Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Dialogul care a marcat Europa înainte de Summitul de la MALTA (Papa Ioan Paul II versus Gorbaciov)

Mă gândeam ca astăzi să scriu despre Germania și despre dispariția lui Merkel. Ne va lipsi cancelarul german. Primul summit al Angelei Merkel din UE, din decembrie 2005, a fost unul de referință în ceea ce privește politica ce va urma. Primul ministru al Marii Britanii Tony Blair și președintele francez Jacques  Chirac erau blocați într-o luptă continuă, de ani, pentru bugetul Uniunii. După numai 3 săptămâni în funcție Merkel a negociat cu cei doi, ore întregi, și a intermediat un compromis. Merkel a devenit indispensabilă. Merkel a investit în relații personale și a demonstrat o rezistență deosebită în negocieri. În timpul campaniei sale de realegere din 2013, când stătea la putere de opt ani, Merkel a candidat sub sloganul „Mă cunoști”. Merkel va pleca după 16 ani la putere. Vidul va fi umplut imediat de alți politicieni precum Macron, dar valoarea va fi cea care va da măsura. Germania a votat. Social democrații germani au obținut majoritatea voturilor în alegerile naționale, impunându-se la limită în fața coaliției de centru-dreapta a lui Angelei Merkel în cursa care în care va fi decis viitorul cancelar al celei mai mari economii europene. Liderul Partidului Social-Democrat german (SPD), Olaf Scholz, a declarat că are mandatul de a conduce viitorul guvern de la Berlin. Acesta a anunțat că intenționează să formeze o coaliție (”coaliția semafor”) guvernamentală cu Verzii şi cu liberalii (FDP), conform Reuters. Pentru a forma un guvern, un partid sau o coaliție trebuie să aibă o majoritate (adică mai mult de 50% din locurile din Bundestag), așa încât nu este garantat că partidul care câștigă alegerile federale germane este și cel care va forma guvernul. Avem exemplele din 1969 când Kurt Georg Kiesinger de la CDU, cu aproape 50% din parlamentari a pierdut în fața lui social-democratului Willy Brandt, la fel ca și mentorul lui Merkel în 1976, când CDU-ul lui Helmut Kohl a obținut cele mai multe voturi, dar în cele din urmă SPD și FDP au format un guvern de coaliție.

Deși este dificil de prezis structura exactă a guvernului de coaliție care se va reuni după votul din 26 septembrie, există câteva scenarii probabile. „Coaliția Jamaica”, atât de lăudată – care cuprinde CDU, Verzii și FDP, ale cărei culori de partid seamănă cu steagul națiunii insulare – poate fi la orizont dacă Laschet poate îmbunătăți numărul actual al CDU și dacă FDP își poate reconcilia diferențele cu Verzii . O coaliție „roșu-roșu-verde” de stânga pură a SPD, stânga și verzii este o altă posibilitate, dacă SPD are o manifestare deosebit de puternică. Alte opțiuni includ „coaliția Kenya” (CDU-SPD-Green); „coaliția Germaniei” (CDU-SPD-FDP); și așa-numita coaliție „semafor” (SPD-Verzii-FDP). Chiar dacă alegerile germane produc o coaliție de stânga, slăbind PPE, stânga nu va conduce imediat Consiliul European. Cu Macron la grupul liberal și Draghi neafiliat, pentru moment nu va exista o familie politică dominantă. Între timp, PPE deține în continuare președinția Comisiei, iar la conducerea ei este aliata a lui Merkel, Ursula von der Leyen. Situația s-ar putea schimba anul viitor odată cu alegerile din Italia și Franța. Dacă controlul guvernului în una sau ambele țări va trece la PSE sau PPE, ar avea din nou un impact mare asupra politicii UE. Chiar dacă majoritatea alegătorilor nu înțeleg detaliile politicii de la Bruxelles, alegerile naționale din Europa au cu siguranță consecințe continentale. Avem tot timpul să urmărim evoluția coalițiilor în Germania. Am să închei acest scurt comentariu cu o concluzie: noua conducere politică germană va trebui să-și recalibreze relațiile actuale cu SUA, Rusia și China. În timp ce Merkel a căutat un echilibru, noul guvern va trebui să ia decizii cheie care îl vor obliga să aleagă de partea cui va fi pe tabla de șah geopolitică. În orice caz, mulți germani au început să pună la îndoială soliditatea relație cu Statelor Unite, având în vedere euro-scepticismul lui Trump și modul în care actualul președinte Joe Biden a abordat retragerea din Afganistan. Obligațiunile transatlantice vor rămâne centrale, dar Germania ar putea începe să arate o traiectorie mai independentă. Sau, confruntându-se cu un potop de provocări, următorul guvern ar putea reveni cu ușurință la metoda lui Merkel de a alege calea de mijloc. Alegătorii germani au preferat din punct de vedere istoric stabilitatea decât noi experimente. Dar nu există nicio îndoială că moștenirea lui Merkel și judecata publicului asupra acesteia vor avea un impact durabil asupra viitorului Germaniei.

