Din realizările Primului Gospodar al Țării

Drumul. O pagină de proză excelentă din Sfîntul Augustin:

„Altceva e să zăreşti, din înălţimea unui pisc, în mijlocul pădurii, patria păcii, fără a găsi drumul care duce aici, de a te strădui inutil de-a lungul pămînturilor de nepătruns, unde te asediază, din toate părţile, îngerii dezertori şi Capul lor, leu şi şarpe în acelaşi timp, şi alt lucru de a urma drumul care duce la această patrie, drumul ocrotit de garda Domnului, şi pe care transfugii miliţiei celeste, departe de a-şi face… lor, îl evită ca pe un loc de supliciu.”

*

Cum s-a construit Palatul Pionierilor. În memoriile sale, publicate sub titlul Am fost secretarul personal al lui Nicolae Ceaușescu, Constantin Boștină istorisește multe întîmplări menite a dovedi că Nicolae Ceaușescu se manifesta ca un Gospodar al Țării, ca un Prim Gospodar al Țării, ar fi trebuit să i se spună, la vremea respectivă. Iată cum s-a construit Palatul Pionierilor:

„Palatul Cotroceni, a trecut de la domeniul Coroanei, în utilizarea copiilor în 1949. Ceaușescu e cel care a participat la festivitate. În 1976 am fost chemat la el și mi-a spus să caut o altă clădire. Prima oară am fost la Palatul Ghica, însă era micuț. Au apărut niște nemulțumiri prin adunările generale de la uzinele 23 August, considerîndu-se că a dat pionierii afară pentru a face o locuință pentru copiii lui. Am avut tăria să îi spun aceste lucruri. Îl cheamă pe Ion Dincă, pe atunci primar general, îl muștruluiește și îi cere să grăbească găsirea unei soluții. Cert este că nu găsisem o soluție. Între timp însă tot el m-a chemat să mă întrebe dacă am văzut Palatul Pionierilor de la Moscova. I-am spus că da și mi-a zis să facem ceva mai mare ca acela. Era preocupat să găsească soluții la problemă. «La Phenian ai fost?» «Nu, n-am fost.» «La Las Vegas ai fost?» «Nu, dar știu lucruri.» Zice: «Bine. Cine e director la institutul Proiect București?» Îi spune lui Dincă să îi cheme la Capitală și să plece o echipă de proiectanți la Moscova, Fenian și Las Vegas. S-au dus și au văzut și au venit, ne-am sfătuit și s-a făcut un proiect de a realiza o construcție mai mare decît o casă de Cultură a Tineretului. A zis să o amplasăm lîngă Polivalentă, pe deal. A întrebat ce suprafață este liberă. Se răspunde că sunt 12 hectare.

Costa în jur de 28-30 de milioane Casa de Cultură. A zis, cam scumpă, vedeți de unde mai puteți scoate și să o facem din fondul Gospodăriei de Partid. I-am zis că ar mai trebui făcute niște lucruri și să fie de acord să se mobilizeze pionierii prin colectarea de sticle, hîrtie și borcane pentru a se face o investiție mai calumea. Au făcut-o de 100 și ceva de milioane. Pînă cînd s-au mutat pionierii acolo a durat cam trei ani. Pînă atunci, am stat prin școli, prin Case de Pionieri de sector, însă toată lumea știa că vom avea o clădire nouă. Eu sunt mîndru de realizarea Palatului Pionierilor, acum Palatul Copiilor. Mereu spun că am doi copii: unul, băiatul meu Ștefan, și celălalt Palatul Pionierilor.”

*

Gînd. În judecarea faptelor unui om, se cere să ţinem cont de următoarele: i-a stat sau nu în putere să facă acel lucru. Pentru că nu de rareori înfăptuirea nu porneşte din gîndul omului.