tu, ba tu!”, e jocul lor preferat, deși lumea i-ar vrea mai copți la minte, că doar n-au rămas copii, ce naiba! Jos, la talpa țării, lucrurile se simplifică dezarmant. „Toți  sunt hoți și mincinoși !” Și dăi  sudalme, și amenințări, și blesteme,  ferească sfântu’ de furia gloatei ajunse cu cuțitul la os! Spectacolul acesta grotesc se  încinge malign în timpul campaniilor electorale, când nerușinarea nu mai cunoaște opreliști.  Se minte de  la prima și până la ultima oră din zi, oriunde  și oricum, scopul scuză mijloacele ! Iar de dragul democrației, este permis orice! Apropo, ați observat că o minciună, cu cât e mai gononată, e mai credibilă și strânge  aderenți cu ghiotura? Mda, ai nevoie de talent și de o crasă lipsă  de caracter ca să promiți bazinului electoral marea cu sarea. Chiar, credeți că întâmplător a fost preferat  termenul „bazin” ca noțiune sociologică de identificare a mulțimii cu drept de vot?

Dacă însă disputele cu pricina nu-ți atacă  naturelul și-ți păstrezi luciditatea, nu poți decât  să te amuzi de ipocrizia tuturor actorilor prinși de bunăvoie în  farsa  pregătită periodic. Păi,  de unde atâta revoltă,  de vreme ce păcăleala este instituția fundamentală în procesul educativ al omului ?!  Da, nu vă uitați chiorâș  la mine ! Așadar, s-o luăm în ordine! La vârsta dinților de lapte, trăim sub imperiul fricii induse prin  personaje  născocite cu premeditare: „Baubaul”, „fantomele”,„inșii care fură copii”, „balaurul cu zece capete” etc. Apoi,  făpturile generoase și neprihănite  sunt iarăși  rodul imaginației noastre: „Zâna măseluță”, „Moș Crăciun”, „Moș Ene”, îngerașii  etc. În timp ce creștem, devenim noi înșiși  creatori  de  falsuri, gratuite ori  grosolane, în speranța că ne vom ușura zbaterea cotidiană sau că ne vom construi   o imagine  favorabilă în ochii celorlalți sau ai noștri. Iar aici fantezia  nu cunoaște limite, pe măsura credibilității   semenilor dimprejur, bineînțeles.  Se minte în familie,   la școală, la birou, în dragoste, dar unde nu se minte? Publicitatea făcută unor produse – oricare ar fi – nu-i o păcăleală? Una prin exagerare sau prin omisiune, să fim sinceri ! Se ascunde adevărul în fața  instanței de judecată, a pacienților cu afecțiuni grave, a telespectatorilor și spectatorilor, și experiențele  din urmă – pandemia și ciclonul  lu’ pește –  sunt dovada cea mai obscenă.

De aceea, încetați cu ipocrizia mâniei provocate de avatarurile confruntărilor politice întru obținerea puterii și nu mai implorați să fiți mințiți de orișicine vă cere sufragiul !