Papa un lider politic care a contat întotdeauna

Astăzi am să vorbesc despre un lider care nu apare suficient în lumina reflectoarelor dar care este prezent în toate evenimentele geopolitice. Este vorba de Papă. O să spuneți că ce ne interesează pe noi Papa. Ne interesează pentru că:

Jorge Mario Bergoglio sau Papa Francis (numit în cercurile politice drept un cleric reformist) ales papa în martie 2013, cu o agendă clară de reformă internă a Vaticanului și a Bisericii Catolice a dezvoltat, de asemenea. După mai bine de șapte ani de pontificat, se poate spune că a devenit un lider mondial idiosincratic și remarcabil. Printre altele, el a intermediat un acord între SUA și Cuba; a adus dușmanii jurați ai Sudanului de Sud la Vatican, a criticat „globalizarea indiferenței” față de situația refugiaților și a migranților; a făcut ca noțiunea de „periferie” să fie centrală abordării sale geopolitice; a fost primul episcop al Romei care a întâlnit un patriarh rus al Moscovei și a vizitat Peninsula Arabică; a semnat un acord fără precedent cu Republica Populară Chineză; și a emis mai multe apeluri de trezire în Europa. El urmează buna tradiție a papilor de a avea un rol important în politica mondială care a urmărit evoluțiile din societatea umană.

După greșelile Papei Pius al XI-lea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, biserica a învățat să-și exercite puterea politică indirect, dar mai public. Înainte de război, dictatorul rus Iosif Stalin glumise: „Câte divizii are Papa?” În mod ironic, Ronald Reagan unul din cei mai importanți președinți ai SUA a colaborat cu puterea papalității era mai mare decât cea a Rusiei comuniste, dar a devenit mai subtilă în manifestarea sa. Politicieni , președinți au colaborat întotdeauna cu Papa. Ioan Paul al II-lea, s-a întâlnit de multe ori cu președintele american Ronald Reagan. Perechea a împărtășit o detestare a comunismului și a lucrat în secret pentru a submina regimul susținut de sovietici în Polonia natală a Papei. Ei au folosit sindicatul Solidaritatea ca pârghie pentru a declanșa prăbușirea comunismului în Europa de Est. SUA au furnizat fondurile și echipamentul. Preoții catolici au ajutat la mutarea proviziilor și la transmiterea mesajelor. Este clar că prioritățile politice ale fiecărui papa variază în funcție de mediul lor personal. Ioan Paul al II-lea a fost un papa polonez care va fi crescut sub regimuri totalitare, mai întâi naziste și apoi comuniste. Asta i-a modelat viziunea autoritară asupra lumii. Papa Francisc, în schimb, este primul Papă din America Latină. El vede lumea cu alți ochi. Timp de decenii, a trăit printre cei mai săraci oameni din mahalalele din Buenos Aires. Nu a fost surprinzător când primele inițiative internaționale majore ale Papei Francisc au fost să îl încurajeze pe președintele Barack Obama, de atunci, să pună capăt războiului rece de 50 de ani al Americii cu insula Cuba. După discuții private cu Obama, Papa a ordonat diplomaților Vaticanului să negocieze discuții secrete de pace între SUA și Cuba. Când discuțiile, care au avut loc în Canada, s-au clătinat, Papa Francisc s-a oferit personal să acționeze ca garant al bunei credințe a fiecărei părți pentru a le relua.

Papa Francisc a adoptat o strategie tip Kissinger pas-cu-pas cu China, cu care Vaticanul a fost blocat într-un impas vechi de zeci de ani asupra controlului celor 12 milioane de catolici din China – jumătate dintre ei fiind membri ai bisericilor subterane loiale Romei și jumătate dintre ei aparținând unei biserici sponsorizate de guvern, cu episcopi numiți de Partidul Comunist Chinez. În mod fascinant, sub Papa Francisc, Vaticanul a semnat un acord de compromis istoric cu Beijingul cu privire la numirea episcopilor catolici. Unii din Biserică consideră că Papa a recunoscut prea mult, dar Papa o vede ca pe o altă lucrare în desfășurare. Este doar unul dintre numeroasele domenii pe care strategia sa politică este de a o împinge lucrurile înainte spre o papalitate modernă conectată la complexitatea geopolitica a lumii de astăzi.

În drum spre Malta cu Ioan Paul al II-lea și Gorbaciov

Pe 1 decembrie 1989 Gorbaciov în drum spre întâlnirea istorică cu Bush de la Malta a făcut un popas la Vatican să întâlnească cu inspiratorul mișcării Solidaritatea Ioan Paul al II-lea. Vă las pe dumneavoastră să judecați de ce. Momentul a marca pentru a doua oară o întâlnire între un lider rus și Pontiful de la Vatican. Prima dată a fost când Țarul Nicolae I l-a întâlnit pe Papa Grigore al XVI-lea în 1845. Acum liderul sovietic și soția sa Raisa au ascultat Internaționala și imnul papal cântat de o formație a Vaticanului. Am să redau mai jos stenograma, în traducerea mea, a discuție dintre cei doi[1]. De ce o consider importantă? Pentru simplu motiv că deschide seria discuțiilor de la Malta cea care a schimbat geopolitica globală și a început o era nou în relațiile internaționale. Papa a vorbit de libertate religioasă În URSS IAR Gorbaciov despre agenda discuțiilor care urmau la Malta cu Bush. A atras atenția și faptul pe care-l vedem și astăzi la liderii ruși dezgustul față de ”valorilor occidentale” la care Papa a răspuns că ”Europa ca un participant la istoria lumii ar trebui să respire cu doi plămâni.

Stenograma după notele lui Alexandr Yakovlev

Întâlnirea între Papa și Gorbaciov a marcat o schimbare istorică în cursul ideologic pentru Uniunea Sovietică, liderii de la Kremlin subliniind importanța „valorilor umane universale” asupra „conflictului de clasă”. Gorbaciov, care a dezvăluit că fusese botezat în copilărie, avea o audiență privată de peste 80 de minute cu Ioan Paul al II-lea în biblioteca privată a papei din Vatican înainte de întâlnirea cu Bush de la Malta. La cererea specială a liderului sovietic, primele cinci minute ale întâlnirii au avut loc fără interpreți. Cei doi ”slavi” care au făcut mai mult decât oricine altcineva pentru a introduce o nouă ordine în Europa s-au așezat față în față peste modestul birou de lemn al papei. Papa a salutat ulterior soția lui Gorbaciov, Raisa, și alți membri ai delegației sovietice într-o rusă fluentă, dar cu un puternic accent occidental, înainte de a trece la limba italiană pentru adresarea sa oficială. Oficialii sovietici și ai Vaticanului au spus că stabilirea unor relații diplomatice depline între cel mai mare și mai mic stat din lume va avea loc probabil în etape. Ei au prezis o variantă a „modelului polonez”, odată cu deschiderea unui birou special pentru afacerile Vaticanului în ambasada sovietică din Roma, înainte de un schimb oficial de misiuni diplomatice. Rusia țaristă a avut o misiune acreditată la Vatican timp de 150 de ani de la domnia Ecaterinei cel Mare la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dar contactele au fost întrerupte imediat după Revoluția Bolșevică din 1917, noul guvern sovietic făcând ecou lui Karl Marx în a descrie religia drept „opiaceul poporului” și a insistat că aceasta va dispărea în noua societate comunistă. Dintre toate întâlnirile cu liderii mondiali pe care i-a avut Gorbaciov de când a devenit secretar general al Partidului Comunist în martie 1985, cea cu Papa a fost conforma analiștilor probabil cea mai extraordinară. Liderul sovietic a fost escortat la papa de șase gardieni elvețieni înarmați cu sulițe și îmbrăcați în uniforme multicolore proiectate de Michelangelo, membri ai ceea ce fostul ministru de externe sovietic Andrei Gromiko a numit odată „cea mai înfricoșătoare armată din lume”. În scurtul său discurs de după întâlnire, Gorbaciov a lăudat ceea ce el a numit „gradul înalt de înțelegere reciprocă” dintre Uniunea Sovietică și Sfântul Scaun.

