Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Detectorul de talente: Larisia Popescu, pictor la 84 de ani

— Pentru cei care vă cunosc mai puțin, vă rog să vă prezentați pentru început…
— Mă numesc Larisia Popescu și m-am născut la data de 9 octombrie 1936, în târgul Sculeni, dincolo de Prut, în frumoasa Basarabia. Părinții mei Mihai și Maria Janu dețineau în târgul Sculeni un mic restaurant și o manufactură. Munceau mult și ne-au înconjurat mereu cu dragostea lor. M-am născut într-o perioadă tulbure a istoriei și din spusele tatălui meu, familia noastră a încercat să se refugieze încă din anul 1940 fapt găsit peste ani în înscrisuri din arhivă, însă războiul și autoritățile de atunci le-au cerut să se întoarcă. Tatăl meu spunea meu că el este român și se mândrea cu acest lucru și dragostea de țară și de neam ne -a insuflat-o și nouă copiilor săi. În anul 1944 ne-am refugiat din nou plecând din Sculeni, cu o căruță cu 2 cai lăsând totul în urma noastră. Cel mai trist este faptul că neamuri și familii întregi au fost despărțite pentru totdeauna.
Din păcate tot satul a fost bombardat, inclusiv casa părintească, iar acum acolo este un parc și un monument în cinstea eroilor căzuți în război. Am trăit vremurile grele ale refugiului până ne-am stabilit în târgul Ivești, alături de părinții mei și de frații mei Miluța, Lucica și Costică, eu fiind cea mai mare.
Anii au trecut și în timpul Liceului ,,Cuza Vodă” din Huși am avut șansa ca profesorul meu de desen, Petrencu Ștefan căruia îi pot un enorm respect și prețuire, să aprecieze talentul meu și să îmi dea primele lecții.
După terminarea liceului am continuat să pictez iar familia m-a sprijinit în procurarea materialelor. Îmi aduc aminte cu mare plăcere, cum matură fiind, tatăl meu mergea la Galați, să îmi procure ramele pentru tablouri.

— Pentru ce ați ales pictura și nu muzica ?
— Pot spune că pictura m-a ales pe mine. Consider că muzica și pictura sunt într-o strânsă legătură. În momentul în care pictezi și asculți o muzică bună, ea poate fi un plus în creativitate și în cromatica aleasă.

— Care sunt tehnicile utilizate de dumneavoastră ?
— Am încercat diverse tehnici, dar m-am oprit la pictura în ulei. Când eram tânără pictam în acuarele peisaje și flori.

— Vă simțiți bine în lucrări de dimensiuni mai mici, ori preferați suprafețele mari ?
— Nu am preferințe. Am pictat și pânze de dimensiuni reduse, dar și pe suprafețe mari. Acum prefer dimensiunile mici, deh am o vârstă iar ochii mei au obosit puțin.

— Ce ne puteți spune despre viața dumneavoastră, dincolo de arta plastică ?
— Am fost căsătorită cu un om minunat Cristache Popescu care, din păcate, ne-a părăsit mult prea devreme. Am 2 fete, Aurelia și Carolina, cea mare cu un talent deosebit fiind desenator tehnic (moștenit de la tatăl său), iar cea mică mi-a moștenit talentul și pictează și ea. Am doi nepoți minunați, unul cu talent în comerț, iar celălalt cu un talent nativ în grafică și pictură. Viața are în sine un model, așa că generațiile următoare au cu siguranță un talent înnăscut primar al părinților și mă bucur enorm de talentul nepotului meu Mircea care îl va transmite tradiția generațiilor viitoare.
În afară de a picta, îmi place să scriu și să colecționez diverse lucruri din vechime. Păstrez legătura cu foștii colegi de liceu (de la Huși) și ne sunăm săptămânal și depănăm amintiri și dacă sănătatea și timpurile ne vor permite poate ne vom reîntâlni din nou la 67 de ani de la terminarea liceului.

— Înainte de a vă mulțumi neformal pentru acest dialog interesant vă rog la final să adresați un gând pentru cititorii acestui interviu care vă descoperă cu plăcere universul dumneavoastră artistic.
— Multe dintre lucrările mele sunt reprezentate de maci. Macul este floarea mea preferată și în general florile de câmp. Consider ca macul deși aparent gingaș are o vibrație aparte și o energie pe care îmi place să cred o transmit în fiecare tablou.
— Vă mulțumesc.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog