Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Din greșeli (nu) se (mai) învață
Asta a fost odată. Acum nu ne mai permitem și nu ni se mai permite să facem vreo greșeală. Altminteri riscăm să fim înlocuiți cu alți candidați. Firesc, ajungem să le măturăm sub preș cât se poate de repede sau să le tăgăduim. O practică tot mai des folosită de toți cei care vor să supraviețuiască în acea bășică dilatată la maximum – pentru a câta oară? – și aflată în zbor orb din criză în criză: sistemul capitalist.
O lume întreagă pare să adore managerii de succes, capabili să gestioneze orice situație, oricât ar fi ea de dificilă. Care promit să modernizeze o firmă, sporind profitul și reducând costurile cu câteva ordine de mărime, și toate astea în timp record. Fie că vin proaspăt de pe băncile școlii (fără să fi trecut măcar o oră prin viața adevărată), înarmați până în dinți cu toate cunoștințele necesare sporirii rentabilității, fie că sunt vulpoi bătrâni, unși cu toate alifiile, care s-au prins de mersul lucrurilor și știu cum să se strecoare și să se folosească de orice situație în folosul propriu, strategia lor este, în mare, aceeași. Urcă cu toții treaptă cu treaptă pe scara carierei și pășesc cu seninătate peste cadavre și deontologie.
Am cunoscut, de-a lungul vieții, o mulțime de astfel de întreprinderi și de întreprinzători, care în goana oarbă după câștig au lăsat o mulțime de oameni pe drumuri și au adus firme în pragul falimentului. Cum altfel să dublezi profitul și să înjumătățești cheltuielile decât concediind jumătate din angajați și împovărând cealaltă jumătate cu sarcinile celor concediați? Totul, de dragul profitului, aparent la infinit. Iar dacă se dovedește că „infinitul” are, totuși, un capăt, mai există o soluție: mutarea producției la mare distanță de casă, în Asia, unde forța de muncă foarte ieftină promite noi hălci de profit.
Ce facem, însă, cu atotștiutorii aduși în funcție de noi, prin vot corect și democratic? Le-am transferat puterea, așa că taie și spânzură, de la resurse până la investiții, și n-au de gând să-și ia zborul prea curând, uneori nici măcar atunci când corabia este pe jumătate scufundată. De obicei, nu sunt dispuși nici să asculte de vreun sfat extern, nici să reflecteze la propriile erori, ca să nu mai vorbim de a învăța ceva din ele. Unii rămân neclintiți pe poziție și insistă pe repetarea măsurilor impuse până în pânzele albe. Alții aruncă repede cartoful fierbinte în brațele cui se nimerește. O mână spală apoi pe alta…
Curajul și încăpățânarea sunt bune atunci când cineva este ferm convins că drumul pe care a apucat-o este unul corect. Dar ele pot fi și catastrofale dacă drumul conduce pe marginea prăpastiei. Și mai rău este când prăpastia respectivă amenință să înghită întreaga turmă condusă de păstor. Deși o vorbă din popor spune că orice urcuș ar avea și un coborâș, și că nu-i totuna de la ce înălțime cazi, ei bine, aici omul simplu s-a înșelat, fiindcă acești cârmuitori în derivă nu cad odată cu gloata, ci doar își iau zborul…
Poate ne dăm singuri curaj cu un „Ce nu te omoară te călește”, dar călitul ar trebui să însemne și un mic câștig de înțelepciune, astfel încât să nu mai repetăm greșelile și la următoarele alegeri. Că lucrurile nu se petrec astfel ne-o spune roata istoriei, care se tot învârte, parcă pe loc. Aleși și alegători deopotrivă ne repetăm erorile la infinit. Mereu ni se argumentează prin „situațiile fără precedent” care solicită măsuri asemenea. Nimeni nu a știut, nimeni nu a prevăzut, nimeni nu a cunoscut pericolul care ne păștea atunci când s-au luat deciziile cu pricina. Cu toții învățăm.
Dar de atunci a trecut ceva timp, astfel încât ar fi cazul să renunțăm la expresii ca „E ceva nou pentru noi toți” și la abordarea „văzând și făcând”. Ni se spune că așa au procedat toți inventatorii și toți oamenii de succes. Da, știm, Thomas Edison are la activ 9.000 de încercări eșuate înainte de a fi oferit omenirii celebrul bec electric. Numai că tentativele lui Edison nu erau repetări oarbe ale erorilor anterioare, ci îmbunătățiri și corecturi permanente a celor ce nu funcționau conform. Se spune că, atunci când, după al miilea eșec, unul din angajați l-a sfătuit să se dea învins, el ar fi răspuns: „Nu am dat greș. Acum cunosc o mie de moduri cum să nu construiesc un bec”.
Și noi? Câte moduri de a nu mai proceda ca acum o lună, ca acum două luni, ca acum un an am descoperit? De câte ori ne-am pus întrebarea aceasta înainte de a sălta de pe un val pe altul și de a cădea dintr-un lockdown în altul? Nu mai vorbim de promisiunile pe care le făceam și le auzeam făcându-se în perioade de maximă încordare. Ne angajam solemn ca, după ce va trece greul, să ne luăm timp, să ne așezăm la masa discuțiilor și să renovăm (la nevoie să reconstruim din temelii) tot ce am descoperit a fi putred în sistem și tot ce ne-a adus în situația de criză. Am făcut-o? Să-și răspundă fiecare.
Sunt cunoscute euforia și, în același timp, letargia care i-au cuprins pe managerii crizei și i-au făcut să-și arunce peste bord nu numai vigilența, ci și promisiunile, nereparând nimic, nici măcar un singur pat ruginit de spital. S-au mulțumit să se dedice vechilor îndeletniciri și să se bată singuri pe umăr, felicitându-se pentru succesul răsunător. Edison era un posedat, unul care a vrut cu orice preț să facă ceva bun, ceva trainic, ceva perfect. Noi ne-am mulțumim să aplaudăm în gară sosirea de peste granițe a forței de muncă ieftine pentru munca ogoarelor și îngrijirea seniorilor, mulțumiți că am putut bifa problema. Ce rost ar fi avut să încercăm o eventuală reprofilare în exact acele sectoare ale sutelor de mii de șomeri apăruți peste noapte, când ne puteam baza pe sărăcia și mai mare creată de pandemie în țările de origine?
Menționez un singur lucru, care pe mine m-a îngrozit atunci când l-am aflat (E o rușine că nu l-am știut dinainte, recunosc!). Referindu-se la dependențele pe care ni le-am creat singuri și pe care le descoperim aproape zilnic din primăvară încoace, reclamând întârzierea sosirii echipamentelor de protecție – comandate, firește, în Asia! –, cineva a lansat, prin primăvară, următoarea bombă: „Nu e nevoie de nicio pandemie de Covid ca să ne dea totul peste cap. Ajunge doar ca, la un moment dat, China să întrerupă livrarea de medicamente către Europa”. Și atunci am cercetat fenomenul îndeaproape. Avea dreptate: Nu numai institutul Cantacuzino și-a întrerupt iresponsabil producția de seruri și vaccinuri, distrugând munca generațiilor de cercetători dedicați științei și medicinei. Și Europa a procedat – din lăcomie – la fel. Am aflat astfel că în Germania ultima mare fabrică de antibiotice și-a încetat producția în Frankfurt în urmă cu câțiva ani. Mai există o singură fabrică de antibiotice în întreaga Europă de Vest, undeva în Tirol. Se pare, însă, că și această mică oază se află pe picior de plecare… în Asia. Probabil tot la sfatul unor manageri „înțelepți”. După ceva negocieri, și în schimbul câtorva zeci de milioane, s-a decis ca fabrica să rămână, deocamdată, pe loc, deși produce doar penicilină. Ce-i drept, produce mult, 75% din necesarul mondial, dar, din păcate, nu mai trăim pe vremea lui Fleming, iar penicilina descoperită de el și-a pierdut mult din eficacitate, în cazul multor bacterii chiar și cu 80%.
Firește că s-a promis atunci că Europa va reveni asupra unor decizii eronate din trecut și că va încerca să devină tot mai puternică și mai puțin dependentă de China și India… Nu am auzit să se fi făcut vreun pas în direcția prezisă până acum. Nu de alta, dar reluarea unei astfel de producții nu este o treabă tocmai ușoară – procedurile pot dura aproape doi ani. Sunt mai bine de 20 de etape care se cer parcurse. Oricum substanțele active pentru 136 de medicamente (printre care și antibioticele) vin din provincia chineză Hubei. Iar fără antibiotice, se știe, nu mai avem nevoie de niciun virus pandemic pentru a traversa o catastrofă. Se descurcă bacteriile. Procentul bacteriilor cu rezistențe multiple la antibiotice este în creștere razantă de ani buni. Iar firmele producătoare nu pot aduce pe piață la fel de repede medicamente noi. Multe dintre ele nici nu au interesul s-o facă, fiindcă antibioticele sunt produse ieftine, cu durată de administrare scurtă și, prin urmare, nerentabile. Mult mai mult profit aduc medicamentele care scad tensiunea arterială sau colesterolul și care se cer administrate pe termen lung.
Când o să ne recunoaștem, în sfârșit, greșelile, ca să putem și învăța din ele? Când o să acceptăm că sănătatea nu are un preț și când o să investim și în prevenție? Iar dacă tot vrem să fim „rentabili”, ar fi trebuit să pricepem de mult că, pe termen lung, prevenția e infinit mai ieftină decât vindecarea. În plus, așa cum i-o spune și numele, se cere aplicată înainte de declanșarea crizelor, nu după ce s-au produs. Orice altceva e doar absurditate și praf aruncat în ochii celor care, în fond, au înzestrat cu putere niște neputincioși notorii.
Comentarii
15 comentarii pentru articolul „Din greșeli (nu) se (mai) învață”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Singurele progrese in cercetarea unor antibiotice cu adevarat revolutionare sint rezultatul manifestarii inteligentei artificiale, momentan.
Si pentru ca astea sint Vremurile ei, ale Inteligentei Artificiale, progresele in care ea e implicata vor tinde sa devina minuni!:)))
Intre care prima e Nemurirea…
Insa pina acolo mai trebuie un pas…, ala in care oamenii, medicii-oameni, conducatorii-oameni:)) etc…,vor fi pusi la indoiala.plenar!
Abia in timp ce medicii si conducatorii, oameni!, vor demonstra prin propria manifestare ca sint Incapabili!, …va intra in scena Inteligenta Artificiala…care va gasi solutii la tot ce misca!:)))
Vremurile astea sint…putintel mai complexe decit cred unii, din cite s ar parea…:))))
Eu comentez din punctul meu de vedere. Nu tin nici să aprob opiniile autorilor, nici să contrazic pe alți comentatori. Dacă producătorii asiatici ar asista furnizarile de produse spre Europa pretextand că nu își pot onora nici propriile nevoi ar primi zero euro pe acele produse de la europeni și si-ar vinde pe piața internă întreaga lor producție. Data viitoare nu ar mai incheia niciun stat european contracte cu ei, nefiind capabili să le onoreze.
Ceea ce spuneti s ar numi o criza majora. Daca ea dureaza suficient timp, polulatia Europei, in cazul unei crize capabile, se poate injumatatii,..sa zicem:)),
Ca dupaia aia care mai raman in viata vor renunta la contracte…bravo lor!, insa cu mortii cum ramane?!:))
Ala care nu pune Raul in fata, cautand si gasind abia astfel proceduri care nu i permit manifestarea…o sa i cunoasca chipul!:))
Insa pentru asta e nevoie de ‘ punere la indoiala’ si de Iubire, ca abia Iubirea e capabila sa protejeze plenar…
Articol foarte bun, asa cum ne-ati obisnuit, doamna doctor. Felicitari!
se pare ca-mi sint refuzate comentariile pe aceasta pagina, caz in care zic asa: …am comentat cu placere, draga Steliana 🙂
Știu asta și vă mulțumesc.
Apariția rezistenței bacteriilor la antibiotice este un fenomen natural, de adaptare. Oamenii au trait cu bacteriile și înainte de apariția antibioticelor, vor trai și după ce antibioticele vor deveni ineficiente. Faptul că nu se investește în dezvoltarea de noi antibiotice este inexact. Eu am cunoștință despre numeroase antibiotice descoperite și aprobate pentru utilizare clinică în ultimii ani, ce-i drept, nu toate sunt uzuale, majoritatea sunt disponibile doar in spitale, în secțiile de profil. Nu este nimic rău că țările puternic dezvoltate economic din Asia (China, India) produc și livrează în Europa substanțe active pentru industria farmaceutică. Asia este la câteva (zeci de) ore de zbor cu avionul de Europa, iar transportul naval sau terestru Asia-Europa se face în câteva săptămâni. Aprovizionarea Europei nu ar trebui să fie deficitară, distanță nefiind o problemă.
‘Nu este nimic rău că țările puternic dezvoltate economic din Asia (China, India) produc și livrează în Europa substanțe active pentru industria farmaceutică.’,
…insa devine, atunci cind Europa a renuntat plenar la productie.
–
spuneti: ‘Eu am cunoștință despre numeroase antibiotice descoperite și aprobate pentru utilizare clinică în ultimii ani’,
insa cite dintre ele sint rodul cercetarii din spatiul UE?!
–
este adevarat ca ‘razboiul mondial’ a expirat,
a devenit un produs expirat, bun de aruncat la gunoi,
asta observandu-se si privind faptul ca, mai nou, se poate ajunge in situatii hilare, in care, daca ar fi razboi!, unele state ar trebui sa-si comande niscaiva tancuri telefonandu-le…dusmanilor!, ca acolo se produc:))), pe care dusmani, dupa ce primesc tancurile…sa-i distruga!:)))
–
cele mai capabile medicamente, inclusiv antibiotice, sint produse, astazi, cu aportul, adesea plenar, al Inteligentei Artificiale. poate ca in felul asta si productia de medicamente va urma o cale noua:))
–
se pleaca de la faptul ca dorintele, odata dorite, vor deveni Realitate! peste mii si mii de ani, sau poate ca in ‘timpul lui Planck’, insa dorintele se vor implini negresit, chit ca se aduna sau se scad sau intra in armonie cu alte dorinte…
de unde rezulta ca anterioarele razboaie mondiale,
care au avut la temelie dorintele unora,
si care au avut ca tinta implinirea acestor dorinte,
prin faptul ca au fost pierdute de cei care le-au initiat, au si lasat dorintele alea…neimplinite! ( prin urmare exista cunoastere despre cum arata unele dorintele care se vor implini!, pentru ca le-am vazut fata:)), odata cu manifestarea ‘razboaielor mondiale’,
prin urmare ‘bunul samaritean’ nu e, inca!:)), o exprimare de incredere, oriunde pe planeta!, prin urmare pare a fi mai inteleapta varianta in care productia e mai aproape de casa, decat mai departe de granite:))
„spuneti: ‘Eu am cunoștință despre numeroase antibiotice descoperite și aprobate pentru utilizare clinică în ultimii ani’,”
insa cite dintre ele se produc in UE?!
Din păcate este adevărat. Alătur aici doar 3 surse și mici citate. Restul îl puteți afla citind documentele. Este vorba doar de infecțiile și de decesele cauzate de germeni cu resistență multiplă la antibiotice.
https://www.oecd-ilibrary.org/sites/9789264307599-7-en/index.html?itemId=/content/component/9789264307599-7-en
Între 2015 și 2050, RAM va fi cauzat aproximativ 2,4 milioane de decese în țările incluse și 1,3 milioane în regiunea UE / SEE. Cu un milion de decese pe parcursul perioadei de 35 de ani, Statele Unite vor înregistra cel mai mare număr de decese cumulative de RAM pentru o țară individuală.
https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/surveillance-antimicrobial-resistance-europe-2019
Estimările recente bazate pe datele din EARS-Net arată că în fiecare an se înregistrează mai mult de 670000 de infecții în UE / SEE din cauza bacteriilor rezistente la antibiotice și că aproximativ 33000 de persoane mor ca o consecință directă a acestor infecții. Costul aferent pentru sistemele de sănătate din țările UE / SEE este de aproximativ 1,1 miliarde EUR.
https://www.faz.net/aktuell/wirtschaft/mehr-wirtschaft/medikamente-pharmakonzerne-stoppen-entwicklung-von-antibiotika-16380424.html
Cel mai recent și-au luat rămas bun de la cercetarea antibioticelor giganții din industria farma Novartis și Sanofi în 2018 și Astra-Zeneca la sfârșitul anului 2016. Cea mai mare companie de sănătate din lume, Johnson & Johnson, a confirmat că „în prezent nu se dezvoltă alte antibiotice”.
PS: referitor la cele aflate în utilizare clinică vă pot spune că nu au efectele scontate pe germenii multirezistenți ci tot pe cei obișnuiți. Am testat multe dintre ele în laboratorul nostru.
Janssen Pharmaceutica (din grupul Johnson & Johnson) a descoperit în anul 2004 bedaquilina (Sirturo), aprobată de FDA în 2012 pentru terapia tuberculozei, în special a celei cu bacili rezistenți la multiple medicamente.
Cazuri putine de rezistenta la bedaquilina, dar creste mortalitatea.
O contraziceti pe doamna doctor Huhulescu în mod ostentativ, fara sa aveti neaparat dreptate! Tinând cont ca nu este pentru prima data când procedati în acest fel, chiar nu pot sa înteleg de ce alegeti aceasta conduita!
Mulțumesc mult pentru intervenție, Geo. Culmea e că nu vreau să am dreptate, aș prefera să mă înșel, dar…Nu am abordat problema rezistenței la tuberculoză, ci a germenilor gramnegativi, pentru care până și OMS a tras un semnal de alarmă la începutul anului
https://www.who.int/news/item/17-01-2020-lack-of-new-antibiotics-threatens-global-efforts-to-contain-drug-resistant-infections
Bacilii tuberculozei se înmulțesc mai lent decât ceilalți germeni, de unde și durata lungă a terapiei (o generație la 20 de ore comparativ cu o generație la 20 de minute), motiv pentru care și rezistențele apar mai lent acolo, dar apar.
Referitor la ce e rău că ne-am mutat producția în China sau India, doar atât: Cum ar fi dacă la ei ar izbucni o epidemie cu germeni multirezistenți, să spunem, și ni s-ar comunica: „Ne pare rău dar de mâine nu vă mai putem onora comenzile fiindcă avem nevoie de medicamente pentru propria populație”?! Asta mă pune pe gânduri printre multe altele.
Steliana
Si eu va multumesc. Pentru toate informatiile aduse si pentru felul în care le prezentati.
‘preventia’ presupune manifestarea Iubirii.
macar a iubirii de sine:))
–
preventia e rezultatul ‘punerii la indoiala’
insa cea care tinde sa lipseasca la apel e chiar ‘punerea la indoiala’, pe vremurile astea.
–
daca Iubirea presupune daruire de sine, iubirea de sine presupune acumulare in sine, or asta inseamna, creca, putinta de a castiga orice razboi, inclusiv cel cu moartea:))
–
daca intr o tara se manifesta Iubirea, atunci acolo se manifesta si un Minister Al Punerii La Indoiala.
celelalte mai au o singura varianta la dispozitie: sa devina invincibile. or asta am impresia ca se poate rezolva doar prin manifestarea invincibilului antiom.
–
rezumat:
‘preventia’ se manifesta prin superpozitii.
una e rezultatul manifestarii Iubirii.
cealalta e rezultatul manifestarii Mandriei.
–
pentru ca doctrina Civilizatiei e ‘doctrina Anti’, AntiNatura,
paici se va manifesta superpozitia ‘preventiei’ care rezulta din manifestarea Mandriei, prin urmare calea ei duce la manifestarea AntiOmului, adica a omului-invincibil. care nu numai ca nu va mai fi pus in situatia de a-si darui chiar viata pentru prietenii lui, daruindu-si astfel,chiar sinele!, deci daruindu-se plenar!, dar va deveni chiar nemuritor:))))))))