Comentatorii sovietici ai momentului au recunosc că Kremlinul a abandonat multe dintre cele mai prețuite ipoteze ideologice ale sale. Dar s-au opus la sugestiile occidentalilor că pelerinajul lui Gorbaciov în Piața Sf. Petru a reprezentat o victorie ideologică pentru Biserica Catolică. „Papa conduce o biserică care a devenit mai conștientă de datoria sa socială față de oprimat și umilit. Gorbaciov este influențat de ideile papei de justiție socială, dar în același timp abordarea sa este una nouă. El dorește să reformeze socialismul „a declarat un expert sovietic în eurocomunism. Primele contacte provizorii dintre Kremlin și Vatican au avut loc în 1962. Atunci liderul sovietic Nikita Hrușciov, care a purtat o campanie nemiloasă împotriva religiei în Uniunea Sovietică, a trimis un mesaj de felicitări de Crăciun către Papa Ioan XXIII. Anul următor, Hrușciov și-a trimis fiica, Rada, și ginerele, Alexei Adzhubei, la Vatican pentru o audiență privată cu Papa. Nikolai Podgorni-Președintele prezidiului Suprem al URSS (1965-1977), a avut o întâlnire cu papa Paul al VI-lea în ianuarie 1967. Gromiko în calitate de ministru de externe a avut în total șase întâlniri cu papii Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea.

Pentru primele minute conversația s-a desfășurat numai între cei doi fără interpreți (n.A.G. vreau să înțelegeți că discuția fără interpreți a măturat întreg peisajul politic și a exprimat păreri și rezolvări dintre care unele apar în stenogramă fără nicio legătură cu ceea ce se discută. Cu câteva ore înainte de întâlnire, Republica Sovietică a Ucrainei a anunțat legalizarea bisericii ucrainene catolice, dizolvată brutal de Iosif Stalin în 1946)

Gorbaciov: Aș vrea să spun că apreciez cuvintele de la începutul discuției că aceasta este o întâlnire între doi slavi, printre alte lucruri. Nu vreau să apar ca un pan-slavist dar cred în misiunea popoarelor slave în a consolida valorile umane ale vieții, pacea și bunătatea.

Ioan Paul II: Da, așa este. Pace și bunătate…(neinteligibil)

