Majoritatea românilor consideră că situaţia generală a ţării este mai rea comparativ cu cea din urmă cu 30 de ani, potrivit rezultatelor unui sondaj INSCOP

Din România lucrurilor mărunte. Amintiri din vieți trecute…

Un domn fanariot- a cărui nume ingrata istorie a uitat a ne-l păstra- era un mare mâncău de plăcinte. Caimac, gugoașe, alivenci, iaurt, sarailii, baclavale, plăcinte învârtite ș.c.l. se îngropau în stomahul lui ca într-un abis fără fund.”(Constantin Negruzzi- Istoria unei plăcinte)…aceasta poate trece cu succes drept una din viețile mele trecute.

Mâncău mare am fost de când mă știu. Este suficientă o aromă, o idee, o imagine fugitivă, încât creierul și stomacul meu să devină o unică conștiință, activată de ploaia papilelor gustative și de freamătul limbii ce scormonește după amintiri în memoria-i personală. Când mi-e foame, pot vorbi despre mâncare de parcă aș face-o și-aș mânca-o în același timp. Iar dacă te cunosc și-mi mai ești și prieten și-mi apari în față mestecând dintr-un banal covrig, dar nu mă întrebi măcar de complezență “Vrei?”, sigur ai toate șansele să îmi devii dușman și să te trec în arhivă cu bulină roșie.

În casă, la loc de cinste, există un dulap minune ce ascunde condimente de tot felul și dulceți sofisticate, precum și cărți, reviste de bucate pe care, răsfoindu-le, neuronii mei încep să croșeteze rețete ne-ncercate sau caută o tușă nouă pentru una deja probată.

E ultimul sfârșit de săptămână a lui Gerar, și pentru că iarna seamănă mai mult a primăvară, senzorul de alarmă din creierul meu își cere dreptul. Ce drept? vă puteți întreba legitim. Acela de a-și reîmprospăta memoria cu delicii care-și își găsesc locul doar în acest anotimp. Așa este creierul meu, un cufăr imens cu multe cutii și sertărașe în care-și adună senzații, trăiri, un avar cu accese de dărnicie,  temător să nu uite, piardă și care mă anunță promt când e în zonă de avarie. Amintirile își cer reîmprospătarea, iar eu devin umil executant.

Deschid dulapul cel mare, cu oale și vase, pentru că fiecare mâncare își găsește desăvârșirea doar în creuzetul potrivit; pentru că nu faci ciorba în ceaun sau sarmale în tigaie. Ceaunul cel roșu de fontă, numai bun de clocotit în cuptor îmi face semne disperate să-l aleg pe el.

E încă iarnă și rezerva strategică de cârnați de casă potrivit condimentați, durdulii și aprigi dacă îi arunci în tigaie, își cer întâietatea la a fi gătiți. O căpățână de varză murată știe că urmeză a fi sacrificată pe altarul gusturilor hibernale, și cu umilință se desface sub cuțitul neîndurător. Niscaiva morcovi se lasă răzuiți și se azvârle, fără-mpotrivire, lângă un păstârnac dodoloț, o bucată de țelină albicioasă și vreo doua cepe rotunjoare și zemoase în cuva primitoare a robotului de bucătărie.

Sub focul iute, ceaunul a început să descânte magic prin bolboroseli, o cană de apă cu vreo două linguri de ulei, un praf de sare, niște cimbru, două foi de dafin, că-s venite de la zei, un vârf de boia dulce să ferească de deochi și vreo trei boabe de piper verde, să țină dușmanii departe.

Magia începe, sub privirile îngăduitoare din Cer ale Sfinților Trei Ierarhi, care sigur nu s-au înfruptat vreodată din asemenea păcate.
Și ultima oprire a tuturor celor prezentați mai sus se află-n cuptorul bine-ncins, pus acum pe foc potrivit pentru vreo câteva ore bune, de taină și taifas, până când varza bățoasă se va înmuia suficient, iar toți către final, bucuroși, primi-vor între ei niște roșii mici, gustoase și vreo câteva linguri de bulion să le coloreze fața.

Cârnații ușor pârpoliți în tigaie își fac culcuș pe patul moale, oferind recompensă pentru așa găzduire din esența picăturilor lor de grăsime.
O mămăligă oacheșă, nu foarte mare, dar vârtoasă cere să se alăture acestui alai.

Iar niște mere, ce și-au aruncat mijlocul lemnos la gunoi, și ce s-au vrut umplute cu nuci și migdale, un praf de zahăr brun, scorțișoară, niște Brandy, că sunt cam bețive, și-o linguriță de unt, au luat cu asalt cuptorul gata încins, țipănd apoi din gură de șarpe că vor acoperământ din smântănă, cu griș și-un ou…


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Din România lucrurilor mărunte. Amintiri din vieți trecute…”

  • Ciudat…-o!:)))))

  • O pastila esteto- proteica, tocmai buna de inceput de zi !Un text demn de Arghezi cel bun si de Emil Brumaru ,de pe vremea cand era fericit, la Dolhasca…Multumesc.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog