Clarificare comentarii:
Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!
logic vorbind seamana, oarecum, cu un transplant :))
intrebarea e…oare ‘transcriptia’, adica…chestia transplantata, va fi acceptata plenar de organismul gazda?…sau nu!
–
ce impiedica un ADN, al gazdei, sa…refuze manifestarea unei informatii pe care nu el a generat-o?
de ce n ar aparea reactii de respingere, asemenea reactiilor de respingere care se manifesta in cazul unui transplant?
daca ARN ul foloseste transcriptia, oare o viitoare citire din chiar ADNul gazdei, pe aceeasi tema, nu va da erori?, acesta ‘simtind’ diferenta dintre cele doua informatii, luind-o de buna pe prima, si respingand o pe a doua?
–
a studiat cineva ce se va intampla daca ARN ul va avea nevoie…in mod natural! de aceeasi informatie? sau de una care are acelasi numitor?