Gorbaciov: Noi avem deja un acord de eliminare a unui tip de arme nucleare. Există o posibilitate reală de a elimina 50% din armele nucleare. Voi discuta cu președintele Bush. Discuțiile în Ungaria sunt în progres chiar și generali au început să se întâlnească unii cu alți. În alte cuvinte lumea se schimbă ( n.A.G. Gorbaciov se referă al ceea ce s-a discutat fără translatori). Trebuie să spun Sfinția Ta că sunt mirat de reacția oamenilor la propunerile noastre. Nu avem ambiția de a fi considerați salvatori. Noul credo al unei noi Europe este să-i invitam pe alți să gândească despre modul cum să construim împreună o lume mai bună. Nimeni nu trebuie să se calmeze atoateștiutor ți să impună ceea ce gândește altora. Spre exemplu partenerii noștri occidentali, inclusiv administrația SUA, declară că sprijină perestroika. Este adevărat ca marea majoritate a politicienilor și publicului o susțin. Dar deja se spune că Europa va fi remodelată pe baza valorilor occidentale și nimic în afară de acestea nu va fi luat în considerare. Acesta nu este o cale să tratezi națiunile istoria lor tradițiile și identitatea. În trecut URSS a fost acuzată de exportul de revoluției. Acum unii oameni încercă să exporte valorile. Aceasta nu este calea de urmat. Îmi aduce aminte de războaiele religioase. Poate am învățat ceva de atunci. Cât despre problemele religioase le tratăm în cadrul înțelegeri noastre despre valorile umane. În aceste probleme ca și în altele oameni au cea mai înaltă autoritate. Este dorința omului ce filozofie și ce religie să practice. Cred că am atins punctul unde putem construi relații între națiuni pe baza respectului. La un moment dat președintele Reagan mă sfătuia cum să conduc lucrurile în țara mea. I-am spus că nu putem avea o astfel de conversație. O conversație poate avea loc pe baza de respect mutual și realism. I-am spus: tu nu ești un profesor și eu nu sunt un student. Tu nu ești un judecător și eu nu sunt un avocat. Deci dacă vrei să discutăm despre politică, despre cum să schimbăm lumea, atunci trebuie să discutăm ca egali .El a înțeles asta și am făcut ceea ce am făcut. Știu că tu apreciezi rezultatele dialogului, și apreciez mult sprijinul tău. Planificam să lucrăm cu actuala administrație (n.A.G. administrația Bush Senior) folosind aceleași principii. Fiecare parte trebuie să-și mențină independența în timp ce respectă tradițiile celeilalte. Valorile universale ale omului trebuie să devină obiectivul primar, dar alegerea acestora sau a sistemului politic trebuie să rămână cetățeanului. Astăzi facem față unor probleme de supraviețuire. Acestea includ armele nucleare, problemele ecologice, resursele naturale, revoluția informațională, revoluția științifică și tehnologică care ne aduc nu numai progres dar și multe complicații. Acestea sun probleme universale, globale. Trebuie să le cunoaștem, nu să le ignorăm. Trebuie să le înțelegem ca să schimbăm modul nostru de gândire, și în consecință, politicile noastre. Trebuie să trecem de la confruntare la colaborare. Va fi un drum lung și greu dar nu agreez pesimismul țărilor noastre.

Ioan Paul II: Nici eu

Gorbaciov: Planeta noastră este copleșită de îngrijorări. Dacă ne cuplăm forțele avem posibilitatea să mutăm lucrurile în direcția bună și să construim o lume nouă pe baza valorilor universale. Ai menționat problemele din ”lumea a treia”(n.A.G referire la discuția fără interpreți). Și eu vreau să vorbesc despre ele. Nu putem fi mulțumiți în timp ce milioane de oameni trăiesc în condiții de sărăcie totală și foamete. Sunt familiar cu o astfel de discuție. Vizuniile noastre coincid(…). Aș dori să spun că problemele în țara ta natală-Polonia-îmi sunt bine cunoscute. În anii recenți am făcut și voi continua să fac tot ceea ce-mi stă în putință să asigur a relație bună între Polonia și URSS.

Ioan Paul II: Îți mulțumesc în numele poporului meu.

Gorbaciov: Sunt schimbări majore și în alte țări. Aș dori să mai discutăm o chestiune și anume faptul că politicieni occidentali trebuie să ia aminte la aceste schimbări. Sunt prea importante pentru a fi lăsate deoparte. Dacă înțeleg lumea se va schimba. Acum este o oportunitatea să începem un nou drum spre dezvoltare, chiar dacă acesta va fi greu.

Ioan Paul II: Îți mulțumesc că împărtășești aceste gânduri asupra problemelor internaționale cu mine. În mod natura noi discutăm în primul rând problemele europene și până la o anumită limită cele Nord Americane dar sunt situații tulburătoare înalte părți ale lumii. Sunt îngrijorat despre situația din Liban și în general din Orientul Mijlociu. De asemenea cu anumit grad sunt îngrijorat de situația din Indo-Pacific și America Centrală. În total sunt destule locuri cu probleme pe glob. Poate putem acționa în comun pe acest front. În aceste probleme Papa și biserica pot doar reprezenta aspectele morale. Este bine să ajutăm aceste națiuni să treacă peste momentele tragice în acre au ajuns datorită mijloacelor politice. Îți mulțumesc pentru discuția despre perestroika. O vom urmări de afară. Tu domnule președinte continu-o în țară, în inima ta și în sufletul tău. Cred că am înțeles corect că puterea perestroika constă în suflul nou pe care-l aduce. Ai dreptate că aceste schimbări nu trebuie să vină rapid. Suntem de acord că nu numai structurile trebuie schimbate dar și gândire. Aș fi considerat politic incorect de către unii dacă aș clama că aceste schimbări trebuie făcute după modelul occidental. Acesta se opune convingerilor mele cele din adâncurile sufletului. Europa ca participant la istoria lumii trebuie să respire cu doi plămâni.

Gorbaciov: Acesta este o viziune potrivită.

Sursă: Arhiva de Stat a Federației Ruse, Moscova, Colecția Yakovlev, Fond 10063, Opis 1, Delo 349 tradusă din rusă de Anna Melyakova)

Ca să tragem o scurtă concluzie Papa a fost primul care a fost informat despre discuțiile privind încheiere Războiului Rece și despre noua arhitectură care va lua locul acestuia. Convorbirea fără interpreți a fost una care a lămurit lucrurile iar ce ați citit este de fapt oglinda oficială din fața scenei. Odată cu comemorare a 1.000 de ani de la ”botezul Rusiei” [în 1988], la care a participat o mare delegație a Vaticanului condusă de cardinalul Casaroli putem spune ca a început audiența lui Gorbaciov la Papă. Casaroli a adus o scrisoare lungă de la Papa. Papa îi spunea lui Gorbaciov în scrisoare „Am criticat comunismul, dar, vreau să știți, că am criticat și toate viciile capitalismului. Este necesar să se ajungă la o libertate, o democrația, o societate care respectă ființele umane ca valoare supremă. Este necesar să le oferim oamenilor capacitatea de a alege, inclusiv capacitatea de a-și alege religia.” Gorbaciov a crezut în Ioan Paul și la caracterizat într-un interviu pentru Europa liberă din 2005 astfel: ”Acum vom spune că papa a fost pur și simplu un om extraordinar. Iar una dintre cele mai extraordinare calități ale papei a fost aceea că era un slujitor devotat al Bisericii lui Hristos. Și, în cele din urmă, în calitate de șef de stat al Vaticanului, a făcut multe, folosindu-și oportunitățile în acest sens, a făcut multe pentru a se pregăti pentru sfârșitul Războiului Rece, pentru adunarea popoarelor. El a făcut multe pentru a îndepărta oamenii de pericolul unui conflict nuclear. A fost un om care și-a folosit poziția înaltă – voi vorbi direct – în cel mai bun mod posibil. El a fost [un om] care nu a pus calculul politic în centru, dar care și-a făcut judecățile despre lume, despre situații, despre natură, despre mediu, bazate pe dreptul la viață, la o viață demnă pentru oameni și pe responsabilitatea acelor oameni pentru ceea ce este gong în lume. Cred că nu a existat niciodată un apărător atât de remarcabil al săracilor, al oprimaților, al celor opriți în diferite cazuri și în diverse situații, fie din punct de vedere istoric, fie din punct de vedere al conflictelor în curs. Era un umanist. Într-adevăr. Un umanist cu U, poate primul umanist din istoria lumii”.


[1] The Last Superpower Summits / Gorbachev, Reagan, and Bush – Conversations that Ended the Cold War. Autori: Svetlana Savranskaya șiThomas S. Blanton publicată în 2016 de Arhivele Naționale ale SUA.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Dialogul care a marcat Europa înainte de Summitul de la MALTA (Papa Ioan Paul II versus Gorbaciov)”

  • Merkel n-a facut decat sa vopseasca UE ca sa nu se vada ce este vorba despre al IV-ea Reich German care a siluit toata Europa. De aici si Brexit. Doar nu erau britzii sa se lase condusi de unii pe care i-au batut in doua razboaie mondiale. Au si ei mandria lor. Restul nu prea. Noi sigur nu. Papa Francisc, s-ar putea, daca ar fi scuturat cu rochia in sus, sa-i cada carnetelu’ rosu din buzunar. Sau carticica lui Mao. Ma rog, cam tot aia e! Baiatu’ n-are nici o treaba cu Biserica Catolica. D-aia a si fost impus cu forta si Benedict a luat body-check. Pana si Labus stie chestia asta, mai ales Labus din America Latina!

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog