Despre statul laic și libertatea de conștiință

Evenimentul religios de la Constanța este revelator (o dată în plus) de starea destul de gravă a nației române.
În general evit să mă pronunț asupra credințelor religioase sau religiei în general (care relevă de sferă privată) atâta vreme cât acestea nu interferează cu sfera publică (în general) și nu încalcă libertatea mea de conștiință (în particular).

Respect persoanele care au o credință pentru că aceasta impune un set de valori. Sunt poate subiectivă dar mi se pare mai ales valabil pentru religia creștină. Prin urmare mă conduc eu însămi după morala creștină pentru că este baza civilizației noastre occidentale, în ochii mei, până una alta, cea mai bună. Includ în aceasta civilizație și iudaismul care ne-a dat, nu-i așa, Vechiul Testament. Ce e de contestat în „sa nu ucizi”, „să nu furi”, „să nu faci rău aproapelui tău”, „să îți respecți părinții”?… Respect de asemenea toate marile sărbători ale creștinătății (Crăciunul, Paștele…) nu pentru că aș fi credincioasă, nu sunt, ci pentru că ele marchează tradiția și identitatea unui popor.

Pe de alta parte, separarea bisericii de stat așa cum a promovat-o Franța la începutul secolului trecut mi se pare de un bun simț extraordinar. În zilele noastre mai ales (dar nu numai) trăim împreună populații de religii diverse, creștini, evrei, musulmani, budiști, confucianiști, animiști, agnostici. Daca ne respectăm unii pe alții ne trăim fiecare credință în sfera noastră privata și îi lăsăm pe ceilalți în pace să își trăiască fiecare religia sa, inclusiv aceea de a nu crede în nimic sau de a-si inventa propria teologie.

Toate marile religii monoteiste ale lumii au avut epoca lor obscurantistă. Creștinii au masacrat cu numele lui Iisus pe buze, așa cum fac azi islamiștii cu al lor Mahomed. E nevoie de o anumita evoluție pe scara civilizației pentru a depăși asemenea momente de sălbăticie.

Or, ceea ce vad azi în România este un regres destul de îngrijorător. O buna parte din populație a devenit nu atât practicantă, ceea ce e ok, cât fanatic religioasă. De altfel una din ideile oarecum preconcepute în occident este aceea că românii sunt obscurantiști, cu o atitudine puțin medievală. Sunt șocată de fiecare dată când îi aud pe moderatorii de televiziune abordând un vocabular, practic, seminarist, cu referințe religioase pronunțate. Nu e nici locul, nici rolul, nici epoca. La fel când se transmit în extenso slujbe, fie ele cat de importante, pe toate televiziunile și mai ales la cele de știri. Să îți suprimi rolul de televiziune de informare în cele trei zile de Crăciun sau de Pasti și să transmiți doar evenimente religioase aduce mai degrabă a Iran decât a tara din UE.

Dezlănțuirile pătimașe în jurul evenimentului de la Constanta pentru care ori ești favorabil, ori ești tâmpit dă nota generală a stării de spirit a poporului român. În primul rând, nu cred că merită mai mult de o linie în jurnalele de știri, în cazul în care a fost un eveniment excepțional. În cazul în care a fost o slujbă normală reglementată de către BOR nu merita nici atât, pentru că slujbe se țin în fiecare zi. Și dă-mi voie mie, care nu sunt practicantă, să n-am habar ce e cu slujba asta. Eventual explică-mi daca ți se pare că te-am agresat într-un fel, dar nu mă agresa tu, creștinul, pentru că nu sunt în aceeași linie de conduită cu tine.

Cred că o mare responsabilitate pentru invadarea spațiului public de către faptul religios revine clasei politice care, în loc să separe cele două sfere, publică și privată, se folosește de habotnicia redescoperită a poporului român. Una din marile mize ale construirii României moderne este tocmai evoluția mentalităților în acest domeniu. Și o să aduc un argument din panoplia credincioșilor: Iisus ne recomanda să ne rugăm în privat și să nu facem parada nici de credință, nici de faptele care o înconjoară.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

6 comentarii pentru articolul „Despre statul laic și libertatea de conștiință”

  • ..si eu is de parere ca traind in ata lume (F), nu mai simtiti realitatile din R. Cred ca tonul (intempestiv) nu e potrivit. Cel mai bine este sa ramaneti la corespondent de Paris, care ne informeaza despre ce si cum pe acolo..

  • Pentru un ziarist/jurnalist, probabil fara #, aveam asteptari mai mari cu privire la aspectele laice / religioase. Nu cred ca Franta e un model in acesta privinta. Ca sa citez un om politic bulgar din sec XIX, dar valabil si azi, care se referea la o localitate din Bulgaria ca “fiind de 10 ori mai liberala decat republica franceza” si Romania este un stat tolerant si laic. Nu cred respectul fata de religia ortodoxa face Romania un stat religios. Nici nu se poate spune ca a fost vreodata asa ceva. Si va rog nu generalizati cu privire la crestinii care “au masacrat cu numele lui Iisus pe buze”, poate va referiti la catolici. Superficial si dezamagitor articolul…

  • Nu prea are nicio legatura “statul laic” cu ce hotaraste un trust de presa sa transmita la TV ca sa caste lumea ochii..
    Pe bune..
    Iar populatia are dreptul ei sa devina “fanatic religioasa” mai ales ca si contra-reactie la noua “religie a virusului”.

  • Duduie, Franta nu e chiar cel mai fericit exemplu. Poate aveti lucruri mai bune de facut si noi va deranjam, n-asa?!

  • Televiziunile mănâncă o pâine din astfel de rahaturi, n-are statul nicio treabă. Pe de altă parte, atunci când ai de-a face cu un stat totalitar e firesc ca lumea să exagereze pe partea religioasă tocmai pentru că nu suporta statul.
    Dar, repet, totul e un circ televizat, nimic mai mult.

  • O însăilare proastă, de la un capăt la altul. Vedeți-vă de altele, madam!

Invitații cristoiublog
⚐ Circulă pe net ⚑